1,726 matches
-
și a funcțiilor. Laver și Shepsle consideră că partidele politice nu trebuie analizate ca actori unitari, ci ca niște coaliții de facțiuni implicate în competiții interne. De asemenea, Roemer consideră că partidele nu sunt actori unitari, ci entități compuse din facțiuni aflate în conflict între ele. Deseori, membrii facțiunilor nu se ghidează după deciziile politice de la centru, comportamentul lor fiind influențat de interesele anumitor grupuri care pot fi divergente de cele de la nivel central. Roemer (2006) identifică trei tipuri de membri
Teorii şi modele ale competiţiei politice. In: Competenţa politică în România by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1566]
-
partidele politice nu trebuie analizate ca actori unitari, ci ca niște coaliții de facțiuni implicate în competiții interne. De asemenea, Roemer consideră că partidele nu sunt actori unitari, ci entități compuse din facțiuni aflate în conflict între ele. Deseori, membrii facțiunilor nu se ghidează după deciziile politice de la centru, comportamentul lor fiind influențat de interesele anumitor grupuri care pot fi divergente de cele de la nivel central. Roemer (2006) identifică trei tipuri de membri cu stimulente diferite, și anume reformiștii, oportuniștii și
Teorii şi modele ale competiţiei politice. In: Competenţa politică în România by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1566]
-
De asemenea, conform lui Strøm și Müller (1999), în cadrul partidelor, membrii au categorii diferite de stimulente: unii sunt preocupați de politicile partidului (activiștii ideologici), alții sunt mai degrabă interesați de obținerea puterii (activiștii fără ideologie). Schimbarea raportului de forțe între facțiunile unui partid/schimbarea liderilor poate conduce spre schimbări în ceea ce privește politicile partidului. Candidații pot să valorizeze succesul lor mai mult decât pe cel al partidului din care fac parte. De asemenea, charisma, relațiile personale ale candidatului sau considerente clientelare pot face
Teorii şi modele ale competiţiei politice. In: Competenţa politică în România by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1566]
-
mai mult puterea filialelor locale în detrimentul centrului, iar sistemul de vot uninominal nu influențează doar forța electorală a partidului, ci și crearea unei ierarhii puternice în interiorul partidelor. Pierderea influenței politice a partidelor la nivel central produce fragmentarea în mai multe facțiuni locale aflate în luptă pentru influență politică și controlul resurselor. Descentralizarea poate avea ca efect mutarea resurselor și scăderea controlului central/ guvernamental asupra utilizării banilor și a elaborării politicilor. Acțiunile filialelor locale ale partidelor pot face ca prioritățile stabilite la
Teorii şi modele ale competiţiei politice. In: Competenţa politică în România by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1566]
-
o parte, o serie de promisiuni făcute electoratului, iar pe de altă parte, negocierile cu potențialii parteneri de coaliție (compromisul), ceea ce va avea ca efect schimbarea politicilor ideale spre a le face acceptabile pentru anumite grupuri (Laver și Shepsle, 1996). Facțiunile partidelor pot influența decisiv distribuția puterii necesare pentru formarea majorității. Fragmentarea unui partid poate conduce la plecarea unui grup de parlamentari și la formarea unui alt partid care să influențeze majoritatea parlamentară responsabilă cu formarea guvernului. Facțiunile apărute la nivelul
Teorii şi modele ale competiţiei politice. In: Competenţa politică în România by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1566]
-
și Shepsle, 1996). Facțiunile partidelor pot influența decisiv distribuția puterii necesare pentru formarea majorității. Fragmentarea unui partid poate conduce la plecarea unui grup de parlamentari și la formarea unui alt partid care să influențeze majoritatea parlamentară responsabilă cu formarea guvernului. Facțiunile apărute la nivelul conducerii centrale din cadrul PSD au condus la migrație politică 25 și la apariția unei noi formațiuni politice parlamentare (UNPR). Apariția unui nou partid parlamentar poate duce la întărirea forței guvernului și poate denatura rezultatul votului, contribuind la
Teorii şi modele ale competiţiei politice. In: Competenţa politică în România by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1566]
-
care poate influența capaci tatea de guvernare a unui partid. În perspectiva lui G. Tsebelis, puterea de veto a unui actor constă în capacitatea de a împiedica luarea unei decizii și, în plan secund, în capacitatea de a stabili agenda. Facțiunile pot modifica direcția politicilor propuse de către guvern pentru a le ralia propriilor interese. Sistemul de relații de la nivel local poate schimba strategia politică și deciziile pe care le ia un partid. De asemenea, autoritățile locale pot fi compuse din membri
INTRODUCERE. In: Competenţa politică în România by Adrian Miroiu, Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1565]
-
predeceso‑ rii florentini dar în plus a introdus aceeași energie care‑i caracterizează sculp‑ tura și pictura. În loc să fie consecvent practicilor grecești și romane, Miche‑ langelo folosește motive (coloane, console etc.) într‑un mod personal și ex‑ presiv. Partizan al facțiunii republicane, Michelangelo a participat în perioada 1527‑1529, la războiul împotriva familiei Medici și a supervizat fortificațiile florentine. În timpul vieții sale, Michelangelo a fost un prieten intim al prinți‑ lor și al papei de la Lorenzo de Medici și până la papa
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
interese, la orice mișcări dizidente în curs de dezvoltare în cadrul acestora, care ar putea constitui o amenințare la coeziunea, imaginea sau unitatea lor. Prin urmare, nu este sarcina autorităților naționale de a acționa ca arbitri între comunități religioase și diferitele facțiuni dizidente care există sau pot apărea în interiorul lor". Este una dintre cele mai puternice definiții ale autonomiei religiilor oferită de către Curte. În acord cu Marea Cameră, atitudinea statului de a refuza înregistrarea sindicatului este în concordanță cu obligația sa la
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
pentru liderii aleși la conferința organizată în 1994 de Gengiev și adepții săi. Actele guvernului au fost "mai mult decât acte de înregistrare de rutină sau de corectare a neregulilor din trecut". Efectul lor a fost de a favoriza o facțiune a comunității musulmane. Prin urmare, întreaga situație constituie o interferență în organizarea internă a comunității musulmane, ceea ce este contrar art. 9. Consiliul Suprem Sfânt al Comunității Musulmane c. Bulgaria 269 Reclamantul este în acest caz Consiliul Suprem Sfânt al Comunității
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
a modificat pentru a considera relevante ambele aspecte ale libertății religioase. 2. Curtea nu acceptă nicio intervenție din partea autorităților statului, indiferent de motiv, în viața internă a Bisericii sau a organizațiilor religioase. Chiar și efortul de a media între diferite facțiuni din interiorul Bisericii sau a comunității religioase (ca în cazul Consiliul Suprem Sfânt al Comunității Musulmane c. Bulgaria) este considerat a fi în contradicție cu autonomia religiilor. Statul are o "datorie de neutralitate" și poate interveni doar în circumstanțe limitate
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
puterea absolută. Această ide este familiară socialiștilor dinainte de 1914; astfel, un socialist democrat ca Jean Jaurès își intitulează un paragraf din Istoria socialistă a revoluției Franceze „Arbitrarul ghilotinei” și scrie: „Când o mare țară revoluționară luptă în același timp contra facțiunilor înarmate interne și contra lumii, când cea mai mică ezitare sau cea mai mică greșeală pot compromite poate pentru veacuri întregi destinul noii orânduiri, cei care conduc această întreprindere imensă nu mai au timpul să-și ralieze disidenții, să-și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cheamă la exterminarea necruțătoare a dușmanului. Eșecul acestei revoluții și instruirea de către țar a unei dume par să dea dreptate menșevicilor care ajung curând majoritari în partid. Lenin este atunci obligat să accepte unele compromisuri, dar continuă să-și dezvolte facțiunea; în 1909, el publică Materialism și empiriocriticism, în care condamnă erezia ideologică a lui Bogdanov, principalul său contracandidat la șefia facțiunii. Utilizând mijloacele condamnate de ceilalți socialiști - șantaj, deturnările de moșteniri, atacuri armate -, bolșevicii își procură fonduri considerabile de care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care ajung curând majoritari în partid. Lenin este atunci obligat să accepte unele compromisuri, dar continuă să-și dezvolte facțiunea; în 1909, el publică Materialism și empiriocriticism, în care condamnă erezia ideologică a lui Bogdanov, principalul său contracandidat la șefia facțiunii. Utilizând mijloacele condamnate de ceilalți socialiști - șantaj, deturnările de moșteniri, atacuri armate -, bolșevicii își procură fonduri considerabile de care Lenin se servește pentru a-și asigura șederea în exil, pentru a-și finanța partizanii și presa. în 1912, Lenin convoacă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
socialiști - șantaj, deturnările de moșteniri, atacuri armate -, bolșevicii își procură fonduri considerabile de care Lenin se servește pentru a-și asigura șederea în exil, pentru a-și finanța partizanii și presa. în 1912, Lenin convoacă la Praga o conferință a facțiunii sale care-și desemnează propriul comitet central regrupându-i pe principalii săi locotenenți - Zinoviev, Kamenev, Sverdlov, Stalin* -, în cea mai mare parte intelectuali din exil. Această inițiativă condamnată de ceilalți lideri socialiști - Plehanov, Troțki*, Martov, Rosa Luxemburg -, pecetluiește ruptura cu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
acest comunism în Sfaturile muncitorești. Herman Gorter, alt militant german este exclus după Scrisoare către Lenin, publicată în 1921, în care condamnă absența de libertate, disciplina de partid și practica electoralistă. Acestor adepți ai „sfaturilor” li se adaugă și alte facțiuni, ca aceea a lui Amadeo Bordiga, unul dintre fondatorii PCI*, din care el este exclus definitiv în 1929; dacă rămâne fidel concepției leniniste a partidului, el critică alianțele încheiate în numele antifascismului* și consideră URSS* drept un „stat capitalist”. Stalin* reia
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
economică se tot înrăutățește începând din anii 1970, el privilegiază confruntarea cu americanii - inspectarea navei Pueblo în 1968, propunerea de atrimite trupe în Vietnamul* de Nord... Evitând să se pronunțe cu claritate în favoarea URSS sau China* lui Mao*, el elimină facțiunile favorabile uneia sau alteia din aceste puteri, apoi teoretizează „policentrismul” în mișcarea comunistă internațională*, înlocuind marxism-leninismul* cu Ciuce - o ideologie care propovăduiește un socialism autarhaic și autosuficient. Izolarea sa diplomatică este agravată prin practicile la care se dedă: răpirea, în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
al statutului, cel care definește calitatea de membru al partidului, Lenin privilegiindu-i pe revoluționarii de profesie și susținând modelul unei organizații foarte centralizate și disciplinate. Logica care se degajă din lucrările congresului este cea a dominației totale a unei facțiuni asupra partidului și a unui om asupra respectivei facțiuni. Prin manevre abile de aparat, Lenin îi exclude din redacția Iskrăi pe trei dintre fondatorii ei - pe Axelrod, Zassulici și Martov - și pune mâna pe redacția ziarului. El recurge de pe acum
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
partidului, Lenin privilegiindu-i pe revoluționarii de profesie și susținând modelul unei organizații foarte centralizate și disciplinate. Logica care se degajă din lucrările congresului este cea a dominației totale a unei facțiuni asupra partidului și a unui om asupra respectivei facțiuni. Prin manevre abile de aparat, Lenin îi exclude din redacția Iskrăi pe trei dintre fondatorii ei - pe Axelrod, Zassulici și Martov - și pune mâna pe redacția ziarului. El recurge de pe acum la epurări, aplicând fraza lui Lassalle citată ca motto
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pe redacția ziarului. El recurge de pe acum la epurări, aplicând fraza lui Lassalle citată ca motto al lucrării Ce-i de făcut?: „Prin epurări, partidul devine și mai puternic”. Astfel, în 1902-1903, Lenin începe să elaboreze, ca într-o eprubetă, facțiunea bolșevică a PMSDR, prototip politic sortit să devină un formidabil instrument de cucerire a puterii și totodată creuzetul inițial al totalitarismului*. Crearea Partidului Bolșevic Ampla revoltă care scutură din temelii Rusia în 1905 îl face pe Lenin să se întoarcă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
vilegiatură - Capri, Nisa, Lucenna -, ducând o existență dublă: aceea a unui mic-burghez trăind de pe urma rentelor sale și din fondurile partidului, și cea a unui lider care-și consacră viața pregătirii unei revoluții*. Ia parte la numeroase polemici în interiorul și în afara facțiunii bolșevice, întărindu-și neîncetat influența asupra ei. în februarie 1912, Lenin se simte destul de sigur de ea pentru a o erija în partid autonom avându-și propriul Comitet Central. Totuși, după criza din 1905, Rusia își regăsește un anumit echilibru
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o zvâcnire de orgoliu, își revine și este chiar în stare să primească vizita președintelui american Nixon, în februarie. Dar un resort intim s-a rupt. Pentru a evita organizarea propriei succesiuni, se lasă, nu fără perfidie, în voia jocului facțiunilor: după ce-i cere lui Zhou Enlai să restaureze economia și să reia relațiile cu Occidentul, îi interzice să-l îngrijească de cancerul care-i macină forțele și se întoarce la Jiang Qing pe care o admiră și o disprețuiește în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și preocupați doar de subversiunea puterii instituite. Această concepție leninistă a partidului este obiectul unor critici severe în cadrul celei de-a II-a Internaționale, mai ales din partea Rosei Luxemburg care vorbește despre „disciplină de cazarmă”; de altfel, în comparație cu puternicele social-democrații, facțiunea bolșevică nu este deocamdată, în 1914, decât un grupuscul, nucleu revoluționar asupra căruia șeful său încearcă să instaureze o dominație totală - ideologică, politică, organizațională și financiară. De la nucleu la mișcarea de mase Odată cu Revoluția din Februarie 1917 din Rusia, Lenin
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cultural, această operațiune va purta numele de „Revoluție Culturală”. Lansarea Revoluției Culturale Desfășurarea acesteia a fost rezultatul mai multor factori: schimbătoarele impulsuri ale lui Mao, evoluția raporturilor acestuia cu cei mai importanți membri ai grupului conducător*, raportul de forțe între facțiuni pe planurile central și local și, în sfârșit, reacțiile tineretului și ale unei părți a orășenilor - încă minoritari în comparație cu cei 80% țărani pe care-i numără populația. Fitilul este de la bun început plasat în mediile operei, pe care Kang Sheng
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cariera de revoluționar, sub pseudonimul Koba. Printre social-democrații* caucazieni, își dobândește în curând o reputație de intrigant fără scrupule. Ca urmare a unei greve din 1903, Koba este arestat, dar în decembrie 1903, îl întâlnește pe Kamenev și aderă la facțiunea bolșevică a Partidului Muncitoresc Social-Democrat din Rusia (PMSDR). în decembrie 1905, Koba îl întâlnește pentru prima oară pe Lenin* în Finlanda și atrage atenția acestuia. După ce organizase, la începutul lui 1906, asasinarea guvernatorului militar al Caucazului, își folosește relațiile cu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]