990 matches
-
lecturi. La urma urmelor era un cărturar. Nimeni n‑ar fi negat acest lucru. Trebuie să fii un mare Învățat pentru a capta modernismul În toată complexitatea lui și a‑i putea evalua costul uman. În ocaziile mondene, se arăta extravagant, dar la catedră Îți puteai da seama cât de Întemeiate erau argumentele lui. Tot ce‑ți expunea el ți se clarifica perfect. Și publicul considera Înalta educație ca pe un drept. Casa Albă afirma acest lucru. În general, studenții erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
s‑o fac să se simtă cât mai bine. Deși cam sărăcăcioasă În ținută, Rosamund era extrem de Îngrijită, dar Vela o considera comună și lipsită de gust. Vela Își dădea aere grandios aristocratice. Își cumpăra Îmbrăcăminte foarte scumpă, din materiale extravagante ca, de pildă, pielea de struț. Într‑un sezon a purtat numai struț - o pălărie mare de struț, gen haiducesc, cu teci din care fuseseră smulse penele, asortată cu o poșetă din piele de struț agățată de umăr, cizme și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
departe mi‑a dat de gândit, ci și multe alte morți. Era vremea de recoltare a unei Întregi generații. De exemplu: chiar În ziua În care a avut loc discuția de mai sus, ședeam cu Ravelstein În dormitorul lui luxos, extravagant. La fereastra dinspre răsărit, draperia era trasă Într‑o parte și se vedea albastrul nemărginit al lacului fără țărmuri. - La ce te gândești când te uiți În direcția aceea? m‑a Întrebat Ravelstein. - La bunul sau la răul nostru Rakhmiel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
politic se execută, ajungând instantaneu la glorie și avere, după ce volumul se vinde torențial și provoacă un mare scandal public; astfel, relativ obscurul profesor devine (cum am spune azi În România) V.I.P. și Își poate În fine plăti cele mai extravagante plăceri de consumator amoral, de la fermecători amanți, pe care Îi copleșește cu daruri (de exemplu, un B.M.W. 740 comandat direct la sursă), până la costume Armani, bagaje Vuitton, trabuce cubaneze (În Statele Unite, un lux subversiv, datorită cunoscutei blocade: un bordel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mele delicate, atente și recunoscătoare au urmat lucruri mai lacome, instrumente ale plăcerii lipsite de amintiri, de maniere, de răbdare. Pe acestea sclava mea le-a întâmpinat cu aceeași lăcomie... până ce nici chiar Mama Natură, care ne supusese celor mai extravagante solicitări, nu putea să pretindă mai mult. Mama Natură însăși... a anunțat sfârșitul jocului... Ne-am tras fiecare spre partea lui de pat... Pentru prima dată de când ne băgaserăm în pat ne-am vorbit coerent unul altuia. — Bună! mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
scurtă, iar Tabitha își spuse cele câteva replici cu aplomb. Reușise cumva să se răsucească pe o latură a mobilului, pe care-l mișcase cu corpul, astfel că-i puteam vedea capul, gâtul și un braț, cu care făcea gesturi extravagante, ca și cum ar fi vrut să compenseze faptul că e atârnată la zece metri deasupra pământului, fără a avea prea mult loc de întors. Duhurile, niște profesioniști cu toții, își reveniră și continuară, și probabil că numai faptul că le cunoșteam atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în voie, adunând rămășițe de metal, fire, bolțuri și șuruburi, pe care le-am topit în plăcuțe de metal din care să facem brelocuri. Pe spate, inscripționasem numele piesei și data de astăzi. Cu timpul, creațiile noastre au devenit din ce în ce mai extravagante; unele dintre brelocuri erau clar mai mult decorative decât practice. Îți tai mâna dacă te-apuci să cauți chestia asta pân’ geantă, zise Lurch, ținând în mână ultima dintre creații, care avea o crustă așa de groasă de fragmente de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a ațintit ochii asupra lui. —Bună! Bine-ai venit! Ai întârziat puțin, dar nu contează. Apoi s-a precipitat ca să repete faza cu ecusoanele. —A trebuit să așteptăm autobuzul, a explicat bărbatul oarecum defensiv. Hugo a realizat că nou-venitul era extravagant de frumos. Începând cu pomeții în gen Cherokee și părul întunecat care îi cădea în niște bucle neglijente până la mușchii puternici ai gâtului. Tipul avea o frumusețe de erou de film care stârnea resentimente chiar și în rândul celor mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu știa un singur lucru: când se întorcea Amanda. Sau dacă se mai întorcea vreodată. Absențele ei se întindeau de la o săptămână la alta, fără să existe vreo dată fixă pentru întoarcere. Fără îndoială că toate cadourile alea stupide și extravagante erau trimise cu intenția de a fi considerate de Theo ca o compensație pentru absența mamei. Așa că, între timp, și-a spus Hugo supărat, Amanda se aștepta ca el, tatăl, să-și vadă înainte de treabă. Iritarea lui Hugo a atins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o mitocănie, o manieră ridicolă de a-ți sublinia propria importanță. Alice nu ajunsese încă. La propunerea lui Hugo, ea venise mai devreme, în timpul dupăamiezii și mersese direct la centrul de înfrumusețare al hotelului. Dar nu e puțin cam prea extravagant? se îngrijorase ea. Nu trebuie să închiriezi o cameră ca să pot merge acolo? Ba da. Dar nu contează, îi răspunsese Hugo fluturând degajat dintr-o mână. Meriți. —Merit? Din cauza mea, aproape c-ai murit încercând să salvezi nenorocitul ăla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Întâi să Învăț să Învârt cuvintele Între inimă și creier, căutând supape interioare care să-mi schimbe Șaman 83 centrul de greutate către Înăuntru și mai ales spre inimă. Nu mai puteam să vorbesc nici din cap, nici din haine extravagante, nici din pieptănĂturi sofisticate cu scoici În cap, prin care ascultam marea : trebuia să Învăț să vorbesc din inimă. Era singura cale posibilă, alta nu exista. Și totuși supapele care ar fi putut face acest lucru posibil Îmi erau deocamdată
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
-și poată face siesta de prânz. Meticulos și ordonat până la pedanterie, compulsiv în tot ceea ce făcea, Janet era speriat că, în ciuda tuturor eforturilor sale, nu reușise „să pună șaua pe mine“. Eram atrasă, în opinia sa, numai de ceea ce era extravagant, inutil. De exemplu, în loc să mă dedic studiilor și să am numai zece pe linie, „ca alte studente“, sau să stau pe lângă mama la bucătărie, să învăț să fac de mâncare pentru viitorii mei copii, eu preferam să-mi pierd timpul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
necesar mai întâi să învăț să învârt cuvintele între inimă și creier, căutând supape interioare care să-mi schimbe centrul de greutate către înăuntru și mai ales spre inimă. Nu mai puteam să vorbesc nici din cap, nici din haine extravagante, nici din pieptănături sofisticate cu scoici în cap, prin care ascultam marea : trebuia să învăț să vorbesc din inimă. Era singura cale posibilă, alta nu exista. Și totuși supapele care ar fi putut face acest lucru posibil îmi erau deocamdată
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
studii și se întorsese la moșie, unde-l chema datoria. - Însă când am răgaz, citesc și cultiv și eu muzele în felulmeu și mai ales mă bucur văzând pe cei tineri. Din dormitor se auzeau răbufnituri de sertare și fredonări extravagante. - Apropo, domnișoară Otilia, strigă Pascalopol, ce faci cuConservatorul? - Frumoase cămăși ai, răspunse Otilia, între două măsuri.- Domnișoara Otilia, mărturisi Pascalopol lui Felix, e o mare ștrengăriță. Feciorul, care se părea a fi un om de la moșie, mai isteț, îmbrăcat în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să descopere nimic. Scrisoarea fusese luată de cineva, în orice caz. A doua zi, la masă, Otilia fu tot atât de senină, seara nu veni deloc. O mâhnire mare cuprinse pe Felix, o silă de toate, și prin cap îi trecură idei extravagante. Se gândea să lase totul baltă, să fugă undeva în lume, ca fochist pe un vapor, își închipuia consternarea Otiliei, regretul ei de a-l fi făcut să sufere și să plece, o vedea plângând. Melodrama asta inexorabilă îi mișcă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Pentru ce?Să-ți strici viitorul? Să devii un Titi oarecare? Papa te iubește în felul lui, și nu-ți pune nici o piedică. Ai nevoie de bani, de altceva, pentru ce nu-mi spui, pentru ce rumegi în tine gânduri extravagante? Felix se ridică în picioare și, mergând la scaunul Otiliei, îngenunche și o cuprinse în brațe cu scaun cu tot, punîndu-și obrazul lângă genunchii fetei. Otilia râse amuzată, nu însă atât încît să nu lase a i se vedea o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
amin. De atunci, Cristos e răspândit în toate, unde nu-l aștepți, dar lumea îl urmărește, și-l schingiuie, și-l răstignește. Așa mă răstignește pe mine și hainele mele! Felix fu silit să recunoască o anume logică în panteismul extravagant al bătrânului. Cine știe? Era un maniac cu vechi teorii mistice. Îl ispiti mai departe: - Atunci dumneata faci parte din Dumnezeu?Simion păru nedumerit de subtilitate. - Eu sunt purtătorul cuvântului dumnezeiesc, Isus etern,care înviază mereu. Ieri am înviat. "E
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îi îmbătau, dîndu-le mândrii de filozofi. Problemele erau formulate îndeosebi în chipul întrebărilor (ce e viața? ce e moartea?), așa cum le întîlneau prin broșuri. Unul pusese o dată problema: "ce e femeia?" și toți se străduiră să dea soluțiile cele mai extravagante, nimeni nu făcu nici cea mai mică glumă indecentă și nici măcar vreo aluzie la problema sexualității. Erau unii care puneau mâna pe reviste și-și scoteau din ele teme necunoscute celorlalți, pe care le dezlegau cu soluții tot din revistă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
niște hoți și că o casă trainică se face cu un zidar bătrân, priceput, cum fusese făcută și casa în care sta. Un italian bătrân fusese chemat odată să vadă locul, și bătrânul îi împărtășise fel de fel de dorințe extravagante. Bucătăria, locurile de confort, el le voia în fundul curții, fiindcă zicea că așa e mai sănătos; în loc de mai multe camere, era de părere că sunt de ajuns două, dar mari, care să ocupe tot spațiul disponibil al unui apartament. Voia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nou abandonate. Titi spusese întunecat, apăsat, ca atunci când vestea că e bolnav de inimă și credea că are să moară, că el vrea de nevastă pe Lili. Aglae, departe de a se mira și de a găsi această dorință ridicolă și extravagantă, răspunse ambițioasă: - Ți-o dau de nevastă, să știu că mă tai în cuțite cu Costache! Ocările împotriva Otiliei și celorlalți începură mai verzi. Otilia era o "rafinată" cu școală de la Paris, care atrăgea, cu ajutorul "păcătosului de Stănică, fiindcă altfel
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
afecțiunea neanalizată, dar sigură, a ei. Ar fi vrut-o soție, ar fi vrut-o fiică sau ceva între aceste două ipostaze, care să-i asigure dreptul de a o păstra. Prin capul lui Pascalopol trecea G. Călinescu chiar și extravaganta idee a unei căsătorii numai de formă, protectoare, cu toate libertățile pentru Otilia. Ar fi putut cel puțin ieși la braț o dată pe săptămână cu o fată așa de grațioasă. Însă cum ar fi fost cu putință acum, în împrejurarea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
inteligență", Conul Leonida fiind apreciat drept o "minte dialectică", deoarece "sare iute peste contradicții". Incoerența eroilor lui Caragiale o consideră Călinescu drept "o tensiune a spiritului", deci "un fond", și el zice despre Cațavencu, burlesc memorabil:"Că expoziția ideilor este extravagantă nu importă, fundamental este că eroul trăiește mari senzații ideologice", căci "a profera cuvinte incoerente nu înseamnă a fi și fără fond", iar despre mentorul Junimii: "Maiorescu e credincios unei "idei" și nu poate înțelege și pe cealaltă" și "o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a trăi o viață făcută din lumini și din umbre, din succese și din nesiguranțe, dar cu un obiectiv comun: acela de a continua și de a merge mai departe pentru că viața merge înainte. Această continuitate nu este cauzală sau extravagantă, ci bine intenționată deoarece este orientată către ceva sau cineva care dă sens fiecărui efort, mic sau mare, indiferent cum este el. Ei au răspuns astfel, însă nu știu cum ați fi răspuns voi. Restul citiți-l în paginile acestei cărți. Capitolul
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
fanatici, pînă la catastrofă. Distrug astăzi ceea ce adorau ieri, dînd ascultare doar toanelor lor. Își schimbă ideile cum alții își schimbă cămașa și transformă istoria serioasă în carnaval grotesc sau în măcel sîngeros, de la caz la caz. Mulțimi colorate, mulțimi extravagante, care au stîrnit întotdeauna vervă și au solicitat imaginația martorilor rămași, printr-o minune, sobri. Ei descriu isprăvile mulțimilor fie ca un fel de vagabondaj al unei cete de nebuni, fie ca tîlhăriile unei bande de criminali. Poveștile ating proporții
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
propria funcție și nu se poate abate de la ea. Membrii din înalta ierarhie a partidului formează o clasă privilegiată, iar simplii cetățeni, o alta mai puțin strălucitoare. Faptul că această întorsătură a fost posibilă, că anume marxismul și nu viziunea extravagantă dintr-un poem ieșind la suprafață din copilăria civilizației, a putut servi de soclu pentru un mare om și a putut hrăni religia acestuia ne dovedește cît este de greu să faci abstracție de mulțimi în viața societăților. În mod
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]