861 matches
-
și nu numai că nu-l găsiseră acolo, dar fuseseră tratați foarte grosolan de unul dintre directorii spitalului, care crezuse c-au venit să le joace o festă. Doamna Levy, cu părul ei alb-auriu, ochelarii de soare cu lentile albastre, fardul acvamarin care forma un cerc în jurul lentilelor, ca un nimb, putea fi luată drept cineva ce se ține de glume. Stând acolo, în fața clădirii principale a sanatoriului în mașina sport, cu cutia mare de prăjituri olandeze pe genunchi, îi trezise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
faci din el un om vestit, așa cum s-a întâmplat cu Freud și cu fata aia schiloadă, sau cine o mai fi fost, de i-a crescut faima în toată lumea. În timp ce doamna Levy își acoperea ochii cu straturi succesive de fard acvamarin, ca să pornească în misiunea ei de binefacere, el scoase mașina sport din garajul monumental pentru trei automobile, construit ca pentru a fi un șopron rustic de ținut trăsurile și așteptă, privind spre apele calme, ușor încrețite ale golfului. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fac unghiile. Ce Dumnezeu. Îmi fac unghiile încă din clasa a șaptea. În plus, acum am absolvit. — Oh, ai absolvit? — Da. Anul trecut. Își deschisese poșeta și căuta prin ea. Pe lângă ruj, cheile de mașină, un iPod și cutiuțe cu farduri, Brad observă două joint-uri înfășurate în plastic și un șir de prezervative colorate, care foșneau, când le împingea dintr-o parte în alta. Brad își îndepărtă privirea. — Deci, acum ești la colegiu? — Nu. Mi-am luat un an liber, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
În regulă. Cunoașteți vreun agent de recuperare a fugarilor? — Cunoaștem, spuse Rodriguez. — Atunci, dă-i un telefon, zise Diehl. Chiar acum. Capitolul 53 Vasco Borden stătea în fața oglinzii și se examina cu un ochi de profesionist, în timp ce își dădea cu fard pe marginile argintii ale ciocului. Vasco era un bărbat solid, de 1,90 metri și 120 kilograme, numai mușchi, nouă la sută grăsime corporală. Capul ras și ciocul negru tuns îl făceau să semene cu un diavol. Un diavol dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
poate inventa un alt mod de utilizare a brevetului, fără a viola brevetul în sine, așa că orice alte inovații sunt excluse. Este ca și cum ai permite cuiva să breveteze nasul. Atunci nu ai putea face ochelari, șervețele, spray-uri nazale, măști, farduri sau parfum, pentru că toate acestea se bazează pe un aspect al nasului. Poți să îți dai cu soluție de bronzat pe piele, dar nu și pe nas, pentru că orice modificare a nasului tău ar viola brevetul pentru nas. Bucătarii ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ceva din felul în care ele îi întoarseră privirea îi sugera că încălcase unul dintre tabuurile casei. Nu văzu în ochii lor decădere, ci doar detașare, singurul lucru pe care îl aveau în comun. În rest, fiecare ascundea altceva în spatele fardului: plictiseală, frică, stupoare sau disperare, precum și un plus de licențiozitate mecanică. Îi era clar că Lilia ar fi fost cea mai tânră și mai drăguță dintre toate. ă Acestea sunt toate? întrebă Porfiri dând drumul la fum. ă Toate care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
clipi. M-ai mângâiat pe față. De ce ai făcut-o? ă Nu știu. ă Poate fiindcă vrei ca să te mângâi și eu pe față. ă Da, asta e. Porfiri își puse mâna flască pe obrazul ei. Avea pielea fierbinte, iar fardul de pe față era unsuros și granular. Își închise ochii. Apoi îi simți mâna pe coapsă. ă Nu, spuse Porfiri, retrăgându-și mâna și ridicându-se în picioare și distanțându-se astfel de atingerea îmbietoare a Raiei. ă De ce ați mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
-i drept, important: că aveam totuși nevoie de cineva. În definitiv, Emilia nu era nici imbecilă, nici schiloadă. Nu era cea mai ispititoare femeie, n-avea putere nici să se sulemenească, începea să-și dreagă figura searbădă cu creme și farduri, pe parcurs obosea și lăsa totul baltă, dar nu se grăbea niciodată, avea o resemnare demoralizantă pentru cei din jur, căreia nu i-am rezistat. Cu o lipsă de judecată care, în cazul meu, s-a substituit adesea destinului, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
s-au părut niște acrobați care jucau fără plasă, dar nu într-o arenă, ci deasupra realității, trăncănind despre un trecut pe care și-l născoceau ori și-l corectau, și-l completau; de ce? Aveam senzația că întrezăresc urme de fard în ridurile bătrânilor. M-am suspectat că le atribuiam propria mea dedublare, că împrumutam realității o subrealitate care nu era decât în mintea mea. În zadar. Din ziua aceea n-am mai putut să mă lepăd de această obsesie, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ei de rață uriașă, datorat picioarelor strâmbe și parcă desprinse din șold. Apoi, când simțeam că rezistența mea se apropia de limită, începeam să fac inventarul degradării ei fizice, fără să mă las înșelat de părul tuns băiețește și de fardul folosit din belșug. Abia când nici asta nu mă mai salva, mă smulgeam în sfârșit din mâna ei. Atunci exclama invariabil: „Iartă-mă, dragă, de ce nu mi-ai spus că te grăbești?” Dinu nu semăna din nici un punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
transformă repede în plâns. Politicos și jenat, Dinu și-a continuat drumul, lăsându-ne singuri. Aș fi preferat să discut cu Laura a doua zi, dar nu găseam nici un pretext ca să plec. Avea fața urâțită de lacrimile care, ștergându-i fardul, lăsau urme și am încercat să glumesc: „Nu mai plânge, te urâțește”. Am simțit-o cum se încordează și credeam că va urma un gest violent, că-mi va da o palmă, oferindu-mi astfel pretextul de care aveam nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ei. Avea să fie doar ceva temporar, până când găsea o soluție mai bună. Deși n-avea nici cea mai vagă idee care avea să fie aceea. Era prea devreme pentru a primi vizite și Tawny Beeches încă nu-și pusese fardul strălucitor. Micul dejun era cu siguranță ora marilor bătălii. Pensionarii nu fuseseră încă sedați de încălzirea centrală înăbușitoare și de injecțiile letale ale programelor TV din timpul zilei. Păreau chiar să-și fi păstrat câteva urme din personalitățile lor autentice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Gelozia. Și era un tâmpit. Și cu asta, basta! I se năzărea tot timpul, tâmpit. N-avea nici un motiv. O pândea. O bătea. Avea fixuri. Mini? L-a întrebat întâi și, când a văzut privirea, a renunțat așa, de bunăvoie. Fard? Nu prea se farda. Machiaj? Treaba asta îi plăcea, deci nu era împotrivă. Și părul, cum îi stătea, îi plăcea. Deci n-avea pretenții să se ducă la coafor sau chestii de-astea. Te pui cu nebunul? Da, nebunia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
acum aminte (Poate-ați învățat la școală): E prieten cu Păcală, Chiar de-i mai puțin la minte. Nu vreau un răspuns în silă, Nimeni să nu aibă trac: El e Prepeleac Dănilă Sau...? Dănilă Prepeleac Vă zic una fără fard, Căci n-am născocit-o eu: E om bun, însă mereu Dă cu oiștea în gard. Irimia Două vorbe diferite, Dar cu-același înțeles; Dacă le citim unite, Tot cu ele ne-am ales, Căci, precum întâia oară, Tot secunda
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
aproape dezbrăcată. — Să nu stai prea mult, spune Linda, iar eu rezist cu greu impulsului de a-i trage una. Acum va trebui să mă grăbesc ca să nu se simtă ofensați și, În consecință, voi sfîrși cu părul Încrețit și fardul de ochi mozolit. SÎnt deja mai enervată decît Îmi amintesc să fi fost de luni de zile. Dar, cumva, slavă Domnului, reușesc să nu mă grăbesc. Stînd Întinsă În apa de acum călduță (peste care adaug la iuțeală Încă vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
niște papuci cu barete subțiri și ridicol de incomozi. Nu o să-i port niciodată, de-abia de pot să merg În ei. Și, În ciuda tuturor acestor considerații, În cîteva clipe s-au adăugat și ei colecției mele. Ce naiba fac? Niște farduri noi, o pereche de cercei, după care, În sfirșit, Tom și cu mine ajungem acasă. Mă uit la ceas. E 3.15. Am trei sferturi de oră ca să mă fac mai frumoasă decît am fost vreodată. La patru fără cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și mama. Forțată să o salute, Își dădu seama că de acum asta era inevitabil. Blonda În cizme și cu blană din păr de câine era la doar câțiva pași. Deși machiată, ruj purpuriu pe buze, și o umbră de fard pe obraji, era palidă și avea aerul uneia ce nu Închisese un ochi toată noaptea. Oboseala ei avea un farmec erotic, sugerând Împreunări și orgasme multiple. Ceva indefinibil părea să izvorască din femeia aceea cu atâta putere, Încât Își căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o ființă Împreună cu care să privească lumea, un alt glas cu care să-și rostească gândurile, o altă minte pentru a le croi. Viața mea, se gândi, nu mai e doar a mea: e a noastră. Își pudră obrajii cu fard. La contactul cu peria moale simți o durere sfâșietoare. Continuă, suspinând, până când Îi păru că vânătaia dispăruse. Nu reușea să șteargă din gând imaginea pistolului din torpedo. Și Își spuse că ea nu avea dreptul să moară. I-o jurase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de parcă eu aș fi fost ceva insignifiant. Să pui diluant În paharul mamei tale, zic. Doar atunci când femeia Începuse să vorbească, Sasha Își dădu seama că mama Valentinei avea trei copci pe buză și o vânătaie violacee, acoperită cu mult fard. Se pregătea să o Întrebe ce i se Întâmplase, dar doamna Buonocore Își aranjă din nou șuvița pe obraz, și Întrebarea i se opri pe buze. Vreți să mergem al Rosati? propuse Sasha. E aproape. — Au și de mâncare? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
servitoare a lui Așnan, pentru că așa mă considera ea. Îi aduceam mâncare și o hrăneam. O spălam pe picioare și pe față. A vrut masaj, așa că am învățat cum se face masaj de la o femeie bătrână din casă. Voia și farduri și trăncănea neîncetat în timp ce îmi arăta cum să-mi dau cu kohl în jurul ochilor și cu o pudră verde pe pleoape. - Nu doar că te face mai frumoasă, dar ține și țânțarii departe de tine. Așnan m-a învățat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-se pe față, mi-a spus că se înecase numai, dar i-a trecut, iar eu i-am zis că atunci e-n regulă și să aibă grijă, pentru că-i dăduseră lacrimile de-atâta tuse și i s-a scurs fardul pe obraz, așa c-ar trebui să-și șteargă fața, ea a dat din cap, spunându-mi doar să merg la mine-n cameră, să citesc sau să mă uit peste lecții, să merg și să nu protestez, deși nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
în același timp vârându-și furios celălalt braț în mâneca de la cămașa descheiată, chiar că nu puteai să nu te strâmbi de râs, și atunci mama s-a uitat la mine, am văzut că-i curge sânge din nas și fardul pe obraji, iar ea mi-a spus să mergem, tot mai râdea, și am luat-o de după umeri și, împreună, am ieșit din încăpere, ambasadorul continua să stea acolo, sub capul de leu și bombănea, l-am mai auzit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
din avionul care m-a adus din Barbados. Mă mai privesc preț de câteva clipe, după care scot un șervețel demachiant și-mi șterg pudra până când am iar fața albă, cu umbre cenușii. Înapoi la normalitate. Fata de la raionul de farduri a pomenit de mai multe ori de cearcănele întunecate de sub ochii mei. Ideea e că dacă n-aș avea cearcăne, probabil că aș fi concediată. Port un taior negru, ca întotdeauna. Când am împlinit douăzeci și unu de ani, am primit de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
când ajung jos în hol. Ai dormit bine ? — Foarte bine, mulțumesc, domnule Geigger, răspund foarte demnă. — Mă bucur ! Eddie se clatină în față și-napoi pe tălpile pantofilor. Pare ușor stânjenit. Adevărul e că amândoi par ușor stingheriți. Sub tot fardul, sub bronz, sub hainele scumpe, cei doi soți par ușor nesiguri pe ei. Mă duc la o banchetă și îndrept o pernă, încercând să par că știu precis ce fac. Bănuiesc că abia aștepți să-ți vezi noua bucătărie ! spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
plec. În ziua aia la fermă... ce mi-ai zis ? Nathaniel mă privește lung, apoi ceva în ochii lui se închide. — A fost lung, plicticos și prost exprimat. Își ferește privirea, ridicând vag din umeri. — Te rog fă ceva cu fardul ăsta ! zice Hilary. Ești te rog drăguț să te dai un pic ? îl ia la rost pe Nathaniel. — Mă dau imediat, nu vreau să te-încurc. Nathaniel îmi dă drumul la mână și se retrage înainte să apuc să zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]