4,640 matches
-
om și evoluția lui, dar îmi face o deosebită plăcere chiar în circumstanțe speciale, supranaturale, să vă cunosc personal. Darwin: Profesore vă salut cu mare plăcere. Profesorul: întrebați ce se mai întămplă prin Cosmos? știți că omul a fost dintotdeauna fascinat de secretele Cosmului și a început, cu mijloacele tehnice ale secolului, să plece dar, mai ales, să trimită nave. în 1977 o navă Voyager 1 a fost lansată în spațiu să studieze planetele Jupiter și Saturn. Voyager 1 a început
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
rangul care-o făcea prețioasă ca un giuvaier, de noutatea pletelor ei deschise la culoare și a pielii nemușcate de vânt, sigur, dar nu atât de femeie, cât de prințesă, de soție, de ce însemnase ea pentru cei înfrânți. Musa era fascinat de puterea lui de a-i schimba numele, de a-i atinge șoldurile, de a o dezbrăca de viața ei trecută și de a face din ea un odor al plăcerii lui. Avea s-o păstreze ca pe o sălbăticiune
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Documentul „alx“ (Alex?) împachetat într-o valiză. Pașaport. Pantofii și cureaua puse pe banda rulantă. — Ai piuit? — Nu. — Nici eu. 11. Eușiel Când eram foarte mici, David și cu mine eram, nici nu știu cum să spun... apropiați, cred. Un corp comun, fascinat de reviste cu Rahan. Tu nu ai cum să le ții minte. Nici numele nu ne separau. „Băieții mei“, așa ne spunea tata. „Copiii mei“, mama. Ne și strigau într-un cuvânt. DavidAaaaaaaaaaaaaaaleeeeeeeeeeeeeeex... Nu exista nimic care să-mi fi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
sub plăpumi. Numai că nu adormeau întotdeauna. Nu, nu prea adormeau... L-a lăsat să plece. Cu ochii deja uscați de nesomn, cu barba nerasă, cu aerul acela aparent neinteresat, cu un la revedere identic celui adresat atâtor tineri drăguți fascinați de el, fascinați de Thule. Ce era să fi făcut? Îl pierduse, ori cum, de prea mult timp ca să-l mai poată revendica. Îl urmărea coborând de pe punte, înalt și zâmbitor, și-l vedea mic, gonind de-a bușilea printre
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
că nu adormeau întotdeauna. Nu, nu prea adormeau... L-a lăsat să plece. Cu ochii deja uscați de nesomn, cu barba nerasă, cu aerul acela aparent neinteresat, cu un la revedere identic celui adresat atâtor tineri drăguți fascinați de el, fascinați de Thule. Ce era să fi făcut? Îl pierduse, ori cum, de prea mult timp ca să-l mai poată revendica. Îl urmărea coborând de pe punte, înalt și zâmbitor, și-l vedea mic, gonind de-a bușilea printre picioarele lui, pălăvră
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
încordat, putea privi. Se prăvălea dintr-o uriașă gură căscată deopotrivă spre cer și spre pămînt. Lupino privi cu nesaț. Picuri invizibili și ceața mai deasă, pe măsură ce se apropia îi îmbrăcaseră blana într-o pelerină de umezeală pătrunzătoare. Stătu neclintit, fascinat pentru totdeauna, pînă ce realiză că trebuie să-și grăbească înaintarea. Îi era, de-acum, frig de-a binelea. Trebuia să se strecoare pe sub cascadă, așa cum auzise de nenumărate ori de la lupii tineri că se trece dincolo, și să iasă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ușurință urme sărate. Părea atât de fericită departe, la înălțime, nederanjată de nimeni și de nimic. Muza atâtor scriitori, pusă în versuri de poeți inspirați de frumusețea și misterul ei, cântată și iubită, dar de neatins. Luna, femeia misterioasă care fascinase mii de ani, capricioasă și schimbătoare, încerca parcă să o facă să renunțe la decizia de a evada din lumea în care nu mai găsea nimic de care să se agațe pentru a rămâne. Ceea ce în reușește cu adevărat autoarei
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cu ușurință urme sărate. Părea atât de fericită departe, la înălțime, nederanjată de nimeni și nimic. Muza atâtor scriitori, pusă în versuri de poeți inspirați de frumusețea și misterul ei, cântată și iubită, dar de neatins. Luna, femeia misterioasă care fascinase mii de ani, capricioasă și schimbătoare, încerca parcă să o facă să renunțe la decizia de a evada din lumea în care nu mai găsea nimic de care să se agațe pentru a rămâne. Străinul... cum reușise să o tulbure
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ciocnește cu Geta care intră plîngînd cu revista în mînă, o ia în brațe pe bunică și plînge) SONIA: (se ridică și ea) Ce-i, mămico? GETA: Tatăl vostru... Mă înșeală! BUNICA: De unde știi? GETA: Auziți ce scrie: "Floriana mă fascina cu picioarele ei lungi, cu sînii ei mari. Cînd o priveam în ochii albaștri după ce făceam dragoste, o uitam pe scorpia de nevastă-mea." (izbucnește mai tare în plîns, Bunica o consolează, Bunicul vine și el spre ele) BUNICUL (se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Îmi dădeau nici ele senzația asta penibilă, de sete. Mă apucam ca un Îngâmfat de mitoman ce sunt să povestec tot felul de bazaconii care Îmi treceau prin cap, o Îndopam cu tot felul de povești care pe ea o fascinau. Cine știe ce naiba credea că vede În ele. Poveștile mele se petreceau Întotdeauna În mijlocul unor bande de gangsteri sadici, care dădeau foc la magazinele alimentare și toți aveau motociclete uriașe, care duduiau ca tancurile În călduri și călcau lumea pe stradă
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Știe că inima nebunei bate nebunește. Poate că și-a uitat textul. Nu știe vorbele. Dar n-o s-o ajute în clipa asta. O să întoarcă și mai tare cuțitul într-o rană pe care o simte adâncă și care îl fascinează. Iar fascinația lui nu e vizibilă, pentru că indiferența lui rămâne veritabilă. E un paradox, dar cele două senti mente trăiesc distinct în el, în același timp. Și se pare că se înțeleg bine împreună. Stă. Așteaptă. Nebuna își adună tot
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
și peștișorul de aur! Oameni ne facem! Vocea lui Tică (Dobrescu M. Constantin, zis Costică Mână Iute sau Tică Talent, de meserie fugi de-aici, că mă jignești, pierde-vară cu acte în regulă, cazier de borfaș mărunt, lipsit de pretenții, fascinat de portofele șutite și de poșete săltate cu tupeu), îl face pe celălalt bărbat să se răsucească pe jumătate. Apucă sticla și, după ce îi șterge gura cu mâneca, înghite cu poftă. Înșurubează dopul, o așază din nou pe fundul bărcii
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
referindu-se la aparatul digital, la un moment dat, acum sunt în perioada clasică a pasiunii mele, un aparat bătrân în care introduci filmul, te face să simți mult mai bine ceea ce fotografiezi, cel puțin asta este părerea mea... Îl fascinau scuturile oștenilor, mari, dreptunghiulare, pline de ținte, împărțite în patru sectoare, două albastre, două albe, așezate în diagonală, clic, clic, chiar se întrebă cât de greu putea fi un astfel de scut și cum ar fi fost să pornească tocmai
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
un film abstract sau absurd sau...), însă instrumentul nu. Ar fi fost o... blasfemie? Substantiv pretențios, dar exprima cel mai bine ceea ce gândea el în acele momente... Și totuși (continua să o privească, tocmai sorbise din pahar, buzele acelea îl fascinau, apoi scosese o altă țigară dintr-o tabacheră argintie), cum să lași un saxofon fără cel care îi atinge clapetele? Nu de acolo, din acele atingeri, vin notele preluate de pe o partitură neștiută? Ei și ce (hohoti în gând, atmosfera
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
se sprijini cu spatele de perete. Peretele din fața sa îi presa, deja, pectoralii, iar plămânii încercară să încheie un iluzoriu pact de neagresiune și respirația deveni sacadată, pentru a nu bomba mult prea mult pieptul. Curios, dar peretele acela îl fascina. Înainte de a închide ochii, și-o imagină pe Amalia în doliu, presărând o mână de țărână peste sicriul acoperit, ștergându-și nasul cu o batistă mare, albă, și aruncând ocheade preotului grăbit. Vru să înjure din nou, dar pereții făcură
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
din sensurile vieții) printr-un efect de auto-întreținere a dorințelor și datorită semnificației pe care o are; este un simbol al dorințelor proprii care are în același timp și existență de sine stătătoare. E un sens întrupat, și asta ne fascinează. Mai ales când are ceva din incontrolabilul dorințelor proprii, când ne scapă asemenea modului în care propriile dorințe "ne scapă", devenind în felul acesta și o imagine a ceea ce ne este străin (în sensul că scapă controlului nostru), a Străinului
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
și muncite și după ce se ospătă Împreună cu Cucu cu pâine și cu brânză, Își puse mâinile sub cap, să doarmă de amiază. Dar lui Cucu nu-i era somn, așa ca ieri ori alaltîieri... Asculta zgomotele pădurii și totul Îl fascina. La un moment dat, dintr-un tufiș apăru un iepuraș iar copilul, bucuros, se luă după animalul urechiat, uitând de tatăl lui și de sfatul acestuia de a nu se Îndepărta. Și se duse, se duse... Când se trezi tatăl
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
e dragoste la mijloc, nu știu. La gândul acesta mă cuprinde disperarea și de multe ori m-am pus pe plâns. Sunteți cu totul altfel decât ceilalți bărbați. Nu sunt îndrăgostită de un romancier, precum Nina din Pescărușul. Nu mă fascinează romancierii. Dacă mă considerați o „doamnă literară“ sau ceva de felul ăsta, vă înșelați amarnic. Vreau un copil de la dumneavoastră. Dacă v-aș fi cunoscut cu multă, multă vreme în urmă, când eram amândoi încă singuri, poate ne-am fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
căsniciei" - Carmen Sylva. Un anonim, cu experiența vieții: "E greu de făcut avere, dar și mai greu de a o păstra!" Lume cumpătată. Dar ce cumpăra ea? Iată-i, pe Granpa și pe mama în pasajul Vilagros - totdeauna m-a fascinat, poate din pricina boltei acoperitoare - intrând în magazinul d-lor Maier și Stern, de la numărul 3. Interesat de noutăți, granpa putea să se oprească la un Stereoscop american, "confecționat din lemn de acaju american, cu sticle Flammarion ca la lunetele astronomice
Pe aripile crizei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7194_a_8519]
-
atent interpretările misteriosului Remember. Suficient de bine încât să-mi fi consolidat o viziune greu de modificat. Mărturisesc că, departe de a mă fi convins, o parte din tiparele de abordare pe care le-am întâlnit în Palimpseste m-au fascinat de la distanță. Nu cred în supralicitările ermetice ale acestei nuvele, nici în șansele reale ale grilei - pure - structuraliste. Iar aceasta pentru că ambele paradigme, coborâte fie și cu un semiton, pot aluneca extrem de ușor în panta exhibițiilor didactice. Scoase din contextul
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
drepți, frumoși, manierați și tandri. Dar viața trăită seamănă nedrept de puțin cu cea construită cu gândul, în anii când toate drumurile erau încă deschise." (p. 172) În lumea bezmetică a tranziției spre nu se știe ce, în care asistăm fascinați la destructurarea valorilor, la triumful necondiționat al prostiei agresive, al imposturii, al trivialității și al parvenitismului, o carte precum Tabloul de absolvire, de Mircea Gelu Buta, lipsită de valențe artistice deosebite și fără mari ambiții ideatice, are meritul de a
Monografia unei stări de spirit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8756_a_10081]
-
lui Jesse cu ocazia ultimei lovituri pe care frații James o dau jefuind un tren. Povestea a început cu sfîrșitul activității sale, pitorească plăsmuire de fapte eroice în afara legii strînsă în foiletoanele pe care le citește "lașul" Robert Ford, fan fascinat de statura apoteozată a lui Jesse, căutînd în el modelul exemplar cu care imaginația sa s-a hrănit. Acest fascin îmbracă o formă obsesivă, Ford a căutat potrivirile dintre el și Jesse, de la înălțimea sa 1.70 aceeași cu a
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
șirul rolurilor pe care le păstrez în memorie, Victor Rebengiuc a demonstrat, cu superioară artă, că face parte din stirpea actorilor magicieni, a celor rari. Locul lui e undeva între Toma Caragiu și George Constantin. Paradoxal și enigmatic, primul a fascinat printr-un joc duplicitar, cu multiple straturi de măști, prin voluptatea cu care vrăjea spectatorul, năucindu-l cu o cascadă de farmec, fără să-i acorde răgaz să iasă dintre mrejele în care îl prindea ca în niște vâltori. Cel
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
șansa să ne regăsim cu viața noastră trăită ca destin, ceea ce înseamnă: trăită pe cont propriu." Vitalitatea lui excepțională, franchețea ideilor, a părerilor, felul în care s-a așezat, cu greutate, cu asumare, față de teatru și față de viață m-au fascinat, m-au făcut să meditez. Îl privesc, pe scenă sau nu. O forță inepuizabilă. Totală. Absolută. Nici urmă de trișare, de eschivare. Și în gesturile mari, ample, și în cele mici, insesizabile, uneori. De cîte ori sînt la Veneția, la
Despre Victor Rebengiuc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8821_a_10146]
-
liniștei" (Timp străvechi și aer dulce ). Sau amuzant: "este adevărat că cine nu vorbește intră în conflict cu greierii" (Este adevărat...). Sau plastic-sentențios: "o pasăre cu patru aripi și creastă de frunze/ clocește cărbuni în melonul lui Magritte" (Nașterea poemului). Fascinat de realul curent, îndeobște depreciat,autorul Melancoliilor inocente îl echivalează cu un traseu spre un enigmatic simbol pe care-l găsești "o singură dată în viață", de ordinul inefabilului: Acolo în grădină, printre ridichi și foi de salată / printre cioburi
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]