2,704 matches
-
ca o bună parte din frazele Apropieriisă poată funcționa ca versuri, sau, în cel mai rău caz, să înceapă în ritm lozincard. Primele rânduri sunt, pentru cine-și mai aduce aminte, edificatoare, pentru ca în următoarele aluzia să se dilueze muzical: „Fantasma unui bărbat îndrăgostit bântuie Europa pe urmele unei femei căsătorite. De la Barcelona la Livorno, de la Napoli la Villefranche-sur-Mer, Marin Mălaicu-Hondrari, Apropierea București, Editura Cartea Românească, 2010, 248 p. mă urma ca o umbră, român nebun pe urmele vagi ale unei
Cartea devoratorilor de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6289_a_7614]
-
i s-a întîmplat, întocmai, copilului din Humulești și că imaginația lui nu are nici o contribuție. Orice scriere, inclusiv jurnalul intim, este o ficțiune și cuprinde, voit sau nevoit, un element de fabulație. Scriind, adăugăm ceva, introducem un număr de fantasme, recreăm, pe scurt, viața.“ (p. 70) Și chiar aceasta e autoficțiunea. Dar să ne întoarcem la virtuțile filosofice ale cazului Creangă. Cine s-a obișnuit cu nimbul literar care îi înconjoară numele va resimți o decepție acută citindu-i proza
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
din plin modalitățile în care eul feminin se poate autoreprezenta. Problema este de a teoretiza particularitățile diarismului românesc feminin. Teoreticienii din zona de cuvânt românesc s-au mărginit, adesea, a vorbi despre o așa-zisă natură feminină, un soi de fantasmă pe care nimeni nu reușește să o prindă în noțiuni ori concepte și care până la urmă se desface într-un verbiaj lipsit de consistență. Discursul autobiografic feminin românesc își caută încă teoreticianul sau teoreticiana. Faptul că tu însuți ai experimentat
Jurnal de femeie by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/5284_a_6609]
-
mai sunt - au un nivel cultural mai scăzut și s-au întors către o literatură cu mai puțin meșteșug și cu la fel de puțin livresc. Nici exigența față de respectarea normelor de gen nu mai este la fel de mare, căci postmodernismul a impus fantasma textului originar, transgenic. Prin urmare, ceea ce criticilor de altădată li s-au părut a fi defecte în proza lui Tudoran, cititorului obișnuit de azi s-ar putea să i se pară, dimpotrivă, calități. Oricum, e cert că Un port la
Resurecția lui Radu Tudoran? by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5286_a_6611]
-
vulcanic unde artă și dragostea fac corp comun este și tema filmului Vicky Cristina Barcelona (2008), ale cărui ecouri sunt detectabile și în acest nou film al regizorului. Numai că aici Woody Allen împinge lucrurile mai departe jucându-se cu fantasmele fără a le acredita întrutotul, dar și fără a le imprimă deplină consistentă. Idila dintre Gil și Adriana nu se consumă așa cum scrie în cartea ei pe care o va descoperi la buchiniștii de pe malurile Senei. Impredictibila, Adriana alege să
Un american la Paris by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5289_a_6614]
-
reflectăm într-o manieră mai nuanțată și mai obiectivă la feluritele raporturi pe care le avem cu cărțile. Nimeni nu păstrează în memorie cărți omogene, ci fragmente desprinse din lecturi parțiale, adeseori amestecate între ele și, în plus, reconfigurate de fantasmele noastre personale: frânturi falsificate din cărți, analoage amintirilor-ecran de care vorbește Freud, ce servesc mai ales să le ascundă pe altele. Cărțile au legătură nu doar cu ceea ce înseamnă cunoașterea, ci și cu pierderea memoriei, dacă nu chiar a identității
Meritele nonlecturii, după Pierre Bayard by Magda Grigore () [Corola-journal/Journalistic/5293_a_6618]
-
o gleznă de femeie, căci nu orice lucru poate fi estetic), la ceilalți strictețea stă în urmărirea obsesivă a fundalului de taină. Nu creanga de copac, ci tivul de mister din care se desprinde ea, nu glezna de femeie, ci fantasma din care, atingînd pămîntul, pasul capătă concretețe. Rigoarea e, în genere, inflexibilă, tiranică, și tinde spre repetiții în forme fixe (scheme, ritualuri, formule matematice), în vreme ce strictețea e elastică și imprevizibilă (vrea focare de sugestie sau fundaluri de taină), urmărind economia
Strictețea contemplativă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5165_a_6490]
-
și cămașa de pe el. Singura. În acest fel, respectă și repetă, declarativ, un algoritm al generozității continue, ce se reia ori de câte ori este nevoie. Însă, e adevărat, de fiecare dată cam cu zgârță. Când nu e absorbit de studiul profund al fantasmelor, românul are vocația temeinică a veșniciei pe sponci. Asta e, contractul lui cu eternitatea e valabil doar o clipă! Datorită țâfnei posomorâte împotriva realității. A oțărâtei pizme pe această lume. Pe legile ei. Pe rânduielile ei. Pe durata ei. Și
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
unul fără altul nu pot exista. Doar Eminescu (și mai de curând Cioran) au dreptul, la noi, la biografie. Trebuie să treacă decenii ca să-nțelegi că un poet a fost mare și important, că viața lui a fost prețioasă pentru fantasmele colective.” (p. 489) În schimb, notează Mircea Cărtărescu în altă parte, din destinele autorilor se rețin liste eterogene de date. Când s-au născut, ce premii au luat, ce școli au urmat, când au murit. Și, eventual, de ce. Niciodată, însă
Profesiunea mea, literatura (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5396_a_6721]
-
înțeleasă“, ca să ne amintim de o formulă la modă, prin care propaganda, preluînd oximoronul hegelian conținut în ideea că orice lucru este el însuși și contrariul său, știa să facă din libertate ipostaza servituții totale. Potrivit lui Tismăneanu, marxismul este o fantasmă oraculară mînată de dorința de a explica exhaustiv lumea. În fine, prin cruzimea cu care și-a eliminat adversarii, marxismul a fost un sistem maniheist, menit a exclude pe toți cei ce nu erau de acord cu el. Vladimir Tismăneanu
Despre rădăcinile ororii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5131_a_6456]
-
închinate întemeietorului psihanalizei. Dar, dincolo de probele dosarului, premisa lui Onfray e speculativă: psihanaliza e de fapt odiseea egoului lui Freud, fără valabilitate asupra altor persoane, talentul său constînd în puterea de persuasiune cu care și-a atras contemporanii în imperiul fantasmelor erotice. Restul a ținut de o propagandă mediatică care, dată fiind degringolada de după al Doilea Război Mondial, nu a cunoscut reacții de împotrivire. În realitate, psihanaliza nu e o știință, ci curată filozofie și, cum orice filozofie e povestea autobiografică
Omul cu canapeaua by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5363_a_6688]
-
În realitate, psihanaliza nu e o știință, ci curată filozofie și, cum orice filozofie e povestea autobiografică a autorului ei, Freud a construit un sistem în care au ajuns să creadă prea mulți. Psihanaliza nu poate trata nici o boală, decît fantasmele celor care se complac în ele. „Psihanaliza - e teza acestei cărți - este o disciplină reală și justă atît timp cît i se aplică lui Freud și numai lui. Conceptele enormei saga freudiene îi servesc mai întîi pentru a-și scruta
Omul cu canapeaua by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5363_a_6688]
-
lui Oedip, romanul de familie, amintirea-ecran, hoarda primitivă, uciderea tatălui, etiologia sexuală a nevrozelor, sublimarea ș.a.m.d. constituie, printre atîtea altele, momente teoretice strict autobiografice. Psihanaliza constituie autobiografia unui om care-și inventează o lume ca să poată trăi cu fantasmele lui - ca orice filosof...” (p. 32) Ca să se apere de reacția adulatorilor, Onfray recurge la clasicul truc al înțelegerii, declarînd că nu vrea să-l condamne, să-l distrugă sau să-l disprețuiască pe Freud, ci doar să-l înțeleagă
Omul cu canapeaua by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5363_a_6688]
-
universul virtual al tehnologiei devine mai real decît realitatea însăși. Se naște un fel de hiperrealitate care sufocă realitatea. Verdictul lui Baudrillard: realul nu mai există, oamenii trăind într-un simulacru de lume în care cuvîntul de ordine aparține ficțiunii, fantasmelor și simbolurilor absurde. Potrivit francezului, singurul mod de a te sustrage acestui univers mediatic este seducția. Pentru Baudrillard „seducția” nu are nimic de-a face cu ispitirea sufletului grație unor momeli facile, căci seducția este opusul producției, francezul jucîndu-se pe
Lumea ca simulacru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5228_a_6553]
-
o lume în care omul, rupt de mediul său natural, la care continuă totuși să tânjească, nu-și mai găsește armonia interioară, seninătatea și bucuria vieții, din pricina spargerii înseși a acestor valori în modernitate. Omul modern: cu suferințele lui, cu fantasmele lui, cu speranțele, cu dezamăgirile lui, cu angoasele lui. Copleșit de atâtea stări contradictorii (bărbat sau femeie) din Sub semnul Aspidei nu poate fi decât nefericit. Această observație majoră rezultă din parcurgerea amalgamată a ipostazelor de viață foarte diferite, prinse
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]
-
descrierile, scenetele etc. care compun cartea, se sugerează, se proiectează în afară sau se consumă în interior aceeași idee: omul și-a pierdut "... naiva dintâi virginitate" (după o frântură de vers arghezian) sufletească. E bântuit acum de tot felul de fantasme, nu-și poate fixa și urmări un ideal sau măcar un scop cât de cât precis conturat, pare, în fine, o ambarcațiune în derivă. Autoarea lasă impresia a camufla această stare de sfâșiere lăuntrică prin recursul la toate subcategoriile fantasticului
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]
-
îmbarcă pe o navă mergând să-și întâmpine destinul, să-și ia soarta în propriile mâini. Aceasta nu înainte de a susține de una singură un concert de adio, un recviem la căpătâiul vieții de până atunci la Pietŕ, împresurată de fantasmele morții, singurătății, beznei, celebrând de fapt viața, lumina, libertatea spre care va avea tăria să facă pasul decisiv. Tiziano Scarpa intră în rolul personajului Ceciliei, așa cum Flaubert făcuse în cazul doamnei Bovary, călău-zind-o spre destinul știut. Așa că Scarpa poate spune
O carte, două premii: SUPERMONDELLO și STREGA - 2009 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6677_a_8002]
-
proza sa, instalate, confortabil, în vehiculul erosului. Un erotism sudic (există și unul "nordic"? Da, s-ar zice, citind, măcar, pe Ibsen, Kierkegaard, Strindberg și "neguroșii" germani) irigă toate narațiunile lui Val Gheorghiu; femeile sînt aprige și "trăpașe", chiar și fantasmele (Madona cu gîtul lung) au ceva din erotismul sudic al sirenelor care încearcă să-l oprească din drum pe noul Ulysses. Uneori, povestea e simplă: o fată miroase a fată și un băiat miroase a băiat (Pepa, în curte). De
Viețile după Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6692_a_8017]
-
dorit să fiu, dacă nu aș fi încarnat în acest stârv putred sau pe cale de a putrezi care e trupul meu (...) Mai degrabă ți-aș putea fi de folos, (și, poate chiar am făcut-o) cu amestecul de gânduri și fantasme gălăgioase sau tăcute ce au ieșit din sufletul meu, scriindu-mi romanele, ființe care se urăsc și se iubesc, se ajută sau se distrug, ajutân-du-mă sau distrugându-mă pe mine însumi.* Rândurile acestea l-ar defini cel mai bine pe
Traducerile din poveste by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6606_a_7931]
-
Émile Borel - salvându-se astfel de la sinucidere - fiindcă simte o nevoie organică de obiecte eterne și incoruptibile. Autorul care scrie "atunci când nu mai poate suporta, când înțelege că poate înnebuni dacă n-o face", oprindu-se asupra unor obsesii și fantasme viscerale. Scriitorul măcinat de suferință fizică în timpul actului creației, căruia îi îngheață mâinile și picioarele, are insomnii și dureri de ficat. Bărbatul care înțelege că prin artă poate fi răscumpărată copilăria, iubirea, iluzia scurgerii timpului. Înțeleptul ajuns la o vârstă
Traducerile din poveste by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6606_a_7931]
-
de cele cîteva proze ionesciene transpuse în piese de teatru. În ce mă privește, am vorbit despre experiența traducerii teatrului lui Ionesco în limba română, încercînd să desprind direcțiile căutării unui limbaj teatral în măsură să dea glas obsesiilor și fantasmelor sale dintotdeauna. Irina Ungureanu (Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca) a analizat raporturile lui Ionesco cu utopiile secolului XX. A doua sesiune s-a încheiat cu proiecția filmului documentar Ionesco. Surîsul îngerului rebel, în regia Donatellei Baglivo. Cea de-a treia sesiune s-
Colocviu Eugène Ionesco la Roma by Vlad Russo () [Corola-journal/Journalistic/6611_a_7936]
-
cu proiecția filmului documentar Ionesco. Surîsul îngerului rebel, în regia Donatellei Baglivo. Cea de-a treia sesiune s-a desfășurat după-amiază în același loc și a debutat cu comunicarea lui Giovanni Rotiroti (Universitatea ŤL'Orientaleť, Napoli), care a analizat nașterea fantasmei rinocerilor în opera Ionesco și destinul acestui simbol în cultura lumii. Prof. Marie-Claude Hubert (Université de Provence), și ea autoare a mai multor volume despre teatrul francez de avangardă, precum și a unei monografii dedicate dramaturgului, publicată la Editions du Seuil
Colocviu Eugène Ionesco la Roma by Vlad Russo () [Corola-journal/Journalistic/6611_a_7936]
-
ca personalitate. Însă romancierul îl percepe altfel, intuiește în Președinte altceva: germenele voinței de putere ori o vocație de seducător sau pofta de cuceritor al masei, firea unui luptător sau diplomația periculoasă, carisma ori darul blestemat de a genera noi fantasme, de a acționa asupra inconștientului colectiv într-un mod incontrolabil. În orice caz, catalizatorul unui proces de reflecție pe teme fără număr. Simptom de normalizare a lumii în care trăim? Pe de altă parte, scriitorul începe să devină el însuși
Președinți și scriitori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6609_a_7934]
-
un câmp al puterii interesând enorm pe cititori. Cine este omul care își asumă puterea politică și care este natura lui, ce forțe posedă și cum arată și cum se manifestă în intimitate? Ce înseamnă un spirit creator și cum fantasmele sale nasc istorii, ce legătură au personajele create cu al lor creator? Iată câteva întrebări ce justifică o asemenea asociere, pornind de la intuiția că și unul și altul posedă o putere vizibilă sau invizibilă care îi deosebește de restul semenilor
Președinți și scriitori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6609_a_7934]
-
lui dedicată filmului și sieși. În fața filmului pe care trebuie să-l facă, Italia, se simte complet neajutorat, încearcă să găsească diverse mijloace de evadare, însă histrionul cu toate măștile lui poate scăpa de presă, dar nu și de sine. Fantasmele feminine ca și femeile reale alcătuiesc acum spectacolul personal al lui Contini, cabaretul său imaginar, teatrul său de vise și deziluzii. E ultimul film al lui Contini pe care, din păcate, nu-l poate viziona decât Contini. El este alcătuit
... și jumătate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6503_a_7828]