2,688 matches
-
Este prevenitoare și afabilă. Dar când se apropie de mine, fac un pas îndărăt. Mi se face frică de ea!"... Teama pe care o inspiră acel necunoscut formidabil ce zace în spatele frunții sale vaste de femeie ambițioasă și calculată, prin fascinația stranie a ochilor ei negri, cu reflexe albăstrii, prin forța și duplicitatea ce le simți îndărătul privirii de felină mare, mereu la pândă. Este de înțeles vorba prințului de Waldeck: - Dacă această femeie nu face o revoluție, atunci nimeni nu
Portrete (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6716_a_8041]
-
Cuvinte rare, seamănă cu filmele lui Charlie Chaplin: te face să te prăpădești de râs, pentru ca la sfârșit să simți că ți-a rămas o lacrimă în colțul ochiului. Este o oglindă a timpului prezent în care ne privim cu fascinație și oroare. Aproape că devine inutil să recomanzi o carte a unuia dintre jurnaliștii proeminenți ai vremii noastre, Cristian Tudor Popescu.
Secvențe din România de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6715_a_8040]
-
ce vorbeau între ei scriitorii, în timpul vieții. Drama este că vocile sunt în așa fel făcute, încât ele dispar odată cu purtătorii în neant. *** ... Sadoveanu vorbea puțin. Cu Rebreanu, te plictiseai. Bacovia bâiguia. Blaga, - mut ca o lebădă. Tăria lumii interioare, fascinația realului, ca și a ficțiunilor anulează oralitatea. De unde și simplitatea aparentă a operelor, ca și vorbite. Contrar veleitarilor vorbăreți, al căror scris căznit pretențios pare o vorbire în dodii, artificială, nefirească, simplistă, nu simplă. *** Un critic tânăr apusean analizează literatura
Scriitoricești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6624_a_7949]
-
o lume mică și lumea / aceea-n lumi din ce în ce / mai rare" (Cartea din spatele cărților). 2. Alt poet al aceluiași meleag privilegiat de istorie ce refuză însă a se bloca într-însa este Gheorghe Pârja. D-sa are fascinația unei vechimi care e o mixtură de geografie, botanică și credință local nuanțată. Are aerul unui ins ajuns într-o metropolă unde își dă seama că nu se poate despărți de imaginea locului natal pe care-l inventariază cu rafinament
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
se poate completă sau chiar, în cazul unora, o carte nouă), Raicu nu face aici cronică literară. Verdictul, la el, e implicit. Cel mult, îl dă, în unele cazuri, prin delegație. Nu o dată invocă un autor de calibru prin prisma fascinației câte unui critic literar, și el de calibru, pentru acela. Nimic scorțos în elogiu, dacă despre elogiu se poate vorbi în mod responsabil la asemenea cote de sensibilitate. Regia interviului în care nimeni altul decât Roland Barhes își deconspiră slăbiciunile
Inimitabil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6511_a_7836]
-
al Doilea Razboi Mondial, ostracizat un timp, apoi revenit în circuitul literar, intrat în Academia Franceza, iar dupa moarte în colecția Pléiade, Paul Morand (1888-1976) stîrneste patimi, irita si intriga si astazi. Dincolo de afectarea dezinvolturii și a răcelii virile, de fascinația vieții mondene și căutarea succesului material, mulți dintre cei care l-au cunoscut au insistat asupra farmecului omului și au crezut că sub aerul sigur de sine pot ghici timiditate. Cu o soție româncă, prințesa Elena Șuțu, o carte despre
De ce Morand? by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6537_a_7862]
-
te iau!", îmi făcea, de fapt, un mare elogiu. Observase, fără s-o spună fățiș, că, de-o vreme încoace, nu mă mai ocup decât de ceea ce-mi place. Ambiția normativă, aroganța de a le arăta altora unde greșesc, fascinația construcțiilor ample, de tip istorie literară, îmi sunt complet străine. Felul meu de-a mă raporta la exterior e mai degrabă unul al politicoasei indiferențe. Iar atunci când mă hotărăsc să mă apuc de-o carte, înseamnă că a atins ceva
Ce-am citit în 2009 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6588_a_7913]
-
dintre cele două. Am rămas cu gîndul la „Elling" după ce am citit cronicile. Tot o poveste. Despre vulnerabilitate, despre hipersensibilitate, despre ce și cînd și de ce se poate transforma în patologic, despre însingurare, despre puterea pe care o poate da fascinația narațiunii. Un film despre prietenie ca mod de supraviețuire. L-am văzut doi ani mai tîrziu. Și m-a făcut praf. L-am purtat mult timp cu mine. În călătorii lungi, prea lungi prin țară, în orele mele lungi, prea
Cine este Elling? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6484_a_7809]
-
nu mai poate avea cu acesta relații sexuale. Ajunge la terapeut care îi va deveni și amant. La rândul său, și soțul avea aventuri pe care le povestea soției, iar aceasta era mereu preocupată să-i găsească femei atrăgătoare. În Fascinație prinde viață doamna Ferguson, un fel de vrăjitoare care fascina pe toată lumea. Fascinat este și autorul personaj - copil de 8 ani - care avea un secret și o dorință: să devină fată și să învețe să danseze. Primul „portret conversațional" aduce
Fabuloasa realitate by Dana Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/6489_a_7814]
-
aceleiași morți, istoricii contrazicîndu-se în privința împrejurărilor și cauzelor. Dar, cum spune Gheorghe Vlăduțescu, ar fi o greșeală să punem aceste inadvertențe pe seama „legendelor" pe care posteritatea le-a brodit pe marginea Antichității. Căci modul cel mai simplu de a ucide fascinația lumii eline este s-o treci în categoria miturilor, cu remarca malițioasă că mitul, poveste mincinoasă fiind, nu surprinde adevărul istoric și prin urmare e falacios. În realitate, în orice adevăr există un filon de fabulă inerentă, care nu numai
Cu ochii la moarte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6388_a_7713]
-
perversitatea scenei. Decorul burghez cu o notă aristocratică adaugă un fel de demnitate bizară scenei, iar aici regăsim, de fapt, alchimia decadentă a regizorului: suprapunerea excitației pe care scena pornografică o introduce prin contrast în cuprinsul vetustului ceremonial burghez, a fascinației genuine a monștrilor săi pentru „artă", și în special arta cinematografică, peste modul retro în care Balabanov filmează în spirit postmodern. Calitatea picturală a cadrelor impresionate într-un sepia aurit precum dagherotipurile macerate de oxizii melancoliei, reluarea unor imagini obsesiv-maladive
Despre monștri și cinema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6083_a_7408]
-
a desăvîrși viziunea noastră asupra universului. De aceea, odată încheiată în articulațiile ei, această megateorie ne va da dreptul să spunem că în sfîrșit am pus degetul pe temeiul universului, că l-am atins și l-am priceput. Apoi, dincolo de fascinația pe care o astfel de perspectivă o exercită, există un detaliu care face din teoria supercorzilor un motiv de perplexitate. E vorba de efortul de imaginație de care ai nevoie pentru înțelegerea ei. Căci ți se cere nici mai mult
Pătura vibrîndă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6421_a_7746]
-
de subpământe, dar nu acolo unde le plasa autorul Luminii ce se stinge. (Așa se justifică frecventele referiri la incongruențele dintre geografia magică a locului și planurile de cadastru). Spre binele cărții, cercetarea nu se limitează la atât. După cum nici fascinația pentru Eliade nu cade în clișeele mitic obsesive care au proliferat la noi la începutul deceniului trecut. Povestea Mântulesei începe la 1734, când sora și văduva lui Mantu Cupețul ctitoresc biserica cu același nume. Ciudat în ce le privește pe
Una și una by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6449_a_7774]
-
artistică pe fețele balerinilor, corpul devine un instrument coregrafic, el se subsumează nevoii coregrafului de a face ca mișcarea să capete vibrație interioară într-o simbioză perfectă cu muzica, ceea ce creează spectatorului o stare de emoție artistică, de poezie și fascinație aparte. Valse Fantaisie, realizat în 1967, este o piesă foarte cunoscută, care a îmbinat sugestiv mișcarea de vals cu atmosfera de puritate și eleganță. Ovidiu Matei Iancu are cinci partenere: pe Bianca Fota, Mihaela Soare, Andra Ionete, Cristina Dijmaru și
Eveniment la Opera Națională București – pentru prima oară, Balanchine! by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6345_a_7670]
-
de viață dezvoltat în suburbia americană, dar și în orașele mai mici. New York-ul, Los Angeles-ul și celelalte câteva gigantice metropole continuă să ilustreze modelul nevrozei americane, al neastâmpărului civilizațional și al dorinței de a progresa cu orice chip, dar fascinația redescoperirii comunității e o realitate de neignorat. Sociologii subliniază și accentul pus în ultima vreme pe „valorile familiei". Deciziile majore privind locul de muncă nu mai ignoră problemele legate de familie. „Interdependența înlocuiește independența", notează Joel Kotkin. La asta contribuie
„Noul localism” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6352_a_7677]
-
dat prea multe șanse de supraviețuire. În schimb, magician de profesie înainte de a descoperi cinematograful, Georges Méliès a fost magicianul cinematografiei, și cred că Scorsese transferă o parte din capitalul simbolic al inventatorilor Lumière asupra lui Méliès, fapt recuperabil prin fascinația acestuia cu privire la mecanisme. Straniu, pensionarul Méliès apare deghizat în proprietarul unui magazin de reparat jucării stricate, iar noul său ucenic, Hugo Cabret (Asa Butterfield), are în comun cu discretul și mizantropul cineast capacitatea de a repara lucruri, mai precis mecanisme
Hugo (2011) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4737_a_6062]
-
nu cunoaște universul cărților în care-l inițiază Isabelle prin intermediul unui librar, ezotericul domnul Labisse (Christopher Lee), în schimb, fata nu cunoaște universul filmului în care o inițiază Hugo. Cele două dimensiuni sunt recuperate printr-un raport de solidaritate cu fascinația ficțiunii pure. Hugo l-a citit numai pe Jules Verne, dar îl primește în dar pe Robin Hood, Isabelle nu a văzut niciun film, dar consultă împreună cu Hugo o istorie a filmului, iar paginile conținând reproducerea unor cadre sunt răsfoite
Hugo (2011) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4737_a_6062]
-
César. Filmul spune povestea femeilor dintr-un sat marocan care-și determină bărbații să rezolve problema sursei de apă, făcând o „grevă” a sexului. Interviul detaliază interesul regizorului pentru lumea femeilor în general și a femeilor musulmane în special - o fascinație exprimată pe alocuri stângaci și esențialist, dar care devine, iată, sursă de inspirație pentru un film promițător. Radu Mihăileanu rememorează și contactul cu populația satului în care a filmat, care l-a ajutat să treacă peste clișeele obișnuite legate de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4776_a_6101]
-
prelungire a naturii sătești. După clasele primare de la Tîrgu Neamț, Vasile Conta ajunge bursier la Academia Mihăileană din Iași, unde, din 1859, acuză semnele drastice ale inadaptării, rămînînd repetent de două ori și părăsind repede studiile, pentru a-și urma fascinația pe care o resimțea pentru o trupă de actori din epocă (trupa Lupescu). Alături de grupul de saltimbanci, Conta, intrat în pielea sufleurului, va bate țara timp de doi ani, fără a mai da pe acasă și fără a simți vreo
Plectrul fatalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4782_a_6107]
-
ca oricine, conjuncturilor istorice și presiunilor ideologice. Într-un fel sau altul, cariera lui e dependentă de Putere (cu atât mai mult într-un regim autoritar și, fără doar și poate, într-unul totalitar). Nu puțini intelectuali au de altfel fascinația Puterii; se simt ei înșiși mai puternici, adăpostiți la umbra ei. În tot cazul, intelectualul are o abilitate: aceea de a găsi de fiecare dată argumente potrivite pentru a justifica și a se justifica. Mai ales atunci când i se pare
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
cu lumea lusofonă în general (îndeosebi cu Brazilia); în cazul lui, ea este mai profundă decât a precursorilor săi, deoarece, în calitate de profesor universitar, s-a specializat în literaturile de limbă portugheză, având publicate lucrări de critică despre cultura lusitană. Această fascinație a românilor pentru limba și cultura portugheză reprezintă o variantă a fascinației lor pentru lumea latină și, de ce nu, o manieră de a depăși geografia, care situează țara ca o insulă latină într-o lume predominant slavă, în ceea ce privește Portugalia, diferențele
Reflecții asupra romanului Lisboa para sempre de Mihai Zamfir by Fernando Couto e Santos () [Corola-journal/Journalistic/4680_a_6005]
-
este mai profundă decât a precursorilor săi, deoarece, în calitate de profesor universitar, s-a specializat în literaturile de limbă portugheză, având publicate lucrări de critică despre cultura lusitană. Această fascinație a românilor pentru limba și cultura portugheză reprezintă o variantă a fascinației lor pentru lumea latină și, de ce nu, o manieră de a depăși geografia, care situează țara ca o insulă latină într-o lume predominant slavă, în ceea ce privește Portugalia, diferențele față de România nu sunt atât de stridente. Nu este Portugalia, o țară
Reflecții asupra romanului Lisboa para sempre de Mihai Zamfir by Fernando Couto e Santos () [Corola-journal/Journalistic/4680_a_6005]
-
îi era străină. Externat, se stabilește în satul natal și lucrează ca profesor, predând latină, franceză, engleză, rusă și germană. De la un capăt la celălalt, Caietele (amestec de jurnal, memorii, eseuri) sunt străbătute de obsesia numelui uitat. Are, de copil, fascinația cuvintelor. Fără îndoială, poate fi fructuoasă o stare de veghe în fața limbii, o conștientizare repetată a faptului că dincolo de rostirea simplă și grăbită a unui cuvânt există un zvon etimologic care poate adânci sensurile și înmulți valențele (cuvânt extrem de frecvent
Un nume uitat by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4689_a_6014]
-
unde, în afara întîlnirii cu Blaga și D.D. Roșca, tînărul fantast a dat semne de precoce rapt spiritual, acuzînd o formă stranie de obnubilare a minții, cînd, sub emulația unor lecturi intense, era înclinat să ignore rigorile lumii, înlocuindu-le cu fascinația ideilor înalte. E grăitor episodul lecturii din Logica mică, traducere abia apărută în 1962, cînd tînărul student, aflat încă sub impresia de orgă a viziunii hegeliene, a ieșit din casă cu gîndul de a merge în oraș, și cînd, strigat
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
strecoare cu abilitate lăsându-le măștile ei, iar filmul se încheie cu adevărat acolo unde Laurence Olivier vizionează scena în care actrița dansează singură creând impresia unui gest spontan, de maximă naturalețe, înțelegând probabil că forța ei este alimentată de fascinația pe care el însuși o resimte în fața peliculei.
A fi sau a nu fi Marilyn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4696_a_6021]