583 matches
-
de două milenii, conducând în ultimele decenii ale secolului al XX-lea la o situație explozivă în țară. Grație poziției sale geografice, insula Ceylon joacă încă din antichitate, un rol cheie în comerțul Indiei și Chinei cu Europa. Profitând de fărâmițarea feudala (în secolele XIII - XVI se înfruntau trei regate rivale, unul tamil și două singhaleze), din 1505 se stabilesc la Colombo, de unde controlează coasta de nord și vest a insulei, portughezii. În 1658 ei sunt înlocuiți de o noua putere
Sri Lanka () [Corola-website/Science/297988_a_299317]
-
perioada domniei lui Henric, acesta fiind nevoit să înnăbușească diversele revolte în Germania și Italia. În 1122 este semnat Concordatul de la Worms care pune capăt disputei, marchează creșterea influenței ducilor și episcopilor germani, ceea ce duce la slăbirea puterii imperiale și fărâmițarea Germaniei, fenomen ce avea să dureze încă 8 secole până în secolul al XIX-lea. În utlimii ani ai domniei, Henric este ocupat cu o campanie în Olanda și împotriva regelui Ludovic al VI-lea al Franței. În 1125 moare la
Henric al V-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/312136_a_313465]
-
Moara este o mașină folosită la măcinarea cerealelor, pentru a se obține făină, sau la fărâmițarea diferitor materiale, precum cărbunele sau minereurile, în granule de dimensiuni mici. Substantivul românesc "moară" este moștenit din : „piatră de moară”, „moară”. După construcție, morile se clasifică în: "Moara cu bile" este constituită dintr-o tobă cu diametrul de 0,9-5
Moară () [Corola-website/Science/311413_a_312742]
-
construcție, morile se clasifică în: "Moara cu bile" este constituită dintr-o tobă cu diametrul de 0,9-5 m și lungimea de 0,9-8 m, în care se rotesc bile de fontă, oțel ș.a. Se folosește în industria minieră la fărâmițarea cărbunelui, minereului, la producerea cimentului etc. "Moara cu tăvălugi" (numită și "moară chiliană" sau "colergang") este alcătuită dintr-o cupă metalică în care se rostogolesc tăvălugi de metal, strivind materialul încărcat, și din câteva lopeți îndoite pentru amestecarea acestuia. Este
Moară () [Corola-website/Science/311413_a_312742]
-
zone. Nu au fost îdepărtate suficient de multe mine pentru a permite trecerea tancurilor Corpului al X-lea. Tancurile au fost reținute în punctul denumit „Oxalic”, iar artileria și aviația aliată a preluat sarcina bombardării pozițiilor Axei pentru a provoca „fărâmițarea” lor. Unitățile de blindate germane au contraatacat în zona pozițiilor ocupate de Divizia a 51-a britanică la răsăritul soarelui, dar au fost oprite din înaintare. Până la ora 16:00 nu se produseseră schimbări mari pe linia frontului. La apus
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
societatea feudală apuseană, progresul centralizării statelor complicase relațiile internaționale, nimeni nu mai voia să audă de unitatea politică europeană creștină, de supremația împăratului sau a papei, interesele naționale sau particulare creaseră partide politice gata să se înfrunte, unele tânjind după fărâmițarea feudală de altădată, altele vizând o mai mare putere în stat. Papa redeschise conflictul dintre sacerdoțiu și imperiu, conflict susținut de cele două tabere adverse, guelfii și ghibelinii, Anglia reluase ostilitățile cu Franța, în timp ce aceasta era amenințată de împăratul Frederic
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
interese de ordin politic au avut o greutate egală în decizia luată de rege. În regat, marea feudalitate profitând de perioada de minorat a regelui și de foametea ce bântuia țara creând dificultăți regelui, se răzvrătise, încercând să revină la fărâmițarea politică de altădată și numai cu greu Ludovic reușise, în ultima vreme, să restabilească ordinea, fără a o impune însă definitiv. De aceea, o cruciadă prin care marii nobili să fie scoși din regat era binevenită. Ea permitea, în același
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
de descurajare și slăbiciune. Stăpânirea nominală asupra statelor cruciate o avea încă împăratul Germaniei, dar Conradin de Hohenstaufen, nepotul lui Frederic al II-lea, era un tânăr lipsit de puterea unor inițiative politice, amenințat de politica papală. Așadar, procesul de fărâmițare feudală în Orient putea să avanseze nestingherit, conducătorii cruciați fiind liberi să-și dispute întâietatea. În tot acest timp, printre principii cruciați sirieni cel mai puternic era principele Antiohiei, care anexase comitatul Tripoli și încheiase o alianță avantajoasă cu regele
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
crease marea revoluție tectonică alpină. În general, climatul era mai cald decât cel actual, de unde și răspândirea savanelor, pe care le populau turmele erbivore, pândite de rapacele carnivore. Aceste savane vor fi distruse în mare măsură de urgia glaciară. Marea fărâmițare a continentelor, pe care o cunoaște astăzi globul, s-a realizat în Neozoic prin separarea mai departe a plăcilor, proces început in Mezozoic. Atlanticul de Sud ia acum proporțiile unui ocean, se desăvârșește separarea Australiei de Antarctica, iar peninsulele Europei
Neozoic () [Corola-website/Science/310942_a_312271]
-
segmentată, doar la solifuge, schizomide și palpigrazi ultimele două segmente prosomale sunt libere. "Chelicerele" sunt alcătuite din 2 - 3 articole, dintre care ultimul este mobil. Ele sunt situate anterior orificiului bucal. Chelicerele se termină cu clești mici care participă la fărâmițarea hranei. "Pedipalpii" reprezintă membre formate din 7 articole. La scorpioni și pseudoscorpioni, pedipalpii sunt transformați în clești masivi și puternici, cu rol în apucarea și fărâmițarea prăzii. La opilioni, solifuge forma pedipalpilor nu se deosebește de cea a picioarelor, îndeplinind
Arahnide () [Corola-website/Science/310189_a_311518]
-
sunt situate anterior orificiului bucal. Chelicerele se termină cu clești mici care participă la fărâmițarea hranei. "Pedipalpii" reprezintă membre formate din 7 articole. La scorpioni și pseudoscorpioni, pedipalpii sunt transformați în clești masivi și puternici, cu rol în apucarea și fărâmițarea prăzii. La opilioni, solifuge forma pedipalpilor nu se deosebește de cea a picioarelor, îndeplinind funcția tactilă. Opistosoma este formată din 12 segmente. La scorpioni opistosoma este divizată în mesosomă și metasomă și se termină cu telson. Segmentele opistosomei acarienilor sunt
Arahnide () [Corola-website/Science/310189_a_311518]
-
(în azera "Müstəqil xanlıqlar dövrü"), este o perioadă de fărâmițarea feudala din istoria Azerbaidjanului înainte de cucerirea rusească și iraniană (sec.XVIII-XIX). După moartea domnitorului Iranului Nadir șah Afșar (1747), Azerbaidjanul a câștigat o șansă de a recupera independența. Însă acest proces nu s-a desfășurat rezultând crearea unui stat unitar
Hanatele independente () [Corola-website/Science/309223_a_310552]
-
moartea domnitorului Iranului Nadir șah Afșar (1747), Azerbaidjanul a câștigat o șansă de a recupera independența. Însă acest proces nu s-a desfășurat rezultând crearea unui stat unitar azer, ci mai multor Hanate independente. Cauzele eșecului statului unitar Azerbaidjan și fărâmițării feudale au fost: În a doua jumătate a sec. XVIII, în Azerbaidjan nu există un centru economic unitar și regiunile aveau un regim de sine stătător închis. Feudalii locali - hanii, sultanii, bey-ii - ocupându-se numai de independență proprie, erau interesați
Hanatele independente () [Corola-website/Science/309223_a_310552]
-
fost: În a doua jumătate a sec. XVIII, în Azerbaidjan nu există un centru economic unitar și regiunile aveau un regim de sine stătător închis. Feudalii locali - hanii, sultanii, bey-ii - ocupându-se numai de independență proprie, erau interesați în menținerea fărâmițării feudale și împiedicau prin orice mijloace unirea țării și crearea puterii centralizate. Istoria aproape a tuturor hanatelor din Azerbaidjan este plină de războaie neîntrerupte și lovituri de palat. Cele mai puternice hanate erau Urmia, Șeki, Karabah, Quba, Hoy. "Perioada Hanatelor
Hanatele independente () [Corola-website/Science/309223_a_310552]
-
în mai multe facțiuni („taifas” sau, în arabă, "tawayf"); 1030 - începând cu acest an mai mulți „regi ai unor facțiuni” (reyes de Taifas; în arabă, "muluk al-tawayf") se războiesc între ei și nu ezită să se alieze cu creștinii; 1085 - fărâmițarea favorizeză înaintarea Reconquistei creștine; Toledo este recucerit de către aceștia; 1086 - almoravizii ajung în Spania; 1145 - almohazii ajung și ei în Spania; 1212 - creștinii îi înfrâng pe almohazi la Las Navas de Tolosa; 1236 - căderea Cordobei; 1248 - căderea Sevilliei; 1492 - căderea
Al-Andalus () [Corola-website/Science/309447_a_310776]
-
Spania începe să decadă după moartea lui Al-Mansur, probabil cel mai important om de stat și general al Spaniei arabe, supranumit Bismarck al secolului al X-lea, și dispare în 1031 lăsând în urmă un mozaic de facțiuni. Această profundă fărâmițare, faptul că regii acestor facțiuni nu ezită să se războiască între ei contribuie la întărirea mișcării creștine de recuperare a Spaniei musulmane numită Reconquista. În 1085 creștinii cuceresc Toledo ceea ce îi incită pe unii regi de facțiuni să-i cheme
Al-Andalus () [Corola-website/Science/309447_a_310776]
-
mătase. "Pedipalpii" sunt masivi, transformați în clești asemănători cu cei de la scorpioni. Chelele lor prezintă în schimb glande veninoase. Pedipalpii sunt alcătuiți din 6 articolet: coxă, trohanter, femur, patelă, bazitars și tars. Ei sunt utilizați, la fel, la reținerea și fărâmițarea prăzii, în timpul curtării, la lupte, și datorită trhobotriilor, ca organe senzitive. "Picioarele", patru perechi, sunt compuse din 6 - 7 articole. Primile două perechi sunt mai lungi decât ultimele. La unele specii picioarele se termin cu ghiare. Opistosoma este ovală și
Pseudoscorpion () [Corola-website/Science/305589_a_306918]
-
cunoscută tîrziu în Maramureș, și chiar atunci era mai degrabă o excepție la curțile cneziale. Iobagii sînt pomeniți mai ales începînd din secolul XV pe domeniile feudalilor străini și a oaspeților regali. Această organizare va duce, odată cu creșterea populației, la fărîmițarea atît de măruntă a pămînturilor prin împărțire între urmași, încît locuitorii satelor, deși liberi prin lege vor fi in mare parte săraci, fiind obligați să trăiască din puținele produse ale gospodăriei sau sa lucreze la cele cîteva familii mai înstărite
Voievodatul Maramureșului () [Corola-website/Science/306347_a_307676]
-
scurtimii ei, nu stă numai în succesele militare și în unificarea teritoriilor locuite de chinezi. Aceste realizări au fost dublate de o serie de măsuri care fac din această perioadă placa turnantă în istoria civilizației chineze. Principalele realizări rămân lichidarea fărâmițării politice, introducerea unui sistem birocratic centralizat și înlocuirea regalității paternaliste printr-o monarhie autocratică de drept divin. Centralizarea politică a fost dublată de o integrare economică adâncită prin impunerea monopolului de stat în sectoarele principale ale vieții economice, ca și
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
punând capăt stăpânirii romane asupra Peninsulei Italice. În 439, vandalii cuceresc Cartagina, iar în 476, invazia germanică a fost completă. Roma și Italia ajung sub stăpânire germanică. În perioada ce a urmat prăbușirii Romei, au avut loc o serie de fărâmițări și invazii străine. Peninsula pe care astăzi o numim Italia nu va mai deveni o unitate economică și politică până în 1861. Până în secolul al XIX-lea, istoria Italiei va trece prin momente dificile.În locul puterii centralizate, avem de-a face
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
de influență care acoperea întreaga peninsulă. În 535, Iustinian reunește Imperiul Roman, sub conducerea sa intrând aproape întreaga Peninsula El moare însă în 565, iar doi ani mai târziu longobarzii invadează nordul și Peninsula, viitoarea Italie revine la starea de fărâmițare. Longobarzii s-au stabilit in provincia Lombardia din Nord. Mai multe principate longobarde au apărut și în Sud, dar acestea au căzut în mâinile dinastiei normande în secolul al XI-lea. Francii au luptat, alături de papă, împotriva longobarzilor, până când Carol
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
Roma. Mișcarea a fost utilizată de regele piemontez Carol Albert în încercarea de a cuceri Lombardia de la Habsburgi. În sudul Alpilor ca și în Germania, Congresul de la Viena, supus dorințelor suveranilor, a înlocuit harta simplificată, realizată de Napoleon, cu o fărâmițare în șapte state, fără nici o legătură între ele. Peste tot, monarhii restaurați au revenit la fostele structuri ale Vechiului Regim și s-au sprijinit pe aristocrația funciară în mai toate aceste regiuni, cu excepția Piemontului, în care valul industrializării nu pătrunsese
Revoluția de la 1848 în Italia () [Corola-website/Science/314320_a_315649]
-
făcea parte din ramura saxonă a Guelfilor. Istria și Steiermark nu mai fac parte din Bavaria. În perioada dintre anii 1180-1918 dinastia domnitoare în Bavaria a fost cea a familiei Wittelsbach. Perioada dntre 1255-1503 a fost o perioadă tulbure de fărâmițări a Bavariei în principate mai mici. Pentru o perioadă scurtă împăratul Ludovic al IV-lea de Bavaria reușește să reunească teritoriile separate, în 1328 el devenind chiar rege al Germaniei. Prin înțelegerea din Pavia (1329) Bavariei i-au fost alipite
Bavaria () [Corola-website/Science/297272_a_298601]
-
aplicarea legii începând cu primăvară lui 1865; rezoluția a fost însoțită de proclamarea lui Cuza, "Către locuitorii sătești", si a fost descrisă de Kogălniceanu că „testamentul politic al lui Cuza”. În pofida acestor măsuri, unii factori, cum ar fi creșterea demografică, fărâmițarea loturilor prin moștenire, îndatorarea țărânilor și dependența lor de veniturile provenite din munca pe moșii, împreună cu specula practicată arendași și cu cazurile în care corupția funcționarilor a întârziat alocarea pământurilor, au făcut că reforma să fie ineficientă pe termen lung
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
În Polonia au primit pămînturi și privilegii, păstrând organizarea tradițională dupa "lex vallachorum" până în secolul XVI iar în Moravia au avut autonomie până la în timpul Războiului de 30 de ani, în secolul XVII. Din acest moment începe și un proces de fărâmițare a nobilimii maramureșene care ajunge să se integreze în sânul țărănimii, menținând doar privilegile legate de scutirea de dări. Aceasta a avut drept cauza tradiția română a împărțirii moștenirii, alături de împrejurarea că geografia și economia zonei nu favoriza marea proprietate
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]