979 matches
-
se termină și cu asta, au început să taie prunii, că nu mai e loc, ăștia ca mine, ne-a venit rândul, e cam înghesuială. Știi ce mă gândeam eu ? — Să-ți fac o cafea ? întrebă Rada în fața acestei bruște familiarități. Nu prea beau cafea, da’ nu zic nu, dacă o fi un ceai. De care aveți... Apoi se întoarse la sine, de parcă făcuse o descoperire pe care nu voia s-o uite. — Mă gândeam, reluă Pavel Avădanei, la ortacii mei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
poate că, în ambulanță, privirea ei îl salvase atunci când bastonul polițistului, stârnit de gemetele lui, vrusese să desăvârșească ceea ce toporul nu dusese la capăt. Oricum, el n-avea să știe niciodată, îl văzuse apoi la televizor, simțea față de el o familiaritate stranie, a celor care împărtășiseră groapa comună. Căutase o vreme morții mineriadei. Nu pe cei despre care se știa. Ci morții fără nume, printre care, pentru câtva timp, se aflase și ea. Berti nu ar fi văzut cu ochi buni
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
întâmplă des ? se prefăcu Jenică interesat. — Nu știu. De obicei nu țin minte visele. Dar poate că ele vă țin minte... spuse el, sperând să-i stârnească perplexitatea. Știi că m-am gândit și eu la asta, zise femeia, abordând familiaritatea ca pe evidența unei afinități. La urma urmei, dacă, în loc să visăm noi, visele sunt cele care ne visează ? — Atunci poate că ele au visat cifrele, încercă Jenică. Și nu mai aveți nicio problemă. Le lăsați pe ele să facă ce-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
până atunci una dintre sursele tristeții sale. — Mă întrebam, părinte... — Asta nu-i bine, îl întrerupse popa. Roagă-te, nu întreba, că nu știi ce vine după aia... Hai, să trăiești... Își muiară buzele în vin. Popa îl privi cu familiaritate. Ca să termine, cu oarece caznă, cuvintele pe care le începea pe dibuite, vorbea rar și rotunjit. — Simțeam eu că te știu de undeva... — Oare sfinții au fost primii oameni ? întrebă Maca. Popa medită, privi parcă spre locul rămas gol de pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
zile telefonul nu i-ar fi produs o nouă surpriză. Cineva întrebă: - Camaradul Ioanide? - Da! răspunse arhitectul puțin șocat de expresia"camarad". - Eu sunt Hangerliu! zise glasul. - Aha! Înregistră Ioanide cu un ușor umor, gîndindu-se la medalia samiotă. Și, fiindcă familiaritatea interlocutorului îl intriga, preciză: Aci este arhitectul Ioanide. - Pardon! se scuză atuncea Hangerliu și închise telefonul." Ce-i cu măgarul ăsta, se miră Ioanide, care camarad Ioanide?" Dar numaidecât își dădu seama că e vorba de Tudorel. Punând în raport
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
alge. În ea nu striga vreo stare maladivă, ci vitalitatea sudică, întreținută în depărtare de ideea că a câștigat un drept la Ioanide. - Precum vezi, îi răspunse arhitectul, lucrez. Meseria meanu permite lenea. - Taci din gură! Îl contrazise Sultana cu familiaritate, însă nu trivial, cu tonul pasionat al unei intime. Lucrezi? Se prea poate. Dar știe toată lumea că trăiești cu Ioana aici, pentru ce? Ioanide nu putu să răspundă la această chestiune pusă cu atâta netezime și începu să se impacienteze
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu cea mai deplină sinceritate la care-l obliga conștiința lui virilă: - Îmi placi.Din nou Sultana reveni la întrebarea ei turburătoare: - Atunci pentru ce faci ceea ce faci? - Ascultă, Sultana, zise Ioanide punând stăpânire pe sineși cu un ton de familiaritate mai mult paternă, întrebarea ta n-are nici un sens și n-aș vrea să cădem pe un teren penibil. Pentru ce? Presupunând că este vreun temei să pui această întrebare, ce legământ există între noi? Ești tu logodnica mea, am
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lecții în plus". G. Călinescu Desigur că profesorimea avea dreptate în felul ei, și noi am înscris în programul nostru ridicarea nivelului de viață al membrilor corpului didactic, însă la o anume vârstă, când profesorul ți se pare un zeu, familiaritatea aceasta pe chestii materiale prăbușește temple. Ca școlar și chiar acum am încercat două sentimente contradictorii față de oamenii maturi: ori un dispreț care în clasă merge până la scandal, ori, dimpotrivă, un respect religios. Suntem în căutarea unui spirit care să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Suflețel intră în convulsii. A se scuza, imposibil, numirea Aurorei nu ieșise, în orice caz era legat de acum încolo de Hangerliu. A-l primi numai pe el la masă, cu soția, bătea la ochi, putea să treacă drept o familiaritate cu oamenii Mișcării. În ultimele zile umbla zvonul persistent că Mișcarea va fi lichidată brutal, pusă definitiv în afara legii. Această versiune i-o distila malign Gulimănescu, cu aere de sfătuitor, care personal e cu totul rezervat. - Fii prudent, dacă te
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de a i se oferi un banchet, la care ținea de asemeni o mică cuvântare și acorda unele mărturisiri din copilăria și tinereța sa, nu altele în fond decât acelea debitate Ioanei, însă cu rezerve potrivite locului. O astfel de familiaritate îl făcea fermecător. Prin urmare, declarația sentimentală a lui Pomponescu față de Indolenta aparține repertoriului său oratoric. Ministeriabilul însă nu mistifica. Era sincer și într-adevăr emoționat. XX În luna februarie i se întîmplă lui Ioanide un lucru îngrozitor. Era zi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pretenție de oficialitate. Sutanele negre se plimbară multă vreme prin piață, se risipiră și se readunară, dădură din mâini, intrară în biserică, se suiră pe schele, apoi merseră de asemeni la primar. Acesta, ca fiu de popă, îi primi cu familiaritate: . - Ei, sfințiile-voastre, ce interese v-aduc pe la mine? Văplace biserica mea? . - Ba tocmai că nu ne prea place. . - Ei aș! Dar ce are? . - Calcă canoanele noastre. . - Fugiți de-acolo! Care canoane? Am văzut biserică într-un vagon de tren și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
umanismul, romantismul). Divorțul față de ceea ce a devenit al tău printr-o conferire străină, precum și insatisfacția care îl însoțește nu dau regula felului în care eu îmi consider hotarele primite. Cel mai adesea elementul care predomină în această evaluare este acordul, familiaritatea cu, acomodarea. Accentul cade în această evaluare pe "intim", și nu pe "străin". Din capul locului eu mă identific - și mă identific irațional - cu tot ce-mi aparține venind de dinaintea mea. Trupul meu, chiar fără să-mi placă, îl iubesc
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ce nu are nume" mă domină prin nenumitul lui. El nu poate fi preluat în proiect, căci ființa lui îmi scapă. Nenumită fiind, ea nu poate fi fixată în granițele ei, ea rămâne in-finită. Preluarea în proiect are nevoie de familiaritatea finitului, pe care doar numirea mi-o poate oferi. Numirea lucrurilor pe care nu noi le-am făcut reprezintă preluarea lor în grijă. Numindu-le, mă angajez față de ființa lor, pe care o recunosc și o consacru tocmai prin faptul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
într-un amestec de mahala cu ură. Izbucnirea avea în ea ceva oarecum uman, lăsând să se străvadă un năduf, o furie care nu mai putuse fi reținută și care, totodată, schimba registrul stilistic al paginii, adăugîndu-i o notă de familiaritate nepotrivită cu modul de adresare cuvenit într-o asemenea ocazie. Propoziția neașteptată suna cam așa: Și și-a mai pus și poza în ziar, să nu cumva să-i uite posteritatea mutra!" Cititorul de astăzi trebuie să știe că în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
expresă, iar organizarea și formularea însăși a propozițiilor din această cărțulie fac din ea una din marile opere ermetice ale secolului XX, cărora specialiștii îi dedică ani și ani din viața lor. De ce, atunci, ajungem să avem cu filozofia o familiaritate pe care nu îndrăznim să o afirmăm cu nici un alt domeniu? Pesemne pentru că folosind și ei "cuvinte", gânditorii ne lasă senzația că sîntem "colegi de scris" și pentru că la suprafață lectura filozofilor pare o provocare pentru inteligența fiecăruia dintre noi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
discurs, în care lucrurile se știu și se spun fără ambiguități, în timp ce în mahala domnește zvonul, bârfa și poanta. În istorie, spațiul public are solemnitate și poate genera "spirit obiectiv", în mahala, granița dintre public și privat se pierde și familiaritatea și bătutul pe burtă pot submina și "dezanșanta" cele mai sacre instituții ale statului. Când, într-o schiță a lui Caragiale, trenul regal se oprește pentru 25 de minute în orășelul Z și notabilitățile orașului se strâng pe peron pentru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Rege, care altminteri trebuie să-l privească în ochi pe vorbitor pe tot parcursul discursului. Mă grăbesc să spun că ideea mi se pare excelentă. Plecăm către scenă și, cum ieșim din birou, le regăsesc, cu o tresărire plăcută de familiaritate, pe cele patru gărzi de corp cu firele lor răsucite care le ies din urechi și le intră sub haină. Schițez, fără nici un succes, un zâmbet de recunoaștere către unul dintre tinerii robuști. Mă ignoră cu desăvârșire, fapt care, pentru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un tânăr zvelt și simpatic, așa încît îi adresez acestuia rugămintea și adaug, în chip de explicație: "On se retrouve après dix ans..." Ne face fotografia și ne cere, cu acel firesc plin de căldură ― ce nu păcătuiește niciodată prin familiaritate, indiscreție sau vulgaritate ― pe care nu îl au decât francezii, explicații suplimentare. "A, doamna vine din New York... Și domnul din București... Și veți petrece câteva zile la Paris... După zece ani... E frumos!" Și încheie cu un profitez-en!, spus din
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vorbă, anume despre modul cum ar trebui îmbunătățită educația sexului femeiesc prin școale. În urmarea vorbei multe, a regulamentelor și pararegulamentelor, avem două direcții în practică și amândouă greșite, anume sau un respect estrem, în fond însă fals, sau o familiaritate peste margini. Efectul direcției dentîi este fățărnicia, efectul celei din urmă lipsa de caracter și nesupunerea. D-na Humpel întrunește calitățile cele mai proprii pentru sădirea și cultura unei educații solide. Manieri familiare, cari totodată impun respect, un mod minunat
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
publicul general să fie în cunoștință de cauză. Acest lucru nu ar trebui să ne surprindă, deoarece așa se întâmplă în marea majoritate a statelor moderne care au sisteme complexe de administrație și finanțe publice. Totuși, în ciuda acestei lipse de familiaritate, se pare că, după sondajele de opinie făcute succesiv, publicul francez privește regiunile în mod favorabil. Un sondaj realizat în octombrie 2002 arăta că marea majoritate era de acord ca regiunile să primească o serie de responsabilități din mai multe
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
curtea din Napoli i-a oferit scriitorului italian posibilitatea de a se iniția în manierele curtenești, dar și în fin amour. Vânătoarea Dianei, una din primele sale opere, oferă o lungă listă a femeilor aparținând nobilimii, care presupune o anumită familiaritate a autorului cu membrii aristocrației vremii.12 Cei doi scriitori au mai împărtășit o pasiune comună, aceea pentru manuscrisele vremii sau mai vechi, a căror valoare inestimabilă au intuit o, iubind lectura. Au fost bibliofili renumiți, Chaucer deținea un număr
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
tânărul îndrăgostit nebunește de ea. Când aruncă săgeata spre Africo regretă imediat gestul, este mulțumită că nu l-a rănit, dar îi cere în același timp să nu o mai urmărească. Chiar și după ce îi cedează fizic, Mensola ezită între familiaritate și ostilitate, decizând, în final, să-l părăsească pe Africo, ca într-o încercare disperată de a șterge tot ceea ce deja înfăptuise. Refuză să părăsescă suita Dianei, pretinzând că nu s-a întâmplat nimic, ascunzându-și păcatul. Astfel nimfa grăbește
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
curtea din Napoli i-a oferit scriitorului italian posibilitatea de a se iniția în manierele curtenești, dar și în fin amour. Vânătoarea Dianei, una din primele sale opere, oferă o lungă listă a femeilor aparținând nobilimii, care presupune o anumită familiaritate a autorului cu membrii aristocrației vremii.12 Cei doi scriitori au mai împărtășit o pasiune comună, aceea pentru manuscrisele vremii sau mai vechi, a căror valoare inestimabilă au intuit o, iubind lectura. Au fost bibliofili renumiți, Chaucer deținea un număr
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
tânărul îndrăgostit nebunește de ea. Când aruncă săgeata spre Africo regretă imediat gestul, este mulțumită că nu l-a rănit, dar îi cere în același timp să nu o mai urmărească. Chiar și după ce îi cedează fizic, Mensola ezită între familiaritate și ostilitate, decizând, în final, să-l părăsească pe Africo, ca într-o încercare disperată de a șterge tot ceea ce deja înfăptuise. Refuză să părăsescă suita Dianei, pretinzând că nu s-a întâmplat nimic, ascunzându-și păcatul. Astfel nimfa grăbește
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
alte entități de interes public. 2 Cuprinde sistemul de control al calității misiunilor de audit asupra situațiilor financiare ale entităților de interes public, inclusiv a celor aflate sub supravegherea CNVM, proceduri și măsuri de siguranță pentru a reduce amenințarea de familiaritate până la un nivel acceptabil și, după caz, pentru a solicita rotația partenerului principal de misiune după o perioadă de șapte ani, conform cerințelor secțiunii 290.151 din Codul etic pentru profesioniștii contabili? 3 Utilizează societatea, pentru realizarea misiunilor de audit
AUDIT FINANCIAR Misiuni de asigurare și servicii conexe by Horia NEAMŢU, Aureliana-Geta ROMAN, Eugeniu ŢURLEA () [Corola-publishinghouse/Science/187_a_181]