824 matches
-
ogeag. Câmpul se depărta nelămurit spre pâlcul de salcâmi ; o ciocârlie înălța triluri dintr-o trompetă de argint ; ochind păsărelele ce se strecurau în tufele de sânger, hultanii mici își tremurau aripile în văzduh. Iată-l și pe cel mare : fâlfâind, trece prin umbra brumată a unei arături. Cu smocuri de rogoz, se ivi deodată Balta Popii. O coloare delicată, verzuie, vestea că primăvara a poposit ș-aici. Cu clonțul sub aripi, un cocostârc se oglindea într-un picior de mărgean
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
repede. Chipuri se înghesuie spre chipul lui fără gură, înghesuind în el cuvinte. Le mestecă și suflă înapoi sunetul. Cineva zice răbdare, dar nu lui. Ai răbdare, fii răbdător, asta trebuie să fie. Pot fi zile. Nu se știe. Timpul fâlfâie în jur, cu aripile frânte. Voci trec, unele dau roată și se întorc, dar una-i cât se poate de mereu acolo. O față aproape fața lui, atât de aproape încât vrea ceva de la el, măcar cuvinte, cel puțin. Fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
străvechi, nemuritor, pustiu În astă-noapte, gol și părăsit, forfotind mîine de alți oameni și alte chipuri, pe miile de străzi și poduri, oameni care se nasc, Îmbătrînesc, se istovesc și mor aici. Nu aud nicicînd aripa mare și neagră care fîlfîie deasupra lor, Își Închipuie că clipa lor durează o veșnicie, sînt așa de preocupați, Încît aproape nu bagă de seamă că Încep să se Împiedice și să Îmbătrînească. Nu-și ridică nicicînd ochii spre stelele nemuritoare de deasupra BÎlciului nemuritor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
brancardierii Îl ridicară din nou, porniră, iar polițiștii o luară Înaintea lor spre ieșire, Împingînd mulțimea și strigînd: — Înapoi! Înapoi! Faceți loc! Faceți loc! Faceți loc! Acum mîinile mortului se liniștiseră, legate peste piept, dar hainele lui vechi și ponosite fîlfîiau, iar obrajii galben-cenușii tremurau la fiecare pas al brancardierilor. Marginile gulerului desfăcut se legănau rigid În mers, iar cămașa albă, soioasă, puțin desfăcută lăsa să se vadă o parte din pieptul mort, osos și gălbejit; pălăria cafenie, veche și uzată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mai frumos, cu puțin înainte de a te trezi. Am simțit materialul pantalonilor alunecîndu-mi peste pulpe, mi-am simțit umerii și pieptul sub cămașă. M-am simțit campion printre oameni. Bătea un vînt puternic deasupra lacului de la Bosbaan, făcînd steagurile să fîlfîie vicios. Miile de copăcei firavi care fuseseră plantați pentru a forma o pădure tremurau sub briză. Cu ramurile lor subțiri se aplecau unii către alții, dar fuseseră plantați la distanță și erau prea mici ca să-și poată atinge vecinii. Muzica
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
foarte bine. Slujba continuă. La cuvintele „Țărînă din țărînă“, se auziră un trosnet și un scrîșnet, iar materialul roșu se lăsase în timp ce sicriul era tras în jos. O secundă se umflă din cauza unui curent de aer venit de desubt, apoi fîlfîi și un gol dreptughiular apăru în locul în care fusese sicriul. Thaw fu izbit de un sentiment ascuțit de pierdere, neutralizat pe dată de amintirea unui prestidigitator care făcuse să dispară o brioșă sub o batistă. Afară, oamenii își îndreptau umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
interzică proprietarilor să mai ia bani în plus în timpul Primului Război Mondial. A fost mai mult decît a făcut oricare dintre prim-miniștri. Lenin credea că revoluția britanică va începe în Glasgow. Nu a fost așa. în timpul grevei generale, steagul roșu a fîlfîit la apartamentele de-acolo, din oraș, mulțimea a derait un tramvai, armata a trimis tancuri în George Square, dar nimeni n-a suferit prea mult. Nimeni n-a fost ucis, în afară de uciderea prin traiul în case proaste, prin salariile mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în grupa ei, spuse profesorul, cu o vagă notă ostilă. — Nu, deloc, răspunse Thaw cu răceală. Marjory intră cu mama ei. Era îmbrăcată într-o rochie înflorată și cercei lungi, iar sînii îi păreau mai proeminenți decît de obicei. Papagalul fîlfîi și se așeză pe umărul ei ciripind: „Grăbește-te, grăbește-te, Marjory! Bătrînul domn Churchill!. Ea se roși și zîmbi. — Joey cel rău care ne trădează secretele, zise doamna Laidlaw. — îmi pare rău că te-am făcut să aștepți, Duncan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îl întrebă: Cînd voi putea să-l văd pe magistrat? — Curtea se întrunește mîine dimineață. Ați putea să-mi luați lenjeria și să mi-o atîrnați în altă parte? Polițistul ieși hohotind. Lanark mîncă, bău, apoi se plimbă în cerc, fîlfîind chiloții într-o mînă și vesta în cealaltă. „Presupun“, își zise el, „că adunarea discută ordinea mondială chiar în această clipă“. în el se înteți sentimentul de ură, ură față de adunare, de poliție și față de oricine care nu se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
consideră aleșii, păstrătorii dragostei pe lume...“ „și dacă nu greșește ?“, l-am întrebat, într-o doară. „Nu cumva te crezi și tu un ales ?“, mi-a șoptit Constantin. Se lipise de mine, răsufla lângă urechea mea. „Află că mi se fâlfâie dacă sunt sau nu ales“, i-am răspuns și i-am împins, cu toată palma, fața. Am strâns un pic și degetele. „Atunci să continuăm“, a spus Constantin. Se trăsese mai la o parte. Părea din nou resemnat. „Să-l
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Robespierre (l-aș fi preferat pe Saint Just, dar a venit el). Îmi împuiase capul cu discursurile lui, mă săturasem, i le refăceam, n-avea decât să turbeze... Iată deci cadrul general și datele momentului aceluia de care mi se fâlfâie, acum și în vecii vecilor, amin, când a sosit virând în aer, prin ușa larg deschisă, primul pantof de damă și a izbit podeaua, lângă mine. Un fel de Poltergeist. În calitatea dumneavoastră de austriacă, sunt sigur că înțelegi... În
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
tubului. „Sunt cuminte“, i-am spus și am zâmbit amândoi. Simțeam cum abisul fără sfârșit al tubului încerca să mă aspire, dar izbuteam să rezist. Lângă fruntea mea, Dragoș dormea neclintit și moale. Vedeam cum genele i se lungeau și fâlfâiau în undele luminoase. „Poate că ne vedem pentru ultima oară“, i-am spus, „poate că nici nu exiști, dar tot mai am timp să-ți spun un cuvânt, unul singur, ultimul...“. I-am spus cuvântul, n-am să-l repet
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
am rugat, Mi-ai zis că nu se poate, mă mir ce ți-am stricat (lipsește) No. 75 Vedeți pe acea stâncă Viteazul mândru nengrijat, În pușcă s-a răzimat Cu ce ochiu amerințat. Iată-l, iată-l, vine Roșie fâlfâie pana sa, 465 {EminescuOpVI 466} Învălit într-o manta De-a mai bună catifea, Tremurați! Departe în furtună Unde des echo răsună: Diavolu, diavolu, diavolu! De l-au văzut vrăjmașul Cumplit, grozav amerințînd Dulce, vesel tot rîzind. Pe câte întîlnește
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
balaurului de la Răsărit, deci Țară a Durerilor,Țara sfântă a neamului meu, Țară a Moldovei. Singurul titlu datat în acest volum din 2005 este cel intitulat „Pleava”, cu referire directă la Basarabia. Pleava s-a băgat printre manifestanți la Chișinău, fâlfâind cuvinte mincinoase și făcând promisiuni perfide. În loc s-o vezi adunată în vreo șandrama sau opărită și dată porcilor în lături, pleava comunistă a Basarabiei a ieșit ca păduchii în frunte, să se vadă că pleava rusofilă n-a dispărut
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mie mi-e bine? N-ar trebui s-alerg așa la vârsta mea. Mi-e teamă că inima are importanță la orice vârstă. — N-ai nimic la inimă. — Voi avea, dacă nu vrei să mergi mai încet. Pantalonii de tweed fâlfâiau pe fundul uriaș al lui Ignatius, în timp ce se rostogolea înainte. Mai ai coarda mea de lăută? Doamna Reilly îl trase, făcându-l să cotească spre Bourbon Street ca apoi să se îndrepte spre Cartierul Francez. — Băiete, de ce s-a agățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ar trebui să faceți rost de un tun și săgeți, s-aruncați o bomb-atomică peste locul ăsta“. Omul râse din nou. Oricum n-avem nimic mai bun de făcut acolo la fabrică. Ne place s-ascultăm ce spune când își fâlfâie mustața aia groasă. Are să ne conducă într-o demostrațe mare, zice el, de-o să facă toate celelalte demostrații să pară sindrofie de dame. — Așa? Mi-mi pare c-o să vă conducă pe toț’ direct la pârnaie, spuse Jones, acoperind barul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
îmbrăcă halatul, trecându-l peste cap. Pus pe deasupra pardesiului, îl făcea să arate ca un ou de dinozaur din care e gata să iasă puiul. — Leagă-l la talie cu cordonul. — Nici nu mă gândesc. Chestiile astea sunt făcute să fâlfâie libere în jurul corpului omenesc, deși ăsta nu e destul de larg. Ești sigur că nu ai un număr mai mare? Dacă mă uit mai bine observ că haina asta este cam galbenă la manșete. Și sper că petele de pe piept sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
acasă. Lana avusese dreptate afirmând că nebunul acela mătăhălos era ca sărutul morții. Ce rău se purta cu mama lui! Sărmana doamnă! Darlene se așeză pe sofa ca să reflecteze la posibilitățile de a-și găsi o slujbă. Papagalul cârâi și fâlfâi din aripi până când îi puse în cioc cercelul de aur, jucăria lui preferată. Apoi sună telefonul și când răspunse auzi glasul unui bărbat: „Ascultă, ți s-a făcut o reclamă grozavă. Eu am un club de noapte pe Bourbon, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la o examinare mai atentă, a fi compusă din turme Întregi de oi sacrificate de siluete umane ținînd În mîini junghere lucitoare. Încăperea următoare conține un obiect sculptural deosebit de complex, un hibrid grotesc de varză, porc și oaie, din care fîlfîie un steag pe care scrie Am Avut o Avangardă! SÎntem Moderni Durabili! Între realitatea verzei și visul cărnii, suprarealismul a Înălțat un drapel. Wakefield se Întreabă cum s-a descurcat Susan cu toate aceste interese conflictuale; crede că i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
caută semne de drum - și în vânt se oglindește pe rând în ape sfinte și rele. Când numai umbră, când numai om, binecuvântă pînea pe câmpuri, binecuvântă vinul pe dealuri, lovește pinteni de pom. Mai tare strânge frâul de fier. Fâlfâie peste șapte hotare sălbaticul cer. Subt planete galbene și fără de lege se oprește și nu înțelege: calul și-a pierdut potcoava de trei ori, în urma lui copaci rămân cu cuiburi goale subțiori. Duh vechi îi cântă mulcom subt tâmplă, și
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
să rămâie. Pîn' la cercul de miazănoapte, unde auzi scârțâind în viforniță osia bolții, umblat-am prin feluri de locuri. Subt semn capricornic răzbii printre pinii cu umbra zgârcită. Seminții, pretutindenea altele, aprind alte focuri, și soarele-mpinge alt orruc. Fâlfâind ca din steaguri cu zariștea-ntreagă, soarta își face cu mine jocul potrivnic. Un negru noroc prin văzduhuri străine îmi ține de strajă, nu mă dezleagă. Văd anii crescând și pașii lungind peste toate văile, muchile, iernile, verile, peste toate
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
-ți zvâcnește mai rar, ca și cum nu ți-ar bate în piept ci adânc în pământ undeva. Aici se vindecă setea de mântuire și dacă ți-ai sângerat picioarele te așezi pe un podmol de lut. Uite, e seară. Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi, ca un miros sfios de iarbă tăiată, ca o cădere de fum din streșini de paie, ca un joc de iezi pe morminte înalte. SCRISOARE Nu ți-aș scrie poate nici acum acest rând, dar cocoși au cântat
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
a îngăduit mai apoi să trec mai ușor de bariera aversiunii lui față de scris. Cam la o sută de pași de casa părintească se ridica o movilă de ruine deosebit de înaltă, acoperită cu un strat des de muri, deasupra cărora fâlfâiau familii întregi de mierle. De jur împrejur era un gard viu de porumbari. Cu un băț a despicat coama unui tufiș plin de țepi. În spatele lui se vedea o intrare întunecată. Mi-a făcut semn să-l urmez. După o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
spună Îndelung un claxon strident al unei furgonete - „Da’ uită-te pe unde mergi, tâmpito!“. Femeia nu-i acordă nesimțitului nici măcar o privire. Mergea țâfnoasă, legănându-se pe picioarele lungi, cu părul răvășit În vânt, cu eșarfa de pene portocalii fâlfâind În urma ei, ca un stindard. Șoferul se căi repede de insulta pe care i-o adresase și Întoarse capul admirativ - pentru o clipă, Maja Îi surprinse privirea Înfierbântată ce se lipi apoi de coapsele femeii, Înfășate Într-o fustă mulată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
panicate pentru că Își pierduseră copilul din vedere și pe lângă cupluri care jucau tenis, amenințând siguranța celor care se scăldau cu mingi Îngreunate de apă. Se așezară În singurul spațiu rămas liber Între malul mării și gardul stabilimentului vecin. În spatele gardului fâlfâia un drapel roșu. Din când În când un megafon ridicat pe un soclu din papură Îi invita pe clienții stabilimentului la jocuri și petreceri la care ei nu puteau participa. Se simțeau excluși. Pentru a Înlătura senzația că sunt niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]