2,195 matches
-
luăm un exemplu. Istoricul poate constata că, în diferite comunități, deciziile importante sunt luate în modalități foarte diferite. De exemplu, în Grecia antică, ele erau adesea încredințate bobilor. Cum cad aceștia, așa trebuie să se facă. În Egiptul antic, dimpotrivă, faraonul era cel care le lua. Cum se pot explica aceste practici? Cum se împacă raționalitatea grecului antic cu delegarea responsabilității unor decizii foarte importante întâmplării? Comprehensiunea ne poate furniza explicații de genul următor: grecii considerau că prin tragere la sorți
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
aceste practici? Cum se împacă raționalitatea grecului antic cu delegarea responsabilității unor decizii foarte importante întâmplării? Comprehensiunea ne poate furniza explicații de genul următor: grecii considerau că prin tragere la sorți se manifestă voința zeilor; egiptenii, în schimb, credeau că faraonul este un reprezentant pământean al divinității și, ca atare, prin el se exprimă divinitatea. Putem deci înțelege de ce, în alegeri importante pentru comunitate, decizia era delegată zeilor, prin mecanismele considerate ca reprezentative pentru manifestarea acestora. Rămâne totuși de neînțeles de unde
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și risipa lor de imagini, joacă un rol central. Poetul îl va fi citit cu admirație pe Ion Minulescu: „Văzduhu-i plin de vrajă și cântece s-aud / Reminiscențe, poate, din înfloritul Sud / Cu crocodilii leneși și cu flamingii roz / Și faraonii pașnici mânjiți cu chinoroz”. Odată cu volumul Petreceri (1977), care cuprinde poeme scrise începând cu 1951, arta lui N. cunoaște o maturizare deplină: eliberat de influențele și ezitările începutului, versul își desfășoară întreg potențialul imaginar și muzical într-o tonalitate poetică
NICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
Libby a creat un algoritm pentru procesul de datare: mai întâi a ars o substanță naturală, cum ar fi lemnul, a cărui vârstă a determinat-o prin alte metode. Apoi a verificat metodă pe lemnul punții de la barcă funerară a faraonului Sesostris, rezultatul confirmând înregistrările istorice. La laboratorul lui Libby au fost aduse alte obiecte: mangăl îngropat de oameni la Stonehenge sau la Marea Piramida a Soarelui din Palenque, Mexic, ca să nu mai vorbim de străvechile excremente din Chile. Libby a
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
între bănățeni. După doar douăzeci și patru de ore vedeam șiruri lungi de mașini blindate (în traducere liberă: orbite) venind dinspre Lipova, urcând peste podul de pe bulevardul Armatei Roșii în direcția Pieței Sfatului. Virusul libertății timișorenilor ne contaminase urbea, iar sfârșitul Marelui Faraon se apropia vertiginos. Pedeapsa plăgilor urma să aducă răzbunarea. Abia mai târziu aveam să aflu din Cartea Ieșirii (2, 11-13) despre sfânta mânie a lui Moise, pornit să-și dezlege poporul din robia unui Faraon. „Iar după multă vreme, când
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
contaminase urbea, iar sfârșitul Marelui Faraon se apropia vertiginos. Pedeapsa plăgilor urma să aducă răzbunarea. Abia mai târziu aveam să aflu din Cartea Ieșirii (2, 11-13) despre sfânta mânie a lui Moise, pornit să-și dezlege poporul din robia unui Faraon. „Iar după multă vreme, când se făcuse mare, Moise a ieșit la fiii lui Israel, frații săi, și a văzut muncile lor cele grele. Cu prilejul acesta a văzut el pe un egiptean că bătea pe un evreu dintre fiii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
grele. Cu prilejul acesta a văzut el pe un egiptean că bătea pe un evreu dintre fiii lui Israel, frații săi.” Autodivinizarea paranoică a satrapului și dezumanizarea poporului nu au niciodată hotar. Laudele cu care trebuia slujit Dumnezeu reveneau unui faraon plin de pompă. Nu era aceasta tocmai povestea noastră, a celor renăscuți la viață printr-o sângeroasă revoluție, după aproape cincizeci de ani de nelegiuri în tărâmul roșu și negru al strâmbătății? Nu fuseseră scrise în cartea exodului nostru lăuntric
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Securității, zarca de la Aiud, minele din Petroșani (martie 1977), uzinele Brașovului din 1987, Piața Operei din Timișoara sau Piața Universității din București 1. Vocea lor reprezenta teologia politică în act a celor care nu mai suportau miasma de falsitate a Faraonului. Pe cei mai mulți dintre acești actori ai demnității naționale nu-i cunoșteam pe nume. Știam că, într-un fel mistic, aveam datoria să-i pomenim ca mădulare ale unui singur Trup - un trup lovit, batjocorit, răstignit și însângerat. Un Trup chemat
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
creațiunii și-a lăsat dîrele de-a lungul actualelor lanțuri ale Anzilor și Himalaiei. Cine s-ar putea lăuda cu un arbore genealogic ca acela al leviatanului? Harponul lui Ahab făcea să curgă un sînge mai vechi decît cel al faraonilor! Pe lîngă leviatan, Matusalem pare un biet școlar. Mă uit în jur și am sentimentul c-aș putea da mîna cu Sem. Mă apucă groaza cînd mă gîndesc la spaimele indicibile răspîndite de balenă încă înaintea epocii mozaice, spaime care
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
animale gravate pe cele mai străvechi basoreliefuri din Egipt și Ninive dovedesc, prin proporțiile lor, că vacile de rasă, hrănite în grajdurile noastre din Smithfield, nu numai că egalează, dar întrec cu mult în volum cele mai grase vite ale faraonului - cum se face, zic, că, dintre toate animalele, numai balena ar fi degenerat? Nu, nu pot admite una ca asta! Rămîne însă o altă întrebare, una care-i frămîntă adesea pe nantucketezii mai filozofi din fire: datorită atotștiutorilor marinari de pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
au mai fost reunite într-un nou volum. Autorul s-a simțit atras spre proza pentru copiii de vârstă școlară, tipărind câteva prelucrări ale unor basme orientale și precolumbiene: Viteazul Jumătate (1966), Coliba din junglă (1966), Povești nemuritoare (1968), Vrăjitorii faraonilor (1995). Dar a abordat și subiecte originale în Povestirile unui șoarece de bibliotecă (1985) și Porumbeii Semiramidei (1988), în care narează isprăvile vesele sau triste ale unui „școlar din anticul Tomis, povestite de el însuși”. Eseurile din Constelația corifeilor (1984
ACSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285154_a_286483]
-
Eusebiu Camilar, București, 1962; Viteazul Jumătate, București, 1966; Povești nemuritoare, București, 1968; Constelația corifeilor (Orfeu-Amfion-Homer-Arhiloh-Sappho-Simonides- Empedocle), București, 1984; Povestirile unui șoarece de bibliotecă, București, 1985; Porumbeii Semiramidei (Isprăvile unui școlar din anticul Tomis, povestite de el însuși), București, 1988; Vrăjitorii faraonilor, București, 1995; 50 de ani de traduceri din literaturile de limbă germană în limba română și din literatura română în limba germană. 1945-1995, București, 1996; Eros, regele dezmățului în tălmăciri necenzurate și inedite din literatura greco-latină, București, 1998. Traduceri: Veress
ACSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285154_a_286483]
-
Medeea, București, 1973; Goethe, Poezii, pref. trad., București, 1974; Poezia Egiptului faraonic, pref. Constantin Daniel, București, 1974 (în colaborare cu Ion Larian Postolache); Apollonios din Rhodos, Argonauticele (Epopeea Argonauților), București, 1976; ed. (Peripețiile corăbiei Argo. Argonauticele), pref. trad., București, 1992; Faraonul Keops și vrăjitorii, pref. Constantin Daniel, București, 1977 (în colaborare cu Constantin Daniel); Prometeu - erou al literaturii universale, pref. trad., București, 1977; Horațiu, Opera omnia, II, București, 1980 (în colaborare); Tăblițele de argilă. Scrieri din Orientul antic, București, 1981 (în
ACSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285154_a_286483]
-
din ultima secvență a cărții, între Marlowe și Linda Loring, riscă să ruineze imaginea aureolată de singurătate a detectivului capabil să înfrunte nesfârșitul mister existențial pus în funcțiune de forțele răului. Sau poate, în ceasul ultim, Chandler a vrut, asemenea faraonilor din vechime, să ia cu sine în mormânt tot ce i-a aparținut? „Un detectiv cu adevărat bun nu se însoară niciodată”, afirmase cu câțiva ani înainte scriitorul. Să înțelegem de aici că Philip Marlowe nu a fost un detectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
s-ar liniști atașând acest sentiment inconștient de ceva real și actual”. N. Jeammet (1993) dă ca exemplu pentru acest gen de conduită asasinarea unui egiptean de către Moise. Acesta din urmă, singurul salvat dintre toți pruncii evrei înecați din ordinul faraonului și, în plus, adoptat de o prințesă egipteană, resimțea un sentiment inconștient de culpabilitate pentru că își „trădase” frații. Relația cu alte mecanisme de apăraretc "Relația cu alte mecanisme de apărare" Freud (1915a/1968) prezintă în același articol întoarcerea către propria
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
împăratul cerea să îi fie interpretate visele. În religiile monoteiste, visele profectice jalonează povestirile și învățăturile textelor sfinte. Numeroase referiri se fac și în Biblie, de exemplu visul cu cele șapte vaci slabe și cele șapte vaci grase, al lui Faraon și interpretarea înțeleaptă pe care o face Iosif. În credințele amerindiene, reacția la un eveniment trebuie să fie aceeași, indiferent dacă acesta a avut loc în realitate sau în vis. Când un indian cherokee visează că este mușcat de un
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
ca probleme afective sau psihice, în legătură cu simbolistica diferitelor părți ale corpului. Barbă Barba este simbolul autorității și al puterii. Este motivul pentru care numeroși zei, dar și regi și conducători, arborează o barbă stufoasă. Barba falsă pe care o purtau faraonii era destinată să le sporească puterea și suveranitatea. În imaginarul popular, Moș Crăciun este și el reprezentat cu o barbă albă și lungă, semn al vârstei sale înaintate și al înfățișării protectoare pentru copil. Barba sa mătăsoasă îi îmblânzește trăsăturile
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
următoarele: cele treizeci de monede de argint au fost bătute de Tharé, tatăl lui Avraam, pentru regele Asiriei. Cum-necum, ele au ajuns la ismaeliții care l-au cumpărat pe Iosif. Din punga fraților lui Iosif au trecut apoi În tezaurul faraonului egiptean și de aici la regina din Saba, care i le-a dăruit lui Solomon. Prin Nabucodonosor, monedele ajung În Nubia, de unde sunt aduse la Betleem de Melchior, unul din cei trei regi magi. Din grabă sau neatenție, Fecioara Maria
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
brațul lui Dumnezeu” (Is. 63,12). Semnificația logion-ului: lectură intertextuală La un prim nivel de lectură, conflictul Isus-farisei trimite la conflictul Moise-Faraon, dar sensul teologic diferă. Într-adevăr, atât Isus, cât și Moise fac minuni. Fariseii și egiptenii (În speță Faraon) rămân Încremeniți pe pozițiile lor. Refuzul, obstinația, Încăpățânarea desfid evidența miracolului. În cazul egiptenilor, Dumnezeu este cel care le Împietrește deliberat inimile; În cazul fariseilor, ei Înșiși se fac vinovați de Împietrire. Pe de altă parte, În episodul vetero-testamentar, minunile
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
episodul vetero-testamentar, minunile sunt săvârșite prin „degetul lui Dumnezeu”; În episodul neotestamentar, de „duhul” lui Dumnezeu (pentru Luca: „degetul lui Dumnezeu”). Deosebirea majoră constă În „calitatea”, În sensul teologic, al acestor minuni. În Egipt, Dumnezeu aruncă plăgi nimicitoare asupra lui Faraon, Împietrindu-i mereu inima, ca-ntr-un joc sadic de-a „v-ați ascunselea”. Minunile lui Iahve sunt „negative”, „patetic-demonstrative”, de ordin punitiv, realizate Împotriva unei populații străine, și au drept scop eliberarea din jug a lui Israel. În Noul Testament
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
dacă le fac, chiar de nu credeți În Mine, credeți În lucrări, pentru ca să știți și să cunoașteți (gnote kai ginoskete) că Tatăl [este] În Mine și Eu [sunt] În Tatăl”. Fariseii Îi depășesc În incredulitate și obrăznicie pe descântătorii lui Faraon, pentru că aceștia recunosc, În cele din urmă, „degetul lui Dumnezeu” (Ex. 8,15) În săvârșirea minunilor (cele zece plăgi). Fariseii Însă, căpoși, nu cedează defel. Păgânii/egiptenii se dovedesc așadar superiori, Întrucât sunt mai deschiși către Duh decât evreii. Ei
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Acțiunea romanului Nefertiti (2001), fără îndoială opera de căpetenie a autoarei, se petrece în Egiptul antic, în secolul al XIV-lea î. Hr., pe timpul celei de a XVIII-a dinastii, când a avut loc reforma religioasă a lui Ahnaton, supranumit și „faraonul eretic”. Lucrarea, vădind o impresionantă documentare în domeniul egiptologiei, dezvăluie identitatea reală a reginei Nefertiti, cunoscută până acum doar datorită frumuseții ei, dar care în realitate a fost, mai mult decât soțul său, Ahnaton, adevărata susținătoare a reformei: deosebit de inteligentă
BALACI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285561_a_286890]
-
li se atribuie trăsături fabuloase ori chiar aparținând demonologiei populare, astfel încât devin plăsmuiri între realitate și legendă. Tehnica misterului, pe care o stăpânește precum puțini alții, e dedusă numai din eresul folcloric, reprezentative fiind, sub acest raport, romanele Strigoiul și Faraonii. Scriitorul construiește un personaj, de preferință, prin gesturi, analiza psihologică mărginindu-se la sugestii, cu detalii puține, dar esențializate. Caracterul tulbure al personajelor este strâns legat de peisajul aspru, neprietenos, accidentat. De altfel, cele mai izbutite metafore și comparații referitoare
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
tipărește abia în 1927. Urmează Biruința, Răbojul lui Sf. Petre, Sectarii, Pustnicul și ucenicul său, Licean... odinioară, În pragul vieții, Domnișoara Ana, Vremuri și oameni. Lume nouă, Vâltoarea. Romanul Strigoiul, încheiat în vara lui 1944, apare abia în 1969, iar Faraonii se tipărește în 1961. Unele povestiri ample (Popa Man, Păscălierul, Dolor, Stana, Prăpastia) pot fi considerate romane de dimensiuni reduse. De povestiri, romanele se deosebesc în principal prin caracterul exemplar al personajelor și prin cel pilduitor al situațiilor, fiind, sub
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
1954; Povestirile lui Mărunțelu, București, 1956; Pagini alese, pref. Mircea Zaciu, București, 1956; Din copilărie, București, 1956; Din munți și din câmpii, București, 1957; File din cartea naturii, pref. Ion Brad, București, 1959; Fricosul, București, 1960; Povestind copiilor, București, 1960; Faraonii, pref. Georgeta Horodincă, București, 1961; Opere, I-XVIII, introd. Mircea Zaciu, București, 1962-2002; Povestiri, îngr. și pref. Ion Brad, București, 1962; Ciocârlia, București, 1967; Două iubiri, îngr. G. Pienescu, pref. Cornel Regman, București, 1968; Nepoata lui Moș Mitruț, București, 1968
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]