3,552 matches
-
care au condus la „aberații îngrijorătoare”; controlul insuficient asupra utilizării fondurilor pentru agricultura regională - fonduri care alcătuiau 80% din bugetul Uniunii Europene și a căror complexitate le făceau „vulnerabile la fraudă”; politica de personal care încuraja favorizarea preferințelor naționale și ezitarea disciplinării performanțelor slabe. Capitolul 1. Guvernanța 31 Martha Andreasen a fost numită pentru reformarea sistemului de contabilitate al Uniunii Europene, în ianuarie 2002, dar propunerile ei au fost respinse. În august 2002, a fost suspendată din funcția de contabil-șef
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
dojenea că n-ai destul entuziasm pentru tezele de la Ceaușescu cetire ("Cum? Socialismul e o tragedie? Nașterea a fost grea, dar de ce să pui accent numai pe victime, cînd am ajuns la România-armonia?") și cam atît. Dar Leandru pîndea orice ezitare ideologică, orice subtext subversiv, orice strănut contra vîntului. Deforma texte. Și avea cadru politic, juridic, organizatoric. Redactorul șef răspundea de tot: de la angajarea redactorilor (cu urechi lungi de auzit), pînă la orientarea și activitatea lor. Se înspuma să-l înlocuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și cu privire la mașină. Exista oare vreo legătură între serată și evenimentul de azi-dimineață? Nu urmasem sfaturile pe care le împărțise cu dărnicie individul acela. Este de presupus că, fără el, aș fi chemat de-ndată salvarea, fără vreo umbră de ezitare. Vorbele acestui monden mă opriseră, mă făcuseră să reflectez iar pe parcursul acestor minute de conciliabul intim în mintea mea se strecurase gândul nebun al unui schimb de identitate. Și dacă cineva complotase pentru ca eu să zămislesc acest plan? Apelul telefonic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
la maximum potențialul propriu. • Nu-ți fie teamă să faci greșeli. • Fii propriul tău șef pentru a deveni bogat. Dacă ai luat aceste decizii, aș vrea să citești cu atenție următorul capitol pentru a mă asigura că nu vei avea ezitări. Vei învăța cum să-ți construiești un mediu care să te ajute și să te susțină cît mai bine. REZUMATUL PUNCTELOR CHEIE * De un lucru poți fi sigur întotdeauna: evenimentele neprevăzute. * Ești dator față de tine însuți, față de sănătatea, familia și
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
asta? Am putea continua așa până la adânci bătrâneți. Singurele epigrame reușite sunt cele rezultate din versificarea unor anecdote aflate circulație. Există, de exemplu, o glumă populară în legătură cu mineriadele: „- Care-i cel mai bun vin? - ...? - Vin minerii.“ Ion Grosu preia fără ezitare această glumă și o transformă într-o epigramă: ‹ „Reminiscențe : Amicii mei de vorbă și pahar / Lovesc în farfurii ca scutierii / Și strigă insistent la ospătar: / — Mai dă-ne, mă, un kil de vin... minerii.“ Lipsită de profesionalism este și prefața
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de vânt / Eu am tăcut cu sfială/ înlănțuit de simțuri / vrejuri pâlpâitoare.“ (Izvor) Ne frapează, de data aceasta, nu numai virilitatea inepuizabilă a autorului (sau a personajului liric în care el se proiectează), ci și infidelitatea lui, recunoscută fără nici o ezitare. Azi o grădină, mâine o pădure - nu se mai poate conta pe jurămintele de credință ale unui poet. Vor veni la rând luncile, câmpiile, văile, munții... nu, munții nu, autorul rămâne deocamdată un tradiționalist în probleme de orientare sexuală. Poetul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
tot într-o vineri, a spălat picioarele ucenicilor, unul a călcat în lumină, ceilalți au știut regulile jocului. Când strivești cerul cu bocancii, nu o mai poți lua de la capăt. Așa a pățit Iuda, Matiaș a evitat repetițiile. Primul pas ezitare, cineva se face că-i întinde o mână, altcineva îi arata sensul în sfârșit; când nu se mai aștepta, a primit și coordonatele lui Dumnezeu. (Copăcel, puiule, copăcel! În arenă s-a făcut strigare și pentru tine, îngerii la trapez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Traducere de Lăcrămioara PETRESCU PRELUDIU Lui Machiavelli Într-o zi, mi-a sosit din Imola vestea unui dar: o spadă avînd gravată pe ea maxima lui Machiavelli: "Nu eu vorbe se păstrează statele." Faptul avu darul de a-mi curma ezitările și de a mă face, pe loc, să aleg subiectul pe care vi-l propun astăzi. Aș putea să-l formulez astfel: Comentariu din 1924 la Principele lui Machiavelli, la cartea pe care aș numi-o Vademecum al omului de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de o poveste limpede, pe care am amînat-o prea mult, zic eu acum, dar poate că, la capătul călătoriei, voi găsi că aventura și-a ales singură ceasul potrivit. Am ajuns la această mărturie pe un drum lung, Întîrziat de ezitări, de ocolișuri, de escale cu sau fără voie, de lune cări În capcane, de ieșiri anevoioase de acolo, de reveniri spre țintă din alte unghiuri, de lene și de teamă. De spus, am mai spus-o, cu abținere de la detalii
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
după aceea cu treburi la care eu nu aveam acces. Vestea sosirii lui Zoli m-a Înviorat brusc, arc m-am făcut sărind În picioare ca să ies În Întîmpinarea lui! De cum i-am strîns mîna, am sesizat la el o ezitare. A trecut repede peste și s-a revărsat În cuvinte. Într-adevăr, avea de ce să șovăie: nu mai stătuserăm față În față de la zece ani cînd, cu ochiul meu deja nesigur, Încă mă uitam la el. Acum Însă am Întîrziat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fi la înviere); pentru a da însă greutate și credibilitate mărturiei, evangheliștii au adăugat câteva nume de femei, mereu altele de la o evanghelie la alta. Aceeași observație este valabilă cu privire la episodul „punerii în mormânt”: Matei (27,39) o citează fără ezitare pe Maria Magdalena, apoi adaugă imprecis „o altă Marie” (alle Marie); Marcu o identifică pe „cealaltă Marie” cu mama lui Iosif/Ioset. Luca păstrează notația generală: „femeile care-l însoțiseră din Galileea”. Ajungem la episodul mulieres ad sepulchrum! Matei păstrează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
al lui Simon Iscariotul. Acesta avea să-l trădeze (paradidomi), unul dintre cei doisprezece. Ioan descrie o relație foarte tensionată între Învățător și ucenici. șocați de „enormitatea” pretențiilor lui Isus, mulți (polloi) dintre ei „dau înapoi”, părăsindu-L fără nici o ezitare. Isus nu-i cruță nici pe cei doisprezece, punând degetul pe rană: unul dintre ei nu va fi posedat, ca în Evanghelia după Luca, ci este chiar Satana. Exegeții au dreptate să se întrebe nedumeriți referitor la acest pasaj: dacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
IV-lea (Sinodul de la Cartagina, 397). Nu voi intra în detalii istorice sau tehnice, mulțumindu-mă pentru aceasta să trimit la excelentele lucrări ale lui Campenhausen 75, Gamble 76, Metzger 77 sau Tardieu 78. Doresc să atrag numai luarea-aminte asupra ezitărilor Părinților din această lungă perioadă și asupra fluctuațiilor din interiorul listei de titluri. „Lista lui Muratori”, Irineu, Origen, Tertulian propun versiuni diferite ale „canonului”, în vreme ce însuși termenul kanon, cu sensul de „conținut normativ al Scripturii”, nu apare decât târziu, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Dacă Marcion sau gnosticii păgânizanți ar fi biruit, probabil astăzi nici n-am avea știre de existența unei asemenea cărți creștine. Faptul că Biserica a acceptat-o în cele din urmă printre canonice merge mână în mână cu recunoașterea fără ezitare și plină de recunoștință a moștenirii iudaice. Faptul că iudaismul însuși, reprezentat de scrierile intertestamentare, a fost profund influențat de modele păgâne, de o anumită tematică teologică și filozofică păgână rămâne o afirmație de bun-simț, incontestabilă (firește, fiecare aspect al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
răspunsuri și, în sfârșit, Tâlcuire la Tatăl nostru (Orationes dominicae breuis expositio). În volumul III, apărut în 1948, au fost traduse și comentate Întrebări către Thalasie (Quaestiones ad Thalassium). Aici, ca și pentru Pseudo-Dionisie, tânărul profesor din Sibiu folosește fără nici o ezitare și fără nici un parti pris confesional cunoștințele patristicii moderne. Lista de nume pe care le citează respectuos este revelatoare: V. Grumel, cu articolul despre Maxim din Dictionnaire de Théologie Catholique și un studiu din Échos d’Orient 215; R. Devreesse
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de ce am răscolit casa? La noapte, știu că voi avea de lucru”... A ieșit În stradă. Soarele ce Îl privea de la chindie l-a făcut să se Întrebe... „Încotro s-o iau? Spre Maternitate sau spre profesor?” După o scurtă ezitare, i-a venit În ajutor gândul de veghe: „Cred că o discuție cu profesorul Îți va limpezi mintea și te vei liniști. Prin urmare, direcția spital, <Înainte, marș!ă”... Mergea fără să vadă pe nimeni. Nici măcar nu și putea aduna
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
individ este mult mai perspicace ca predecesorul său” - a intuit profesorul și a răspuns: ― Nimic deosebit. A fost nașul meu de cununie și... ― Și? „Uite cum mă grăbesc, neluând În seamă cine este În fața mea”... - l a străfulgerat gândul. Văzând ezitarea profesorului, securistul a insistat: ― Ce ai vrut să spui prin acel „Și”? ― Nu cred că vă interesează un asemenea amănunt... ― Amănuntele fac Întregul - a plusat securistul. ― Cum se obișnuiește În tradiția românească, nașul de cununie Îți botează și primul copil
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
răspunde tratamentului un pacient cu un psihic robust și cu dorință nestrămutată de a se face bine și altfel unul pesimist, lipsit de voință și neîncrezător În sine. ― M-ați adus cu picioarele pe pământ, domnule profesor. ― Aceste momente de ezitare sunt rezultatul epuizării nervoase. Nici nu ți-ai dat seama cât de mult ți-ai solicitat sistemul nervos cu pregătirea și susținerea examenului.. Răspunsul organismului este intrarea creierului În autoapărare... Pentru revenire, este nevoie de repaus, o alimentație adecvată, mult
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
căută insistent privirea: Atunci spune-mi că nu mă-nșel când cred că ceea ce este între noi se numește iubire. Sau poate că mă înșel?... Nu te-nșeli, dragule, se auzi răspunsul ei, rostit aproape în șoaptă, dar sigur, fără ezitare. Atunci, conchise el, înseamnă că avem dreptul să știm mai multe unul despre altul!... Este ciudat, nu crezi, că după atâta vreme tu nu mi-ai spus mai nimic despre tine, de parcă ai fi o fată orfană, în timp ce eu ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu erau decât niște cuvinte, erau un fel de a spune. Cu un glas calm și preocupată să nu omită nimic important, Felicia îi destăinui mai întâi faptul că pe ea nu o chema, în realitate, Măgureanu, așa cum, cu îndreptățită ezitare, îi spusese atunci când se cunoscuseră și așa cum figura în actele cu care se înscrisese la universitate, și nici măcar nu era din București, după cum îl lăsase să creadă. Numele ei adevărat de familie era Antim, Felicia Antim (și rostind acest nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și așa cum figura în actele cu care se înscrisese la universitate, și nici măcar nu era din București, după cum îl lăsase să creadă. Numele ei adevărat de familie era Antim, Felicia Antim (și rostind acest nume ea nu mai avu nici o ezitare) și era de fel din Sibiu. Dar tatăl ei, care era profesor, fusese arestat ca dușman al regimului și condamnat la cincisprezece ani de închisoare, cu confiscarea averii. Drept urmare ea, împreună cu mama și cu fratele ei, își pierduseră locuința și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
spălate îndelung, după proceduri valabile de veacuri : apă-săpun..., apă-săpun, și încă, și încă... În fine, după un jet abundent de betaïdină, mânuși lungi, chirurgicale, îmbracă până la cot brațele care rămân încremenite într-o așteptare verticală. Profesorul Grand nu are nici o ezitare, nici o temere în fața gestului chirurgical pe care urmează să îl facă. Sunt ani și ani de când nu are altă preocupare decât să își concentreze toată ființa în gesturile pe care le-a perfecționat și le cunoaște ca versurile unei poezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care termenii medicali îl numesc anestezie. Înainte de a se scufunda în acest univers misterios, prin mintea ei, deja încețoșată de anestezic, trec, precum niște valuri din ce în ce mai estompate, cuvintele : "Clemență... Alindora... Minodora..." Tăietura pielii din spatele urechii este precisă, trasată fără nici o ezitare. Urmează zgomotul făcut de trepanul, mânuit cu dexteritate și precizie, și care pare să fie atenuat și el de anestezic. În numai câteva minute, scula iscusită a și practicat o mică incizie în tigva Dorei, care nu opune nici o rezistență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ecranul luminos până când firele din mănunchiul vital par să înceapă un dans demențial. Nu este posibil, mi-au obosit ochii !", își spune profesorul în gând. Nicolaï, asistentul din dreapta profesorului, tânăr intern de origine bulgară, nu întârzie să remarce că o ezitare temperează gesturile maestrului. Colega, te rog să privești ! Mi se pare că văd un conflict grav la care nu mă așteptam, rostește profesorul cu o voce care se vrea sigură, dar care tremură totuși. Tremură pentru prima oară de când îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a durerilor ca și celelalte medicamente pe care i le-a adus infirmiera, și a adormit. Este scufundată într-un binefăcător somn profund, fără vise atunci când Victor se apropie în vârful degetelor de singurul pat ocupat și, după sumedenie de ezitări, se așează pe scaunul care pare plantat din totdeauna, acolo, la căpătâiul suferinței. Nu îndrăznește să-și ridice pleoapele care s-au lăsat peste lumina ochilor. Îi este teamă de momentul reîntâlnirii cu Dora, de care simte că începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]