3,497 matches
-
de aceasta ca de o stîncă în mijlocul mării și să-și dea silința ca faptele lui să dovedească măreție, curaj, gravitate și forță. În ce privește chestiunile particulare ale supușilor săi, hotărîrea lui să fie irevocabilă, iar el să-și creeze o faimă atît de mare, încît nimeni să nu se gîndească să-l înșele sau să-l inducă abil în eroare. Principele care face să se nască în jurul lui această stimă își cîștigă un mare renume, și nu este ușor să uneltești
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
la rîndul lor, ei să obțină o soldă îndoită și să-și satisfacă din plin lăcomia și cruzimea. Se întîmpla astfel ca împărații care, nici prin firea lor și nici prin felul de a guverna, nu se bucurau de o faimă prea mare, așa încît să poată ține în frîu și poporul și soldații, își pierdeau întotdeauna domnia; iar cei mai mulți dintre ei, aceia mai ales care ajungeau să ocupe tronul ca oameni noi, cînd își dădeau seama cît este de greu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de o favoare cu totul deosebită din partea supușilor lor, căutau să cîștige mai curînd adeziunea soldaților decît aceea a poporului, lucrul care li se dovedea apoi mai mult sau mai puțin folositor, după cum fiecare știa sau nu să-și păstreze faima printre soldați. Cauzele mai sus arătate au făcut ca Marcus, Pertinax și Alexandru, care au dus o viață modestă, au iubit dreptatea, care au fost dușmani ai oricărei cruzimi și plini de omenie și blînzi, să aibă cu toate acestea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
temut și respectat de fiecare, iar soldații lui nu l-au urît. Nu se va mira deci observînd că, deși era cel dintîi din neamul lui care ajunsese principe, știuse totuși să guverneze un imperiu atît de întins. Într-adevăr, faima lui foarte mare l-a apărat întotdeauna de ura pe care popoarele ar fi putut s-o aibă împotriva lui din cauza jafurilor pe care le săvîrșea. Dar Antoninus, fiul lui, a fost și el un om cu însușiri deosebite care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
bine cunoscut tuturor, și care-l făcea să fie foarte mult disprețuit de oricine); al doilea, că la începutul domniei lui tot amînase de a se duce la Roma și de a lua în stăpînire tronul imperial, ceea ce îi crease faima de om foarte crud deoarece săvîrșise, prin mijlocirea prefecților lui o sumedenie de crime la Roma și în celelalte părți ale imperiului. Lumea îl disprețuia, deci, foarte mult, pentru că se trăgea dintr-un neam mic, după cum tot ea îl ura
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
să învingă greutățile și împotrivirile pe care le întîmpină din partea celorlalți. De aceea, atunci cînd soarta vrea să înalțe gloria unui principe, cu deosebire a unuia nou, pentru că acesta, mai mult decît un principe ereditar, are nevoie să dobîndească o faimă mai mare, ea ridică împotriva lui dușmani și-i face să întreprindă o serie de acțiuni contra lui, pentru ca el să aibă prilejul de a-i învinge, și astfel să urce mai sus pe scara pe care chiar dușmanii lui
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
prețuire decît acela care va săvîrși fapte mărețe și care va da pilde rare despre însușirile lui. Cunoaștem în vremurile noastre pe Ferdinand de Aragon, actualul rege al Spaniei, îl putem socoti aproape ca pe un principe nou, fiindcă prin faima și gloria dobîndite a devenit, dintr-un rege fără putere, cel dintîi rege al creștinătății. Dacă veți privi faptele lui, veți vedea că toate au fost mărețe, și unele chiar extraordinare. La începutul domniei, el a atacat provincia Granada, iar
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
în rău, principele trebuie să găsească un mod de a-l răsplăti sau de a-l pedepsi, despre care să se vorbească mult după aceea. Dar principele trebuie să se străduiască în primul rînd să-și creeze prin orice acțiune faima de om mare și desăvîrșit. Un principe este de asemenea prețuit atunci cînd este prieten adevărat și dușman adevărat, adică atunci cînd, fără să șovăie în nici un fel, se declară în favoarea unuia și împotriva celuilalt. Această atitudine va fi întotdeauna
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
își expune țara injuriilor celor două părți beligerante, că ținuturile lui devin teatru de război, iar el pierde întotdeauna prin neutralitate, fără să aibă vreodată ceva solid de cîștigat. Sînt două modalități prin care un principe poate să-și sporească faima. Una este cucerirea, un principe războinic mărindu-și teritoriile prin forța armatelor sale, cealaltă este o bună guvernare, cînd un suveran iscusit face să înflorească în țara lui toate artele și științele, care o fac mai puternică și mai civilizată
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Christina) 34 Alexandru VI era un mare papă, orice s-ar spune. (Christina) 35 Astăzi nu mai există teamă nici de temporal nici de spiritual. (Christina) 36 "Nimic în lume nu este atît de nestatornic, atît de trecător, ca acea faimă a puterii care nu se întemeiază pe forța ei proprie". 37 "Grele nevoi și-o domnie ce'ncepe mă-mpinge la de-acestea, / Pînă în zare, prin străji apărînd ale țării hotare". (Eneida, trad. D. Murărașu, 1956) 38 E de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cum fierbe. Vinul alb nu mi-l amintesc. Această culoare s-a vîndut Însă Îmbuteliată prin anii ’80, sub eticheta Dealurile Răteștilor, după ce Înălțimile din preajma satului fuseseră abundent acoperite cu plantații de viță nobilă, adusă de prin podgorii mai cu faimă. Rătești este, iată, numele satului primelor mele amintiri din viața aceasta, a treia așezare cum vii dinspre nord, de la Sătmar prin Mădăras și Ardud, pe șoseaua care duce la Zalău și, mai departe, la Cluj. Era pe atunci un colț
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fiu muncit de diavol. Acesta, pe nume Iuda, când punea diavolul stăpânire pe el, mușca pe toți cei ce se întâmpla a-i sta în preajmă. Iar dacă nu găsea pe nimeni, își mușca mâinile și celelalte părți ale trupului. Faima stăpânei Maria și a Fiului său, Isus, ajunse până la urechile mamei lui Iuda. Aceasta se sculă, își luă copilul și se duse cu el la Maria. Tocmai atunci Iacob și Iosif Îl scoseseră pe Isus afară, ca să se joace cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
învăț o să șteargă din lume frigul, foamea, bolile ? Zâna: Nu. Asta nu o poți face cu ceea ce înveți aici. Dar gândește-te : când ai să fii mare, ai să uiți demult de fratele tău și ai să te bucuri de faima pe care nici un om pe pământ n-a avut-o vreodată. Niciodată un om mare nu-și mai aduce aminte nici de foame, nici de frig, nici de cei care au trecut pe lângă el ei da, și fratele tău o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
spui lucruri pe care ei nu le văd. Fiindcă, știți, lucrurile astea nu se văd clar decât cu ochii inimii... Iar când ești mare, nu-ți mai pasă de alții. Fie că ești mare învățat, fie că ai bani și faimă, orice faci, faci ca să uiți de glasul inimii. De asta e așa de trist în lumea celor mari. Fiindcă ei au uitat de Îngerul Iubirii. Și de Copilul al cărui nume îl rostește fiecare bătaie a inimii noastre: (se aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
subterană cu oficialitățile regimului. Mendelică venise însoțit de soție și de cei doi fii ai săi, dintre care cel mezin era cunoscut drept un mare pasionat de sport și absolut deloc interesat de chestiunile lingvistice, care-i aduseseră tatălui său faima națională. Savantul profesor se întreținu foarte volubil și elocvent cu medicul Gutman, lângă care avusese grijă să se așeze la masă, lămurindu-l cu argumente științifice imbatabile de ce se aflau într-o mare eroare toți acei vorbitori de limbă română
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
într-un camion militar cu prelată staționat nu departe, după colțul străzii. Autocamionul era deja plin cu studenții arestați în acea dimineață. ... Mai târziu, în seara aceleiași zile, într-o celulă supraaglomerată și imundă a unei pușcării bucureștene de tristă faimă, unde fuseseră azvârliți claie peste grămadă o mulțime de studenți stâlciți în bătăi, buimăciți și înspăimântați, Victor avu ocazia să se convingă că plănuita lor acțiune de protest eșuase complet și că nimeni nu avusese când să schițeze vreun gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ce se întâmplă acum nu pot să nu mă gândesc la asemuirea dintre mai marii zilei de azi cu cei ai comunismului ai căror victime au fost familia Racoce și mii de altele ca ea. Cine își mai amintește de faima, de cultura, de bunele și relele făcute de cei înghițiți de istorie ? Cine își mai amintește de orașul de mare cultură care era Cernăuți devenit fantomă în istoria Europei de azi ? Și dacă își mai amintește cineva, la ce slujește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
scene, cu vioara, unde probabil primise și vreun premiu, că doar de asta au fost scenele făcute, ca să fie premiați cei care urcă pe ele. La școală, cu Violo în sus, Violo în jos, mi-a crescut atât de mult faima de violonist, încât diriginta m-a și invitat la botezul copilului ei, chiar acasă la ea. Vă imaginați că nu puteam s-o refuz pe dirigintă, că doar nu era Sonia, soția specialistului în zugrăveli, ci omul care mă întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
crusaders din secolul XXI (în Iraq și Afganistan), care, în aceeași măsură, au considerat că îl au pe Dumnezeu de partea lor în timp ce ucideau mii de oameni. În acest sens, din păcate, conceptul de "urmare a crucii" a dobândit o faimă rea. Multe persoane devotate sunt responsabile de faptul că "a se târî pe cruce" în prezent semnifică a se recunoaște învinși, a nu avea încredere în mijloacele proprii, a ceda, a pleca fruntea. "A purta propria cruce", în același mod
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
minuni. După acea categorică declarație de principiu, nimeni n-a mai cutezat să-l supere pe căpitan, care de atunci a putut dormi liniștit, Învăluit În capă, Într-un cotlon mai mult sau mai puțin curat al stabilimentului, apărat de faima lui de om cu cojones. Apoi, generoasa Împărțire a bunătăților primite de la Lebrijana și a butelcilor cu vin cumpărate de la comandantul Închisorii cu bănuții oferiți de prieteni i-a asigurat cele mai solide simpatii În incintă, inclusiv aceea a codoșului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
o serie de orori care cel mai adesea includeau temniță, tortură, rug și moarte. Până și oamenii cei mai cruzi tremurau numai auzind de Sfântul Oficiu; În ce-l privește pe Diego Alatriste, și el, ca Întreg Madridul, cunoștea bine faima implacabilă a lui fray Emilio Bocanegra, președintele Consiliului celor Șase Judecători, a cărui influență ajungea până la Marele Inchizitor și la coridoarele private ale Palatului Regal. Doar cu o săptămână În urmă, pe motiv de crimen pessimum sau crimă scabroasă, părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
aflate În preajmă, și foști soldați atrași de apropierea principalelor străzi ale orașului și de punctele de Întâlnire și de clacă de la San Felipe el Real. Ca să nu mai vorbim de frumusețea - cam trecută, dar tot minunată - și de vechea faimă a cârciumăresei, de vinul de Valdemoro, de cel tămâios, sau de Înmiresmata licoare de San Martín de Valdeiglesias; nici de minunata Împrejurare că localul avea o ușă dosnică dând Într-o poiată mare, și de acolo În altă stradă: procedeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Era un om care trăise și văzuse multe, bun teolog, Înțelegător față de slăbiciunile omenești, binevoitor și blajin la culme. Asta Îl făcea indulgent cu semenii, drept care biserica lui era Înțesată de femei venite să li se ierte păcatele, atrase de faima lui de cumsecădenie la ora Împărțirii penitențelor. În ce-i privește pe obișnuiții Tavernei Turcului, niciodată nu pomeneau În fața lui nici de afaceri necurate, nici de femei; aceasta era regula pe care Își Întemeia compania, Înțelegerea și prietenia. Afacerile tulburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de ani și, cu siguranța aceea Înnăscută a tinerilor, era tot atât de convins de puterea de seducție a gestului său, cât și de dragostea unei infante pe care n-o văzuse niciodată. Era absolut Încredințat că noi, spaniolii, nefăcând de rușine faima noastră cavalerească și ospitalieră, vom fi cuceriți, ca și doamna sa, de un gest atât de Îndrăzneț. Iar În asta avea dreptate băiatul. Dacă În cei aproape cincizeci de ani de domnie a bunului și inutilului nostru monarh don Filip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
-mi fie lumină pentru suflet! Eu, dragă nepoată, simt că mă aflu în pragul morții; aș vrea să mor în așa fel ca să se știe că viața nu mi-a fost chiar atât de anapoda, încât să las după mine faima de smintit!“ Acolo am întrerupt cititul mamei și, cu vocea bunicului și propriile lui cuvinte, făcând gesturile potrivite, am citat încă un fragment: „Sosi, în sfârșit, și clipa de pe urmă a lui Don Quijote, după ce primise toate tainele și după ce osândise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]