1,003 matches
-
a poporului român". Mențiunea despre unirea Basarabiei poate fi considerată un act de curaj al autorilor, dar și o promisiune generală de normalizare, pe care regimul a îngăduit-o, selectiv, în anii '60-'70. O regăsim, fără o minimă explicație factuală, și în Istoria României în date, coordonată de Constantin C. Giurescu (Editura Enciclopedică Română, București, 1971, p. 308). "Ani de zile, consideram o mare biruință dacă puteam să menționăm cuvântul Basarabia", spunea, după 1989, academicianul Dan Berindei, vorbind despre interdicțiile
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
s-ar traduce prin injoncțiunea: "Privește acolo!" (rolul degetului întins în ostensiunea directă, al săgeții ca indicator de orientare spațială). Un indice autentic nu are drept obiect decît un existent aparținînd categoriei secundității, singura susceptibilă să intre într-o relație factuală directă. Dacă indicele este fizic legat de obiectul său, semnul iconic nu are nici o legătură dinamică cu obiectul pe care îl reprezintă. Ca secunditate, indicele implică totdeauna un semn iconic, aspect contraintuitiv și ermetic al semioticii peirciene. Astfel pata de
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
complice și un a2, actor inocent, victima semnificației explicite: A1[a1(...)a2)]A2 Deși reprezentată în majoritatea covîrșitoare a cazurilor de microdialoguri, putem afirma că la nivelul macrostructural patternul este un model "polițist" care operează anumite selecții (omisiuni) în prezentarea factuală, pentru a produce efectul-surpriză reprezentat de "poantă". Freud (1905) relaționa această structură semantică omisivă cu o serie de constrîngeri semiotice: astfel ilaritatea, negată persoanei care prezintă gluma (un bun actor nu va rîde niciodată de propriul său banc) este obligatorie
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
un spațiu ludic a cărui structură polemic-contractuală (cf. Greimas, 1983) vizează sistemul social și lingvistic, și nu raporturile interpersonale. 7.3. Normă comportamentală/vs/normă lingvistică Plecînd de la opoziția normă comportamentală/vs/normă lingvistică putem vorbi de glume extralingvistice (preponderent factuale, de-construirea vizînd o normă comportamentală) și glume lingvistice (bazate pe demontarea convențiilor lingvistice). Față de prima categorie, mai ușor traductibilă (și receptabilă), glumele lingvistice sînt strict circumscrise unui anumit univers lingvistic (poanta fiind efectul unor demontări-remontări idiomatice). Glumele lingvistice acționează
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
a presei etc.) este o tentativă de a contribui la resemantizarea statutului jurnalistului în societățile postcomuniste. * de la jurnalistul agitator (rotița anonimă în vasta mașină a propagandei cf. și Ivan Lenvai, apud P. Gross, 1996:13) * la mediatorul între eveniment (realitatea factuală) și informație (reprezentarea mediatică a factualității, altfel spus schematizarea realului dintr-o anumită perspectivă pentru un anumit public: general sau segmentat). Rolurile tematice ale jurnaliștilor (mai ales în ipostaza de redactor șef sau director de publicație) pot fi de radiologi
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Gulag, literatură concentraționară, document literar Soțului meu, Lucian CUPRINS Prefață (Livia COTORCEA) / 9 Argument / 23 Capitolul 1. Privire generală asupra literaturii concentraționare / 29 1.1. "Am scris doar adevărul" / 29 1.2. Literatură de frontieră / 47 1.2.1. Scrieri factuale sau ficționale? / 47 1.2.2. Autobiografii sau memorii? / 67 1.3. Sub semnul literarității: "documentul artistic" / 71 Capitolul 2. Mărturia lui Soljenițîn / 83 2.1. În răspăr cu vremurile / 83 2.1.1. Destinul scriitorului / 83 2.1.2
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
operează cu realități valorice, iar nu cu realități brute. Un "cum" la care, în mod esențial, participă și receptarea cititorul, termen al ecuației foarte important pentru literatura-document, teoretizată și analizată ca literatură de frontieră. Nefiind de acord cu echivalența dintre factual și non-literar, precum și cu aceea dintre ficțional și literar, Cecilia Maticiuc se întreabă, pe bună dreptate, dacă putem considera ca definitivă convingerea multor comentatori ai scriitorului rus cum că nu pot fi socotite literare scrierile lui care nu sunt marcate
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
amestecate cu nisip intrau în componența materialelor de construcție). Se pierd nu numai viețile, dar și numele, poveștile personale, legăturile de familie. În aceasta constă încărcătura emoțională enormă a acestor scrieri. 1.2. Literatură de frontieră 1.2.1. Scrieri factuale sau ficționale? În câteva studii mai vechi, scrierile ce se vor o mărturie a experienței concentraționare au fost luate în discuție doar tangențial. Memorialistica lagărelor (fiind vorba de lagărele naziste) este inclusă de Silvian Iosifescu în categoria amintirilor și jurnalelor
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
lumii reflectate de acesta) se cere urmărită simultan, mai ales în cazul unei opere literare care întreține un raport special cu realitatea extratextuală, cum este literatura concentraționară, un tip de literatură-mărturie. Literatura concentraționară se plasează la frontiera dintre domeniul scrierilor factuale și domeniul scrierilor ficționale. Pentru a caracteriza acest tip de literatură, trebuie definite cele două categorii de scrieri. Vom aborda această problemă din unghiuri diferite. Mai întâi, ne vom referi la intenția scriitorului, care se află pe poziția emițătorului în
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
reale" (transreferențial); acesta este domeniul narativului și al dramaturgiei, în vreme ce poezia s-ar plasa în zona de frontieră dintre pseudoreferențial și autoreferențial 38. Judecând după criteriul statutului ontologic, așa cum se poate deduce din această tipologie, textele se împart în referențiale (factuale sau nonficționale) și non-referențiale (ficționale)39. Tipologia discutată, construită din perspectivă pragmatică, vizează, de fapt, deosebirea dintre ficțional și nonficțional. Între formele de textualizare prezentate de Paul Cornea și discutate anterior se produc deseori interferențe, ceea ce duce la "o relaxare
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
câteva elemente caracteristice pentru fiecare domeniu, cu trimitere la diverse teorii. Majoritatea au fost exprimate începând cu a doua jumătate a secolului al XX-lea, când teoreticienii încep să ia în discuție și domeniul textelor nonficționale 41. În ansamblul textelor factuale 42 includem, fără a putea pretinde exhaustivitatea, scrieri de natură istorică, de natură biografică, genuri ale mărturiei, povestiri de călătorie, scrieri de natură filosofică, eseuri critice, genuri oratorice, genuri științifice, texte de natură informativă sau utilitară. Se pot clasifica diferitele
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
a putea pretinde exhaustivitatea, scrieri de natură istorică, de natură biografică, genuri ale mărturiei, povestiri de călătorie, scrieri de natură filosofică, eseuri critice, genuri oratorice, genuri științifice, texte de natură informativă sau utilitară. Se pot clasifica diferitele domenii ale literaturii factuale după gradul lor de implicare personală sau după gradul de elaborare estetică. Se pare că toate categoriile de texte pe care le-am putea distinge se contopesc unele cu altele, tind să se suprapună, fără a se putea fixa granițe
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
a organiza aceste fapte, pentru a le da un sens, pentru a le face credibile și pentru a convinge. Textul literar care recreează lagărul nu cunoaște altă geneză decât presiunea evenimentelor, deci este strâns legat de realul evenimențial. Domeniul scrierilor factuale este încă în curs de studiere, dar nici spațiul textelor ficționale nu rămâne în afara controverselor, în ciuda tradiției de studiu mai îndelungate. Aceasta se întâmplă din cauză că ficțiunea "cuprinde imensul teritoriu al lui ca și cum, de la mimesis la antimimesis, de la imitarea lumii reale
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
împiedică să aibă o dimensiune referențială, fapt semnalat de "integraționiști", care acceptă ideea bogăției cognitive a operelor de ficțiune. Din această perspectivă, ficțiunea se plasează în afara distincției dintre adevărat și fals. Povestirea ficțională, înțeleasă de "segregaționiști" drept simulare a povestirii factuale, nu are trăsături sintactice, semantice sau naratologice specifice. Însă o discuție a relației de simulare între narațiunea ficțională și cea factuală nu este întemeiată, deoarece încă din secolul al XIX-lea s-a intensificat utilizarea focalizării interne în povestirea la
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
perspectivă, ficțiunea se plasează în afara distincției dintre adevărat și fals. Povestirea ficțională, înțeleasă de "segregaționiști" drept simulare a povestirii factuale, nu are trăsături sintactice, semantice sau naratologice specifice. Însă o discuție a relației de simulare între narațiunea ficțională și cea factuală nu este întemeiată, deoarece încă din secolul al XIX-lea s-a intensificat utilizarea focalizării interne în povestirea la persoana a treia și, ca urmare, ficțiunea heterodiegetică modernă s-a distanțat mai mult de narațiunea factuală, dobândind un statut autonom
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
narațiunea ficțională și cea factuală nu este întemeiată, deoarece încă din secolul al XIX-lea s-a intensificat utilizarea focalizării interne în povestirea la persoana a treia și, ca urmare, ficțiunea heterodiegetică modernă s-a distanțat mai mult de narațiunea factuală, dobândind un statut autonom. Statutul autonom al narațiunii ficționale a fost argumentat prin identificarea unor particularități lingvistice, majoritatea având legătură cu focalizarea internă, la care ne vom referi mai pe larg ulterior. Totuși, indiciile de ficționalitate nu sunt de ajuns
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
focalizarea internă, la care ne vom referi mai pe larg ulterior. Totuși, indiciile de ficționalitate nu sunt de ajuns, ele singure, pentru judecarea statutului enunțurilor. Strategiile discursive și narative asociate în mod obișnuit ficționalității pot fi găsite și în textele factuale. Analizând, pe rând, diferite aspecte proprii narațiunii (ordinea întâmplărilor, viteza, frecvența, modalitatea și vocea narativă), G. Genette ajunge la concluzia că nu există o deosebire a priori de regim narativ între ficțiune și non-ficțiune47. Domeniul ficțiunii este denumit și prin
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
putea întâmpla"51. "Faptele aievea întâmplate" aparțin domeniului realului, clar delimitat de cel al posibilului. "Posibilul" exprimat astfel este prima caracterizare ce s-a dat ficțiunii, iar granița dintre real și posibil sau între adevărat și verosimil constituie distincția dintre factual și ficțional. O distincție fundamentală între textele ficționale și textele istorice (două mari moduri de configurare a experienței trăite) face și Paul Ricoeur, luând drept punct de plecare Poetica lui Aristotel. Însă filosoful francez abordează această problemă din altă perspectivă
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
esențială" în povestirile istorice, dar este supus procesului de ficționalizare în textele fictive, unde nu există alte constrângeri decât cele ale inteligibilului 54. Totuși, problema rămâne nerezolvată, pentru că modelul povestirii istorice nu permite să se dea socoteală de ansamblul textelor factuale care înseamnă povestiri la persoana întâi (autobiografice sau istorice: memorii, jurnale, mărturii), scrieri științifice, texte critice (eseu literar, eseu filosofic, critică jurnalistică), dar și genurile oratorice, genurile filosofice etc. Specificul literaturii factuale, al cărei raport cu lumea este cel de
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
permite să se dea socoteală de ansamblul textelor factuale care înseamnă povestiri la persoana întâi (autobiografice sau istorice: memorii, jurnale, mărturii), scrieri științifice, texte critice (eseu literar, eseu filosofic, critică jurnalistică), dar și genurile oratorice, genurile filosofice etc. Specificul literaturii factuale, al cărei raport cu lumea este cel de denotație, constă în faptul că ea pare cea mai clară, fiind complicată, în realitate. Deși poate fi definită foarte simplu prin faptul că are drept obiect realitatea extratextuală, literatura factuală pune, și
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Specificul literaturii factuale, al cărei raport cu lumea este cel de denotație, constă în faptul că ea pare cea mai clară, fiind complicată, în realitate. Deși poate fi definită foarte simplu prin faptul că are drept obiect realitatea extratextuală, literatura factuală pune, și ea, problema statutului ontologic al enunțului narativ. În plus, se cere discutată problema literarității acestui tip de scrieri. Aceste două probleme tind să se confunde, în sensul că frânturile de ficționalizare servesc drept argument de valoare și, invers
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
argument de valoare și, invers, calitățile literare ale unui text pun la îndoială referențialitatea sa. Problema literarității atinge disproporția, flagrantă, dar niciodată reglată, care rămâne între interesul teoreticienilor și cel al publicului. În ciuda apariției unor texte de referință despre literatura factuală, încă nu există un câmp de studiu specific, consacrat acestui subiect. Este important de urmărit rolul pe care îl joacă, în scrierile concentraționare, trecerea de la adevărul faptelor la ficțiune. Nu este vorba despre o acțiune de verificare dacă autorul spune
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
și, în aceeași măsură, au nevoie de frânturi inventate pentru a pune în scenă realitatea epocii sau realitatea istorică. Transformarea materialului dat de experiența nemijlocită nu este invenție, ci organizare pentru a-i da un sens. Putem identifica originea discursurilor factuale sub o veritabilă tensiune către adevăr, o dorință echivalentă cu dorința imaginarului din care se nutrește ficționalul: orice discurs factual traduce dorința de a fixa una dintre fațetele experienței noastre în lume, indiferent dacă această dorință are drept scop evaluarea
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
materialului dat de experiența nemijlocită nu este invenție, ci organizare pentru a-i da un sens. Putem identifica originea discursurilor factuale sub o veritabilă tensiune către adevăr, o dorință echivalentă cu dorința imaginarului din care se nutrește ficționalul: orice discurs factual traduce dorința de a fixa una dintre fațetele experienței noastre în lume, indiferent dacă această dorință are drept scop evaluarea (eseu, comentariu, critica de receptare), analiza (discurs științific, critica reflecției), mărturia (toate genurile la persoana întâi) sau altă formă. Uneori
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
se poate spune că povestirile referențiale sunt verificabile și incomplete, în timp ce povestirile non-referențiale sunt neverificabile și complete 55. Din punct de vedere naratologic, se observă mai întâi prezența unui narator în narațiunea ficțională, respectiv absența unei asemenea entități în narațiunea factuală, în care "autorul își asumă deplina responsabilitate a aserțiunilor din povestirea sa și prin urmare nu acordă nici un fel de autonomie vreunui narator"56. În ce privește criteriul naratologic al deosebirii dintre ficțional și factual, se detașează alte aspecte, cum este distincția
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]