875 matches
-
înșelătorie se referă la intenția mincinosului, și nu la un aspect din realitatea înconjurătoare. Mincinosul poate avea o viziune greșită asupra realității și se poate înșela chiar în privința propriilor convingeri. În conformitate cu Bok, definiția noastră nu ține cont de adevărul sau falsitatea existente în afirmația mincinoasă. Pentru că a minți nu înseamnă neapărat opusul faptului de a spune adevărul. E posibil să vorbim foarte sincer, cu bună credință, gîndindu-ne că spunem adevărul, și de fapt să greșim. Poate că Ptolemeu a prezentat informații
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
înșela, după cum remarca și Montaigne (1926:34-35) în urmă cu aproximativ patru secole, și de asemenea, înaintea lui, Sfîntul Augustin: Căci, o persoană trebuie judecată dacă minte sau nu după intenția aflată dincolo de vorbele sale, și nu după adevărul sau falsitatea spuselor propriu-zise. (Sf. Augustin, 1952:55) În același fel, un plagiator poate afirma sau scrie lucruri care sînt și adevărate și lipsite de o intenție de a induce în eroare; totuși el va fi un mincinos prin faptul că s-
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
comparativ cu acesta, ideii de veridicitate i s-a acordat mult mai puțină atenție. Haviland (1977:185) care făcea remarci cu tentă generalizatoare, bazîndu-se pe domeniul etnografiei pe care-l studia în Mexic, ne amintea că "noțiunile de adevăr și falsitate pot fi și ele negociabile într-un discurs social". Deși el vorbește de adevăr și falsitate, eu cred că de fapt, conform termenilor lui Bok, se referă la veridicitate și înșelătorie. Bok și mulți alți scriitori care au studiat tema
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
185) care făcea remarci cu tentă generalizatoare, bazîndu-se pe domeniul etnografiei pe care-l studia în Mexic, ne amintea că "noțiunile de adevăr și falsitate pot fi și ele negociabile într-un discurs social". Deși el vorbește de adevăr și falsitate, eu cred că de fapt, conform termenilor lui Bok, se referă la veridicitate și înșelătorie. Bok și mulți alți scriitori care au studiat tema minciunii consideră, uneori din motive întemeiate, că adevărul ar fi un concept care nu ridică probleme
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fac cu o asemenea indiferență, la nesfîrșit, așteptîndu-se să fie crezuți. Ne-am obișnuit cu nuanța de dispreț pe care o are minciuna politică. Incidentul cu tortul arată în mod evident ceea ce Arendt (1972:4 ) descrie ca fiind "angajarea la falsitate" a administrației din vremea lui Nixon. În cazul lui Nixon, părerea lui Rich avea să fie confirmată de amestecul președintelui în afacerea Watergate (Rasberry 1981: partea a II-a). În 1971, New York Times publica ceea ce mai tîrziu a fost cunoscut
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
publicat anonim, Propuneri pentru tipărirea unui ghid în arta minciunii politice, John Arbuthnot (1712:8 cf. Aitken 1892:51-52, 293-303; Beattie 1935:288-298; Pollard 1897:108) definește "natura minciunii în politică" drept "arta de a convinge oamenii să creadă în falsități binefăcătoare în scopul unui rezultat pozitiv". În scurtul său pamflet, el plasează dilema esențială a mințitului în sfera politică și mai ales cu privire la acele societăți în care nu se face o diferență clară între "popor" și elita care lansează "falsitățile
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
falsități binefăcătoare în scopul unui rezultat pozitiv". În scurtul său pamflet, el plasează dilema esențială a mințitului în sfera politică și mai ales cu privire la acele societăți în care nu se face o diferență clară între "popor" și elita care lansează "falsitățile binefăcătoare". Arbuthnot remarcă, pe de o parte, că "nici un om nu minte cu mai multă grație decît acela care o crede adevărată". Pe de altă parte, el avertizează conducătorii partidelor de pericolul faptului de "a crede în propriile minciuni; ceea ce
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
agresivă a minciunii este menționat în capitolul 5. Activitatea poliției este un alt domeniu în care înșelătoria, care include minciuna, este des întîlnită. Ca și în acțiunile guvernului, și în cercetarea psihologică ce urmează să fie discutată în capitolul 4, falsitatea și veridicitatea coexistă. Într-un sistem democratic, pentru a-și îndeplini cît mai bine atribuțiile, poliția depinde de confidențialitatea publicului larg. În același timp, ofițerilor de poliție li se cere să inducă oamenii în eroare, nu numai pentru a-i
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mărfuri" în comerțul en detail, a considerat ca fiind relicve istorice, rămase dintr-o perioadă mai îndepărtată și rudimentară, cînd minciunile erau admisibile și profitabile. El a prezis: O dată ce îndemînarea comercianților mici și mijlocii va atinge aceeași perfecțiune, exagerările și falsitatea reclamelor pentru care în ziua de azi autorul nu prea este tras la răspundere, vor fi condamnate etic în același mod în care sînt dezaprobate acum minciunile spuse acolo unde nu este nevoie. (Simmel 1950:314) Din păcate, noi tot
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
conceptul de "Adevăr", însă a supraviețuit datorită puterii sale de a da Adevărului un nou înțeles. Previziunea lui Simmel pare să ne îndrepte privirea într-o direcție diferită. Într-un climat de așa-zisă rațiune economică, sîntem îndemnați să evaluăm falsitatea afirmațiilor în funcție de pierderile financiare pe care le provoacă, și mai puțin în funcție de măsura în care ele se îndepărtează de adevăr. Craswell (1991: 553) susține că reclamele mincinoase ar trebui supuse unei analize preț-profit și comparate unor reclame alternative revizuite, "menite
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
naturale, în ciuda complicațiilor aduse de mecanica cuantică și de principiul incertitudinii lansat de Heisenberg, este deseori posibil să se spună cu siguranță deplină că o anume afirmație este falsă. În științele sociale se pot face mult mai rar etichetări de falsitate cu aceeași convingere. Folosind termeni convenționali putem spune că datele științelor sociale sînt mai puțin susținute de dovezi, drept urmare sînt mai greu de interpretat cu certitudine (Barnes 1990:133-149). Multe dintre date constau în afirmații spuse anchetatorilor cu privire la un aspect
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
drept urmare sînt mai greu de interpretat cu certitudine (Barnes 1990:133-149). Multe dintre date constau în afirmații spuse anchetatorilor cu privire la un aspect al realității sau al gîndirii. Discrepanțele și contradicțiile abundă, însă în general acestea sînt mai degrabă exemple de falsitate decît de înșelătorie, pentru a utiliza terminologia lui Bok. Totuși, înșelătoria apare într-adevăr în practica științelor sociale, și o face în diferite moduri. Informatorii, agenții, cercetătorii sau subiecții anchetelor, cît și persoanele care furnizează datele sînt dispuse să îl
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
voiam să aud așa ceva... Însă pe cît de mult aș fi vrut să fac de detectivul și să-l prind asupra faptului, pe atît de mult preferam să nu aflu nimic. Pentru că îmi era mai teamă de adevăr decît de falsitatea în care trăiam. (Ibid.:296) Dacă avem în vedere noțiunea de personalitate complexă, atunci "explicațiile" lui R2 pot fi considerate minciuni spuse de segmentul eului ei care nu voia să accepte adevărul și care intenționa să-l inducă în eroare
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
acestuia, poziției corpului și altor semnale asemănătoare. Motivele care stau la baza considerației de mai sus sînt că "minciuna este însoțită de indicii vizibile, fiziologice sau comportamentale" (Orne et al. 1972:743) și că este mai greu să se disimuleze falsitatea unui mesaj prin limbajul gesturilor decît prin cuvinte. Gregory Bateson (1968:615) privește acest lucru din perspectivă evoluționistă: Se pare că discursul comunicării non-verbale se leagă în special de probleme relaționale iubire, ură, respect, teamă, dependență etc. între propria persoană
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
descrisă de Lévi-Strauss (1981:652) ca o perioadă în care "narațiunea literară" a trecut "de la mit la roman". Deși conceptul de roman nu era încă bine conturat la începutul acelui secol, toleranța era mai accentuată decît în Grecia clasică, unde falsitatea era acceptată la nivele scăzute, atunci cînd nu era confundată cu adevărul, ca de exemplu cea din fabulele cu animale... anecdotele amuzante... și parodiile vieții de fiecare zi... (Forsdyke 1956:158) Aceeași distincție este făcută și în prezent. În Marea Britanie
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a omis, din versiunea publicată, cel puțin jumătate din manuscris, din care "Nenumărate pagini se refereau la Brize și Maree, Longitudini și Latitudini" (Swift 1941: xxxvii-xxxviii). Această afirmație încearcăsă facă textul mai verosimil, păcălindu-l astfel pe cititorul naiv. Însă, falsitatea romanelor pe subiectul călătoriei din secolul al XVIII-lea, este ușor de identificat, deși intenția lor de a păcăli rămîne sub semnul întrebării, fapt dovedit spre exemplu de Defoe, care a publicat Robinson Crusoe în 1719 drept opera unui marinar
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
considerate texte autonome și studiate ca atare, indiferent dacă evenimentele descrise au avut loc într-adevăr sau nu. Aceasta este o afirmație conform căreia nu putem cunoaște vreodată adevărul și drept urmare, nu avem cum să facem deosebirea între adevăr și falsitate; înșelătoria este o imposibilitate logică, deoarece, dacă veridicitatea nu înseamnă nimic, atunci nici minciuna nu are ce să însemne. Această teorie este, după părerea lui Harris, "o invitație la sinucidere intelectuală". Putem spune că este o convingere că toate informațiile
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fie suficiente pentru a demonstra nu numai că, la fel cum afirmațiile adevărate pot fi uneori minciuni, și afirmațiile neadevărate pot fi făcute fără intenția de a înșela pe cineva. Mai mult, informațiile istorice arată că un discurs în care falsitatea se detașează de legătura sa cu minciuna, este recunoscut doar ca un rezultat al procesului istoric. Scriitorii inovează, iar publicul învață, însă numai odată cu trecerea timpului. În plus, separarea minciunii de falsitate nu rămîne niciodată pe deplin necontestată. Acest lucru
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
informațiile istorice arată că un discurs în care falsitatea se detașează de legătura sa cu minciuna, este recunoscut doar ca un rezultat al procesului istoric. Scriitorii inovează, iar publicul învață, însă numai odată cu trecerea timpului. În plus, separarea minciunii de falsitate nu rămîne niciodată pe deplin necontestată. Acest lucru este dovedit de permanentele amenințări și intentări de procese pentru calomnie, pornind de la opere literare care urmează prea îndeaproape principiul lui Horațiu. Unii autori au fost pedepsiți de guverne care nu au
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a ne îndrepta privirea, într-un mod care trebuie să fie oarecum superficial, asupra afirmațiilor false spuse fără intenția de a minți. Scopul meu a fost de a evidenția absența oricărei legături obligatorii între adevăr și minciună, între veridicitate și falsitate. La fel cum contextul influențează conținutul, frecvența și eficiența minciunilor, tot așa influențează și modul în care sînt percepute afirmațiile neadevărate. Ficțiunea este opusul minciunii. După ce am analizat astfel atît aspectele negative cît și pe cele pozitive ale minciunii, ne
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
unui îndrăgostit, cînd în realitate este o minciună; aceeași remarcă făcută de către un deținut poate fi considerată o minciună de către tribunal, cînd în realitate este adevărată. Dacă ea apare într-un roman, cititorii își pot da seama de adevărul sau falsitatea ei, însă în nici unul dintre cazuri nu vor crede că autorul încearcă să-i păcălească. Atunci cînd telefoanele cu robot au început să fie folosite, răspunsurile lor programate, cum ar fi "Joe Bloggs la telefon", erau deseori precedate de afirmații
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
inferior, către o abordare critică: identificarea, formularea, rafinarea și punerea sub semnul întrebării a presupozițiilor generale pe baza cărora se desfășoară discuția curentă asupra politicii internaționale. La nivelul său superior, demersul este interesat de construcția teoretică: de stabilirea veridicității sau falsității unor presupoziții, a faptului că unele argumente sunt valide sau nu, realizând astfel o structură solidă a cunoașterii". Acest citat arată că Bull consideră că teoria explicativă și cea constitutivă sunt amândouă necesare studiului relațiilor internaționale: investigația intelectuală ar fi
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și-o găsească pe-a lui." Cameleonismul comportamental, ascuns în spatele unei imagini impecabile, este propriu "lichelei" care "se trădează într-o fărâmă de rânjet, într-un ciob al căutăturii, în surceaua unui act". Moralistul atacă implicit convenționalismul social care încurajează falsitatea în relațiile interumane, iar critica sa ia forma unui autodenunț: " Fiecare din noi ducem la pălărie o mână de plumb, cu care ar trebui să zdrobim la fiecare pas pliscul amabil și scuipăcios al câte unei amabile lichele. Suntem mai
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
audiovizuale împotriva Adevărului rece al Scripturii. Vrăjitoarea farmecă momind, aspiră ca o ventuză, înmoaie și învăluie semnul viril și abstract într-o declivitate dulceagă. Imaginea este Rău și Materie, precum Eva. Nebuna casei* și Fecioara Nebună. Dăscăliță de eroare și falsitate**. Diavoliță de exorcizat. Cântec de sirenă. Ideea de a face idoli a stat la originea desfrâului", se spunea în mediile evreiești elenizate din secolul I. Tandemul aparență/concupiscență va persista, chiar în plin creștinism. Tertulian, cartaginezul care vedea în idolatrie
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
creștinii din Evul Mediu ideea de creație este un pistol cu un singur foc. Nu există imaginație creatoare înainte de Dumnezeu. Aceasta nu are de ales decât între redundanță, ca transpunere în imagine a originii, și rătăcire ("dăscăliță de eroare și falsitate"), dacă se îndepărtează de origine. Poate doar să ilustreze, ca mai târziu la Toma din Aquino, Ființa sau Rațiunea, adică ordinea naturală a lucrurilor. De unde primatul cunoașterii asupra acțiunii și al acțiunii asupra facerii. Mai bine să contempli cu mintea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]