1,468 matches
-
constituent al celor 6 subunități. Introducerea unei substanțe fluorescente în citoplasma unui axon este urmată de apariția ei în zona postsinaptică, fără ca materialul fluorescent să fie identificat în spațiul extracelular, ceea ce demonstrează lipsa de comunicare a canalelor intracelulare cu spațiul extracelular. Invers, după ce lanthanum sau peroxidaza au fost injectate în spațiul extracelular, acestea nu pot fi evidențiate intracelular, nici în zona pre-, nici în cea postsinaptică. Au fost efectuate experimente pe sinapsele electrice, prin care s-a demonstrat existența incapacității de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
unui axon este urmată de apariția ei în zona postsinaptică, fără ca materialul fluorescent să fie identificat în spațiul extracelular, ceea ce demonstrează lipsa de comunicare a canalelor intracelulare cu spațiul extracelular. Invers, după ce lanthanum sau peroxidaza au fost injectate în spațiul extracelular, acestea nu pot fi evidențiate intracelular, nici în zona pre-, nici în cea postsinaptică. Au fost efectuate experimente pe sinapsele electrice, prin care s-a demonstrat existența incapacității de a trece de la o rezistență electrică joasă la una crescută. Acest
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
este consecința distribuției inegale a ionilor de sodiu, potasiu și clor pe cele două fețe ale membranei axonale. Predominanța sarcinilor pozitive pe fața externă a membranei axonale în condiții de repaus are la bază permeabilitatea membranară mai redusă pentru Na+ extracelular decât pentru K+ intracelular, întregită de participarea unui mecanism activ de pompare a acestora, reprezentat de ATP-aza membranară, activată de Na+ și K+ (Skou, 1958). Transformarea potențialului de repaus în potențial de acțiune sub influența unui factor depolarizant se realizează
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de impuls nervos, până la nivelul butonilor terminali presinaptici. Invadând filetele neuronale terminale, potențialele de acțiune determină depolarizarea membranei butonilor sinaptici și deschiderea canalelor ionice voltaj dependente de calciu. Intrarea calciului în compartimentul citozolic al butonului sinaptic este favorizată de concentrația extracelulară a acestuia de 100-1000 de ori mai mare decât a mediului intracelular. La nivel intracelular, calciul citozolic crescut participă la realizarea numeroaselor reacții celulare. Printre acestea se numără și activarea unor enzime implicate în eliberarea neurotransmițătorului de către anumite proteine reglatoare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
transformarea acesteia în DOPA, ca etapă limitantă în biosinteza catecolaminelor. Conținutul butonilor sinaptici în substanțe mediatoare depinde nu numai de intensitatea proceselor de biosinteză a acestora, ci și de capacitatea lor de stocare și recaptare (re-uptake) a mediatorului din mediul extracelular. Recaptarea este interpretată ca fenomen de economisire a sintezei și, totodată, de îndepărtare și curățare a fantei sinaptice. Ea nu asigură decât o mică fracție din conținutul în substanță mediatoare a terminației axonale. În plus, recaptarea nu este specific neuronală
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
terminației axonale. În plus, recaptarea nu este specific neuronală și nici comună tuturor neurotransmițătorilor. Astrocitele și alte elemente neurogliale împart cu terminațiile neuronale această proprietate. În cazul neuropeptidelor nu există recaptare. Mecanismul de producere al recaptării mediatorilor chimici din spațiul extracelular are la bază intervenția transportorilor membranari prin schimb ionic (uptake Na+, K+ sau Cl- dependent), cu participarea receptorilor presinaptici ca factori de reglare ai fenomenului. Aceștia contribuie la adaptarea recaptării în funcție de necesitățile variabile ale neurotransmiterii. I.5.1.3. Stocarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
veziculară a fost identificată sinaptoporina, iar în cea plasmatică fisofilina (Meunier și Shvaloff, 1992). Rolul esențial revine proteinelor membranare și submembranare fie pentru fuziunea membranelor plasmatice și veziculare denumite sinapsine necesare exocitozei, fie pentru transportul transmembranar al mediatorului în compartimentul extracelular. O proteină de trafic membranar denumită sinaptotagmină realizează cu participarea calciului și fosfolipidelor veziculare ancorarea veziculei la situsul de fuziune a membranei presinaptice, contribuind împreună cu sinaptobrevina la formarea porului de fuziune și la eliberarea mediatorului prin exocitoză. Direcționarea spre receptorul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de exocitoză. Ceea ce se știe sigur este participarea ionilor de calciu la procesul complex de eliberare a mediatorilor și modulatorilor sinaptici. Etapele electrochimice ale neurotransmiterii sinaptice excitatorii și inhibitorii sunt schematizate în figura 38. Ca factor de eliberare, calciul predominant extracelular pătrunde în teritoriul presinaptic ca urmare a depolarizării membranare și activării canalelor de calciu-voltaj dependente, pentru a modifica conformația proteinelor citozolice pe care s-a fixat. Excesul de calciu astfel realizat este rapid îndepărtat fie prin schimb ionic cu mediul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
pătrunde în teritoriul presinaptic ca urmare a depolarizării membranare și activării canalelor de calciu-voltaj dependente, pentru a modifica conformația proteinelor citozolice pe care s-a fixat. Excesul de calciu astfel realizat este rapid îndepărtat fie prin schimb ionic cu mediul extracelular, fie prin expulzare în alte compartimente celulare cu participarea pompei active Ca2+/ATP-ază. Participarea ionilor de calciu fiind indispensabilă atât eliberării neurotransmițătorului din teritoriul presinaptic, cât și transducerii informației la nivel postsinaptic în vederea producerii răspunsului biologic, va fi reluată în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
5. Fenomene postsinaptice După eliberarea în fanta sinaptică, neurotransmițătorul se deplasează prin difuziune spre teritoriul postsinaptic în vederea recunoașterii și fixării pe receptorii specifici, a căror activare asigură transmiterea mesajului neuroefector corespunzător. Datorită proceselor fizice de difuzie și diluție în lichidul extracelular sinaptic, dublate de un oarecare grad de inactivare, numai o parte din cantitatea de substanță mediatoare eliberată ajunge la situsurile receptoare. Inactivarea se realizează fie cu ajutorul enzimelor specifice mediatorului respectiv, fie prin recaptare. Fanta sinaptică este bogată în colinesterază în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
formă de elici proteice de tip a, cele două bucle ale moleculei sunt constituite din proteine hidrofile. Segmentul intracelular citoplasmatic al receptorului prezintă situsuri de fosforilare la nivelul grupărilor hidroxil ale tirozinei, serinei și treoninei, asigurând geneza diverselor activări. Segmentul extracelular făcând parte din situsul de recunoaștere al receptorului participă la procesele de glicozilare. Atât proteinele receptorilor ionotropi dispuse sub formă de polimeri, cât și cele ale receptorilor metabotropi cu structură macromerică, sunt constituite din mai multe subunități. Variațiile modului lor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
determina apariția potențialului de acțiune în momentul atingerii pragului de excitație a membranei postsinaptice. Membranele neuronale fiind excitabile, posedă capacitatea de a se depolariza și repolariza pe seama modificărilor de conductanță (permeabilitate) membranară. În condițiile polarizării de repaus, conductanța față de Na+ extracelular și K+ intracelular fiind joasă, încărcarea electrică a membranei este pozitivă la exterior și negativă pe fața internă. Ea crește în momentul depolarizării membranare, datorită deschiderii într-un prim moment a canalelor de Na+ receptor - dependente și pătrunderii în avalanșă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
postsinaptic inhibitor (IPSP), ca urmare a hiperpolarizării membranare. Efectul obținut depinde de tipul de ioni a căror permeabilitate membranară este modificată. Înregistrarea potențialelor electrice postsinaptice a fost realizată mai întâi la nivelul plăcii motorii (neuromusculare) folosindu-se electrozi de culegere extracelulari (Kuffler, 1942). Ulterior, s-a trecut la înregistrări de potențiale electrice postsinaptice, cu ajutorul microelectrozilor intracelulari, precizându-se bazele electrogenezei acestora atât în placa motorie (Fatt și Katz, 1951), cât și în diferite alte teritorii sinaptice centrale și periferice (Eccles, 1964
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Eccles, 1964) (fig. 41). S-au putut stabili astfel natura și proprietățile potențialelor electrice postsinaptice, excitatorii și inhibitorii. Natura potențialelor postsinaptice. Potențialul postsinaptic reprezintă manifestarea electrică generată de schimburile ionice de la nivelul membranei postsinaptice. După cum se știe, concentrația intra- și extracelulară a principalilor ioni diferă în funcție de starea de repaus sau de activitate a celulelor respective. Distribuția inegală a acestora reprezentată de predominanța extracelulară a Na+ și Cl-, dublată de cea a K+ intracelular, asigură potențialul electric membranar de repaus al tuturor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
postsinaptic reprezintă manifestarea electrică generată de schimburile ionice de la nivelul membranei postsinaptice. După cum se știe, concentrația intra- și extracelulară a principalilor ioni diferă în funcție de starea de repaus sau de activitate a celulelor respective. Distribuția inegală a acestora reprezentată de predominanța extracelulară a Na+ și Cl-, dublată de cea a K+ intracelular, asigură potențialul electric membranar de repaus al tuturor celulelor excitabile. În cazul membranelor neuronale, diferențele bazale de concentrație ionică generează potențiale electrice de repaus variabile între -65 și -90 mV
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de 4:1 între catecolamine și ATP la nivelul veziculelor cromafine asigură substratul energetic necesar transportului activ al acestora. În afara catecolaminelor sintetizate de novo, veziculele butonilor sinaptici și varicozitățile terminale captează și stochează o parte din noradrenalina eliberată în lichidul extracelular al fantei sinaptice (fig. 49). Procesul de captare (uptake) are la bază mecanisme de transport activ realizate în doi timpi. Într-un prim moment are loc traversarea membranei axoplasmatice din lichidul extracelular în citoplasmă realizată contra gradientului de concentrație cu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
stochează o parte din noradrenalina eliberată în lichidul extracelular al fantei sinaptice (fig. 49). Procesul de captare (uptake) are la bază mecanisme de transport activ realizate în doi timpi. Într-un prim moment are loc traversarea membranei axoplasmatice din lichidul extracelular în citoplasmă realizată contra gradientului de concentrație cu participarea ATP și ionilor de Mg2+. Captarea și stocarea catecolaminelor în veziculele presinaptice contribuie atât la menținerea gradientelor de concentrație veziculară, cât și la limitarea în timp a efectelor postsinaptice a impulsurilor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
catecolamine. Eliberarea se realizează printr-un mecanism calciu-dependent, similar celui descris la noradrenalină. Spre deosebire de sinteză și eliberare, care nu prezintă aspecte diferite de ale noradrenalinei, inactivarea se realizează pe o altă cale atât la nivel intracelular, cât și în mediul extracelular cu ajutorul monoaminoxidazei (MAO) și a catecol-oximetiltransferazei (COMT), formatoare de acid homovanilic, ca principal metabolit dopaminic. Inactivarea se poate realiza și prin procese de captare (uptake) cu participarea unui „carrier” membranar. Un rol independent de cel de precursor al noradrenalinei, dopamina
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de o translocare calcică la care participă o proteină G (diferită de proteinele Gi și Gs), denumită proteina Gp. Prin intermediul acesteia se realizează atât activarea inozofosfatului, cât și formarea de GMP și AMP ciclic, urmată de mobilizarea calciului intra- și extracelular. Blocați selectiv de mepiramină, receptorii H1 mediază răspunsurile excitatorii neurofiziologice centrale și periferice. Distribuția și densitatea lor heterogenă în creier predomină în trunchiul cerebral, cerebel și scoarța auditivă. Agoniștii receptorilor H1 (metil-histamina, piridiletilamina, tiazililetilamina) produc, ca și histamina, acțiuni periferice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
la distensie a fost dovedită experimental cu ajutorul unui balonaș introdus în auriculul drept. Creșterea doar cu 1 mmHg a presiunii intraatriale realiza o suplimentare a eliberării cu 30-40%. Prin acest mecanism, toate situațiile normale sau patologice care determină creșterea volumului extracelular, întoarcerii venoase și a presiunii intraatriale se însoțesc de intensificarea progresivă (de până la 20 de ori) a eliberării de ANF din granulele secretoare miocardice. La rândul lor, studiile privind extracția și purificarea ANF au stabilit că acesta se găsește la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
există câștig sau pierdere netă de apă. Din această analiză rezultă faptul esențial că modificările rezistenței periferice nu afectează presiunea arterială pe termen lung, decât dacă sunt afectate funcția renală sau ingestia de apă. Supraîncărcarea hidrică a organismului crește volumul extracelular, inclusiv volemia, fapt ce duce la retur venos crescut, cu creșterea debitului cardiac și, deci, a presiunii arteriale. La această secvență cauzală se adaugă o buclă bazată pe creștere de rezistență periferică prin fenomen generalizat de autoreglare tisulară a debitului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și biliare, va fi discutată împreună. Datorită concentrațiilor crescute în clorură de sodiu și bicarbonați, prezintă un pH alcalin între 7,5 și 8,3. Reacție acidă are doar secreția duodenală înaltă. Secreția intestinală este formată aproape exclusiv din lichid extracelular, care poate fi rapid reabsorbit de către vilozitățile intestinale. Această circulație a lichidului de la cripte la vilozități ar constitui vehiculul apos necesar absorbției substanțelor din intestin. Sucul recoltat prin fistulă intestinală, filtrat și centrifugat, nu are decât o foarte slabă activitate
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
este reglat, ca și în cazul ingestiei de alimente, pe cale dublă, nervoasă și umorală, cu participarea senzației de sete, care se manifestă prin dorința conștientă de a ingera apă. Conținutul lichidian constant al celor trei compartimente hidrice ale organismului (celular, extracelular și plasmatic) depinde în ultimă instanță de raportul dintre eliminarea de apă pe cale urinară, pulmonară, cutanată și intestinală pe de o parte și înlocuirea acesteia aproape exclusiv prin ingestie determinată de senzația de sete, ca principală formă de manifestare a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
face ca excitarea acestora să determine și hipersecreția hormonului antidiuretic, mărind reținerea apei în organism de către rinichi. Stimularea centrului setei se face pe două căi independente, una determinată de hipertonia osmotică a lichidelor organismului și cealaltă, de scăderea volumului lichidelor extracelulare (hipovolemie). În funcție de gradul de deshidratare intra- și extracelulară determinat de pierderea de lichide sau hiperosmoză se realizează dereglări hidroelectrolitice declanșatoare de reacții subiective și neurohormonale induse de dereglările osmotice și volemice. Hipertonia osmotică. Injectarea de soluții hipertone de NaCl în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
hormonului antidiuretic, mărind reținerea apei în organism de către rinichi. Stimularea centrului setei se face pe două căi independente, una determinată de hipertonia osmotică a lichidelor organismului și cealaltă, de scăderea volumului lichidelor extracelulare (hipovolemie). În funcție de gradul de deshidratare intra- și extracelulară determinat de pierderea de lichide sau hiperosmoză se realizează dereglări hidroelectrolitice declanșatoare de reacții subiective și neurohormonale induse de dereglările osmotice și volemice. Hipertonia osmotică. Injectarea de soluții hipertone de NaCl în centrul setei produce polidipsie intensă, care poate ajunge
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]