805 matches
-
Ieșise în mijlocul unui câmp, dar el vedea totul, și iarba, și pădurea din depărtare, și copacul din față, și chiar omul de sub el, în violet intens, iar culoarea aceasta îl uimise atât de tare, că rămăsese câtva timp încremenit și fascinat. În special omul de sub copac îl uimea peste măsură. Îi auzea bătăile inimii, îi vedea chipul mișcându-se, aproape licărind în mai multe puncte, și simțea cum se revarsă spre el valuri de unde, în ritmul unei melodii care îi umplea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să dondăne din cartea mare, legată în piele, pe care o moștenise de la tatăl lui. Spunea cuvinte pe care nici el nu le înțelegea, stâlcind-le, inventând sunete și gândindu-se ce ar putea să însemne fiecare. Pampu îl asculta fascinat și încrezător, iar Zogru se gândea cu sinceritate că n-ar fi rău să-l părăsească pe Pampu și să exploreze și alte locuri ori situații. Dar nu s-a întâmplat nimic. Realiza cu înfiorare că s-ar putea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
destinsă și poate că s-ar fi ajuns în cele din urmă la o înțelegere, dacă nu s-ar fi întâmplat ceva imprevizibil. Ioniță stătea năucit lângă roata trăsurii, iar Iscru cobora alene. Vizitiul rămăsese neclintit pe capră. Pampu-Zogru urmărea fascinat discuția dintre spătar și frații care se sprijineau lejer în bâtele groase, lustruite, din lemn de stejar. Spătarul povestea ce și cum auzise despre ei, iar în jur țâșneau murmure de plăcere. Ei, văd că sunteți la curent... și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
strania senzație că eu și protagonistul ne cunoaștem de-o viață. Seara sau în ore, pe sub bănci, reluam interesanta discuție cu personajul acesta total ieșit din comun, ce era teribil de deștept și uneori părea să îmi citească gândurile. Eram fascinată și intrigată când personajul meu intra într-o casă nouă și zâmbea șăgalnic, plimbându-și privirile peste tot. Analiza fiecare detaliu și mi-l povestea cu lux de amănunte, foarte impresionat de tot ce era în jurul sau. El m-a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mi s-au dat brățări de mână - primele bijuterii pe care le-am avut. Erau doar niște brățări de cupru, dar mie îmi plăceau foarte mult, mai ales că scoteau acel sunet atât de feminin. M-am uitat atâta timp fascinată cum cele trei cercuri de cupru se adunau la încheieturile mâinilor mele, încât am uitat cu totul de picioare și chiar în prima zi în care le-am purtat m-am împiedicat, am căzut și mi-am julit barba. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
camarazii ei, te ții după ei... - Gwen... Pierric Începuse să șușotească. În mod absolut surprinzător, vocea lui avea un timbru de copil, diverse expresii se succedau pe chipul lui pe care Lucas și Marie Îl urmăreau cu sufletul la gură, fascinați. Stătuseră Îndelung la sfat cu psihanalistul, dîndu-i toate detaliile pe care le aveau despre ce știau ei În legătură cu comportamentul copiilor naufragiatori din noaptea aceea. - Gwen... Așteaptă-mă... Psihanalistul lăsă să se Înfiripe o clipă de tăcere, apoi Își Încurajă iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care nu făceau niciodată caz de el. CÎnd puse piciorul pe nisip, auzi un plînset nu departe, o văzu atunci pe tînăra naufragiată, inconștientă. Ținea strîns la piept un pachet de cîrpe care se agita scîncind. Pierric veni mai aproape, fascinat. Cu o mînă șovăielnică, dădu la o parte scutecele și Întrezări o mutrișoară de nou-născut. La contactul cu mîna puștiului, bebelușul Întoarse capul și deschise gurița, căutînd parcă pieptul mamei ca să sugă. Răsunară Împușcături. Instinctiv, copilul apucă scutecele care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-l tulbura atît de tare pe Pierric. Era Jeanne care se Întorcea acasă, Jeanne pe care Pierric o fixa cu groază, mormăind cu voce neliniștită: - Bebelușul meu, bebelușul meu!... Hoața, hoața! Marie nu auzi cuvintele pe care le rostea, căci, fascinată, rămăsese cu ochii pironiți pe păpușa care se ițea din grămada de cîrpe. O păpușă veche. Cu chip de porțelan. Exact În clipa aceea, o rază de soare căzu peste ochiul de sticlă al păpușii. Un ochi rotund, cu gene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
durduliu și șmecher, lipit de acea prăjină germanică. Dansând, el surâdea și vorbea Întruna, cu riscul de a pierde din vedere obiectivul principal al vânătorii; lucrurile păreau totuși să avanseze: femeia surâdea și ea, privindu-l cu o curiozitate aproape fascinată, ba chiar o dată râse În hohote. La celălalt capăt al peluzei, bărbatu-său Îi explica unui potențial nou adept originile mișcării, apărută În 1530 Într-un land din Saxonia. La intervale regulate, fiul său de trei ani, un mucos blond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
aștepte să zic ceva. — Categoric, spun cât pot de profi. Evident că am... îhm... propriile mele... tabieturi. Asta, de pildă, n-are ce căuta aici. Arăt la întâmplare spre un obiect. Va trebui să îi schimb locul. — Serios ? Trish pare fascinată. De ce ? Urmează un moment de tăcere absolută. Până și Eddie pare interesat. — Am eu o teorie despre... ergonomicitatea... bucătăriei, improvizez. Deci doriți pâine prăjită la micul dejun, da ? adaug repede. Da, amândoi, spune Trish. Și cafea cu lapte. Imediat. Zâmbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
așa e, spun într-un final, cu fața în flăcări. Dar este, de asemenea, și o marcă foarte cunoscută de scânduri de călcat. De fapt, cred că mătura a fost botezată așa... ăă... după scândura de călcat. — Serios ? Trish pare fascinată. Habar n-am avut ! Spre groaza mea, se sprijină de ușă și-și aprinde, fără grabă, o țigară. Nu mă băga în seamă ! adaugă, cu glasul învăluit în fum. Tu vezi-ți de treabă ! Să-mi văd de treabă ? — Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spre ușoara mea surpriză, face un pas Înapoi, dîndu-se Într-o parte. De fapt, nimeni nu se uită la el. Atenția tuturor e focalizată asupra celuilalt individ. Un tip În jeanși și helancă neagră, care tocmai iese. Sub privirea mea fascinată, acesta se Întoarce. În clipa În care Îi zăresc chipul, Îmi fuge pămîntul de sub picioare și mi se prăbușește tot cerul În cap. Dumnezeule mare. El e. Aceiași ochi Întunecați. Aceleași linii fine dedesubtul lor. Barba de cîteva zile a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
reușit ! — Lissy, ești cea mai tare ! — Ei, ba nu, spune, extrem de Încîntată. Noroc cu Jasper, de la cabinetul meu. Îi cunoaște pe toți cei din comitet. Nu mă interesează de unde o ai. SÎnt foarte impresionată ! Îi iau cheia și o privesc fascinată, dar pe ea nu scrie absolut nimic. Nici un nume, nici o adresă, nici un logo, nimic. Arată exact ca cheia de la șopronul de scule al tatei, mă trezesc gîndind. Dar, evident, mult, mult mai mișto, adaug iute. — Și cine crezi că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
toaletă e ocupat de un teanc gros de reviste. La naiba, trebuia să fac un pic de ordine. — Rămîn În picioare, spune Jack cu un mic surîs. Ia o gură din ceea ce pare a fi whisky și Îmi privește camera fascinat. Deci asta-i camera ta. Lumea ta. — Da. Mă Îmbujorez ușor, deșurubîndu-mi glossul de buze. E un pic cam dezordine... — E foarte drăguță. Foarte primitoare. Îl văd cum se uită la pantofii stivuiți În cutii Într-un colț, la peștișorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
schimonisindu-mă În timp ce-mi pun un cercel. Știu. E oribilă. Nu pot să suport chestiile croșetate. Unde mi-o fi celălalt cercel ? Unde ? A, OK, uite-l. Ce-o mai fi făcînd Jack ? Mă Întorc și-l găsesc privind fascinat programul de fitness pe care mi l-am atîrnat pe perete În ianuarie, după ce mi-am petrecut tot Crăciunul mîncînd Quality Street. — „Luni, ora 7 dimineața“, citește cu voce tare. „Jogging În pas alert În jurul blocului. Patruzeci de genuflexiuni. Prînz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
veni și și-ar ocupa locurile... Înțelegi? Îți dai seama că toate astea sunt posibile, realizabile? Îți dai seama ce feerie, ce splendoare... Și guvernatorul, care ar ține un mic discurs, unul mic, simbolic, mic de tot... GARDIANUL (A ascultat fascinat; se scutură.): Nu! Guvernatorul e bolnav de stomac. Nu suferă sângele. ARTUR: În sfârșit, soția lui... Pentru c-am putea aranja o lojă pentru doamne... Nu? Și totul ar mirosi a vopsea proaspătă și ar fi mai intim, mai deosebit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
gâtul său... Osânditul trebuie să se înfrupte din prietenia și dragostea călăului... căci numai atunci când între călău și osândit se leagă o adevărată iubire de aproape, numai atunci moartea osânditului va fi ușoară ca o bătaie de aripi... (ARTUR ascute fascinat; CĂLĂUL devine profetic, eroic, saliva îi curge pe barbă.) CĂLĂUL: Ascultați-mă pe-mine, care sunt bătrân și bolnav și am văzut multe capete de osândit căzând în coș... Da, să știți că mulți osândiți m-au îmbrățișat înainte de moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
crescendo, iar ultimul minut va fi bătut cu o forță deosebită, sugerând în același timp stilul nopților de revelion, când ultimele secunde ale anului au o reverberație mai puternică, dar și loviturile puternice ale mulțimii în porțile Bastiliei.) MAMA (Privind fascinată la coborârea ceasului.): Ce-i asta? ORBUL (Neajutorat.): Ce? Care? PRIMUL BĂRBAT (Însoțit de ceilalți în exclamații de uimire) BĂRBATUL CU TOMBERONUL: A sosit! ORBUL: Ce? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Ceasul! ORBUL: Ești sigur? A sosit ceasul? Putem începe? OMUL CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Nu! MACABEUS: Scârbă! Ai s-o-nveți și pe asta! PARASCHIV (Încercând să restabilească dialogul lucid.): Te rog... Stai acolo... (Se târăște în jurul camerei, cu spatele lipit de pereți.) Stai așa... Ți-ai pierdut capul... (Duios.) Te doare capul? MACABEUS (Fascinat, dezumanizat.): Capul... întoarce capul... (Îl prinde de un picior și încearcă să-l tragă; PARASCHIV izbește cu picioarele, o luptă penibilă.) Întoarce-te... PARASCHIV (Urlet, izbituri, gâlgâit, de aici încolo cuvintele sale se transformă în mugete.): Uâââ... Hâââ... Ha! MACABEUS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
o inimă mare, uriașă, el vrea ceva... iar calul animalul, ehe-he-hehe... e alb, ca peretele, mai curat ca peretele... vai, vai, umblă pe sus, și prin aer, respirare de aer, ce bun e aerul.) MACABEUS (Trăgând de PARASCHIV, care urmărește fascinat mimica și pantomima INAMICULUI.): Zi și mie, zi și mie... PARASCHIV: E călare pe ceva alb... care umblă prin aer... La văzut el, l-a văzut de multe ori... Calul e alb ca peretele, trebuie să curățăm peretele... Vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
E nebun. PARASCHIV: Cum? MACABEUS: E nebun. Mai bine mâncăm o pâine. PARASCHIV: Cum? MACABEUS: Dar are dreptate. E nebun dar are dreptate. INAMICUL (Iluminat.): Pâine zici? Scoate o pâine din nimic și o pune pe masă.) (Cei trei privesc, fascinați, pâinea.) MACABEUS (Mângâind-o.): Pâine?! E chiar pâine...? PARASCHIV: De unde ai, mă, pâine...? INAMICUL (Fandosindu-se.): Am... MACABEUS (Atingând sfielnic plinea.): Pâine... pâine... Ce frumoasă e... PARASCHIV: Nu se poate să fie pâine... INAMICUL: E pâine, e pâine... MACABEUS (Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
poți călători prin ploaie? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum ai zis? HAMALUL (Amărât.): Asta am zis: că nu mai are nici un rost să trăiești dacă nu știi... dacă nu poți...să călătorești măcar o singură dată prin ploaie... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Fascinat, ca în fața unei revelații.): N-am știut... Nu mi-am dat seama nici odată... HAMALUL: Păi? Ce zic eu? Puteți muri liniștit. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Pot muri liniștit? Așa ți se pare? HAMALUL: Nu mi se pare. E sigur. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și păcătoși, poate că de asta... poate că am fost cu toții călători prin ploaie și acum nu știm nimic... nu ne mai amintim nimic... Eu, domnule, de mulți ani aștept să visez un vis... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Care îl ascultă fascinat.): Am auzit că ai avut odată... un vis grozav... HAMALUL: Da, domnule, am avut un vis așa de frumos... așa de frumos și clar... cum nu vă pot spune. Dar îl aștept. Aștept să-l mai visez o dată. Dacă îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ce frumos sună! Chiar nu auziți nimic? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu... nu... deși... simt cum undeva... parcă picură ceva... Parcă se aud niște stropi oare cad într-un pahar cu apă... HAMALUL (Încordându-și auzul.): Niște stropi? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Fascinat.): Da, niște stropi... Niște stropi mari și rotunzi... Niște picături albastre... și reci... Nu le auzi? Ascultă! Ascultă în direcția asta... HAMALUL (Concentrat.): Nu aud nimic. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Închide ochii. Ascultă într-acolo... HAMALUL: Nu... nu aud... CĂLĂTORUL PRIN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
o dată visul acela înseamnă că fratele său l-a iertat pe Grubi și Grubi crede că, dacă fratele său o să-l ierte în vis, o să poată călători și el prin ploaie... Da... Iar ei erau frați gemeni... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Fascinat.): Frați gemeni! Ioana, tu nu visezi? Erau gemeni? Grubi a avut un frate geamăn? IOANA (În transă.): Da, da... Au fost gemeni. Iar Grubi n-o să poată călători niciodată prin ploaie. Și eu am avut o soră geamănă, care și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]