1,042 matches
-
primul rând al lui Valerius, apoi al lui Skorpius. Exista obiceiul ca publicul să asiste la cena libera, banchetul pe care împăratul îl oferea gladiatorilor înainte de munera. Vitellius promisese că jocurile de a doua zi aveau să fie și mai fastuoase decât cele pe care le organizaseră legații săi Caecina Alienus și Flavius Valens cu aproape o lună în urmă, de ziua lui. Se zvonea că acele munera aveau să fie o luptă plină de cruzime, dar detaliile spectacolului rămâneau secrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
decât ca să gătească mâncărurile preferate ale împăratului. 37 Era limpede că noul împărat voia nu doar să-i egaleze, dar și să-i depășească pe înaintașii săi în privința jocurilor. Vitellius știa că, de la Caesar până la Nero, toți împărații organizaseră munera fastuoase în cinstea zeilor, pentru a uimi poporul. Știa că, pentru a-și atrage bunăvoința Romei întrecându-i în fantezie pe cei ce locuiseră în Palatul Cezarilor înaintea lui, trebuia să distreze mulțimea organizând mereu serbări, s-o uimească cu invenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o lumină palidă. Valerius își înfășura jambiera de piele pe piciorul stâng. Zâmbi cu ură. — Porcul de Vitellius vrea să sărbătorească moartea mea. Mulțimea știe asta și a dat fuga... Știe că Vitellius a vrut ca jocurile astea să fie fastuoase... Marcus îi întinse ocrea. — Vei învinge. Ești sigur? Vitellius e convins că va fi tocmai pe dos. La fel și Skorpius... Își puse cu grijă ocrea de bronz peste jambieră. — Fratele meu a învins la Bedriacum și a trecut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
explicativ sau dezvăluitor al ambelor mâini își dădu jos capotul. Sunt cărți în care oferi mai mult decât altele. — Și depinde cât de mult vrei să oferi, John. Acum îngenunche, îndreptându-și spatele și i-am putut vedea tot decorul fastuos - pantofii lungi și ascuțiți, ciorapii plasă, tocul argintiu ca de revolver al chiloților, sutienul cu bretele duble. Capotul i-a alunecat de pe umeri. — Sunt cărți care se mișcă o dată cu timpul, John. Și cu toate astea, mai poți face încă artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Căci D-zeu Mi-a dat să scriu Aceste rânduri. Credeam, Numai să privesc. Le public, Și poate, Din umbra unei terase, Într-o după-amiază Tăcută, cu soare, Va trece o pasăre, Departe, Ca printr-un parc... Gîndeștete atunci La fastuosul basm. * EXCELSIOR Astăzi superb, Mâine sumbru, Este Că scriu frumos. Și , poate , Rezervă De visări, Dar suflet mai viteaz... Tăceri De viitor. Dar suflet mai viteaz... Peste cancanuri, Sau șicane... O, la țară, Cu amintiri burgheze, Într-un conac... O
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
visele lui Franciso Javier erau mai asemănătoare cu ale prietenului său Julián decît ar fi crezut el cu putință. Odată, cu cîteva luni Înainte de intrarea lui Julián la colegiu, feciorul portarului tocmai strîngea frunzele uscate din curtea interioară cînd sosi fastuosul automobil al lui don Ricardo Aldaya. În după-amiaza aceea, industriașul nu era singur. Îl Însoțea o vedenie, un Înger de lumină Înveșmîntat În mătase, ce părea că plutește pe deasupra pămîntului. Îngerul, care nu era altcineva decît fiica sa Penélope, coborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de bani gata, proveniți din familii Înstărite. Francisco Javier primi invitația, Însă, intuind același lucru pe care Îl anticipa Miquel Moliner, hotărî să decline oferta. CÎnd doña Yvonne, maică-sa, află că fiu-său intenționa să refuze o invitație la fastuoasa reședință a familiei Aldaya, fu pe punctul să-l jupoaie de viu. Ce altceva era asta, dacă nu semnul că, În curînd, ea avea să pătrundă În societate? Următorul pas nu putea fi decît o invitație de a lua un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
până devin Într-adevăr cuptoare imobile. Iată că totuși nu-i obligau să facă pâine din mers. Până și niște băieți mâncători de cartofi aflaseră că pâinea se face stând Într-un loc și prinzând rădăcini. Joi este, după exprimarea, fastuoasă Într-un fel, a caporalului, „Sfânta Înălțare a Domnului Isus Hristos la ceruri și În loc să stăm repaus, ne-a pus la lucru ca și În ziua de 13 mai.“ În cinșpe mai se Împlinea un an de când fusesem concentrat și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de bătrâni, femei și copii care fugeau din calea primejdiei. Unii aveau căruțe În care Înghesuiseră tot ce putuseră, alții mergeau pe jos sau călare pe cai. Alexandru privea, tăcut, spectacolul sfâșietor al bejeniei. Era cu totul altceva decât spectacolul fastuos al Veneției. Era inversul carnavalului. O Întoarcere dureroasă spre adevărul timpului real. Privi chipurile oamenilor pe lângă care treceau. Nu era nevoie de nici un efort de imaginație pentru realizarea acestor portrete. Erau doar ipostaze ale tristeții. Ale Încercării de a evada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de înțelegerea elementară a propriei sale vieți. Nu fusese crescut în adevăr și murise în confuzie. Privind afară, zăresc pietrele imense, în formă de căpățâni, înconjurate de un desiș de tufe sălbatice. Mile în șir fără nici un acoperiș. Parada noastră fastuoasă este doar pentru ochii Cerului. Știu că nu ar trebui să-mi displacă, dar nu mă pot abține. Stând în palanchin, mă pătrunde umezeala și mă dor toate cele. Cărăușii sunt epuizați, uzi și murdari. Muzica veselă nu face decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
creau, la munteni, oricărui domn, luptele înverșunate de partid”<footnote Ibidem, p. 244 footnote>. Din 16 decembrie 1678, Gheorghe Duca își începea a treia domnie. Este perioada de vârf a carierei sale politice. La numai doi ani întreprinde o călătorie fastuoasă la Constantinopol (iunie-septembrie 1681), descrisă cu amănunte în cronici. După Nicolae Iorga, este primul prilej cu care putem observa îndeaproape ceremonialul de confirmare a voievozilor în Țările Române. „Nu era în toată creștinătatea Orientului un șef de stat care să
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
calitatea de hatman al Ucrainei, demnitate pe care o primește acum, în a treia domnie, i se mai dă și al treilea tui, fiind cu tot atâtea tuiuri cât avea și marele vizir. La întoarcerea spre Iași, alături de un alai fastuos, se oprea în fața boierilor și se citea firmanul de domnie, lucru nemaiîntâlnit în vremea veche. Când a ajuns la Mitropolie, episcopul i-a făcut slujba specifică momentului înscăunării. În sfârșit, Duca domnea din nou din mila lui Dumnezeu, așa, după cum
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
1669 un sinod pentru alegerea lui Dosithei ca succesor al scaunului Sfântului Mormânt. Duca închină Mănăstirea Cetățuia Sfântului Mormânt odată cu sfințirea din 29 iunie 1672, la care participă și Patriarhul Dosithei. Când ajunge la Iași i se face o primire fastuoasă de către Gheorghe Duca. Ori de câte ori venea Dosithei la Iași, urca la Cetățuia și pregătea manuscrisele pentru a fi predate la tipar. Când l-a vizitat pe Gheorghe Duca s-a exprimat: ,,pre moldoveni că au tipografie și grecii nu, muriam de
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
a dat un semnal clar: bă nenorociților, bă români neisprăviți, ce este așa de greu să înțelegeți? De acum suntem un stat mafiot, și nu mai încercați dracului să vă opuneți. Iar de după gardurile înalte din fier forjat, din palatele fastuoase, păzite de câini și bodyguarzi, se aude în surdină corul marilor mafioți români, cântând celebra melodie, „Poliția și justiția, e cu noi”. Și totuși, cine este vinovat de starea aceasta în care am ajuns? Oare cine va mai face vreodată
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ei rațiune. Pe când păpușarul dormea liniștit, a pornit așa, hai hui pe străzi.A nimerit într-un „azil de suflete” ...Lumea îl numea „anticariat”. Aici zăceau vechii prieteni ai oamenilor. Unii plecați, alții emancipați, alții îndatorați. Marioneta asculta înmărmurită povestea fastuoasă a oricui. Părea că a nimerit în cercul „alcoolicilor anonimi”, unde sufletele solidare își varsă, pe umărul de lângă ele, amarul. Zâmbește trist, dar liber și simte voluptatea libertății ca pe o pasăre liberă a văzduhului. Păpușarul o zărește și-i
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
contra contra, fără oprire. Până și-a înălțat capul chel și fața rasă, de consul roman. Nu vedea pe nimeni, n-avea timp de fleacuri. Transpirat și furios, n-avea timp de fleacuri. Cum de răsărise tocmai aici, de unde valizele fastuoase și costumația de rute internaționale? Hodoroaga se hurducă, hur ducă hur du că hur, ducă hur, pe cotitele cărări noroioase. Populația e adormită, învinsă, surdomută. Doar Domnia Sa fluieră și strigă și face tumbe. Între valizele cu scamatorii, atârnat de bara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tot mai adânc, iertați-mi vocabularul, onorată doamnă, știu ce spun, toate te trag în gheenă și-ți place și nu mai scapi, în Saecula Saeculorum, vecii vecilor, nu mai scapi, doar știți, doar cunoașteți fantastica peșteră Hymenland, hăul acela fastuos al reîntregirii. Despre procesul acela scârbos vreau să vă vorbesc, procesul din care Bombonel Marga m-a salvat, recunosc. Despre acea înscenare murdară mă simt dator să vă vorbesc. Sunteți prea prețioasă pentru mine, nu pot renunța la aceste ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Fără certuri asupra listei de invitați. Sunt ușurată, sinceră să fiu. Nu vreau să-mi petrec ziua nunții făcând cunoștință cu rude necunoscute. Și pentru că e a doua nuntă a lui Mike, nu vrea să treacă iar printr-o ceremonie fastuoasă. Știți voi, să spună „da“ pentru a doua oară. În fața acelorași prieteni și rude. Vom aștepta, desigur, până după ce se naște Kiera. Da, o să avem o fetiță. O, știți și voi, trebuia să aflu. Eram genul de copil care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
făcut o lumină aproape orbitoare și au apărut imagini scânteietoare care se reflectau pretutindeni, creînd un efect de caleidoscop. Efluviile erau acum liturgice, bisericești, am Început să simt dureri de cap, o senzație de greutate asupra frunții, Întrezăream o scară fastuoasă acoperită cu tapiserii aurite, poate un banchet nupțial, cu un mire de stirpe princiară și o mireasă Învăscută În alb, apoi un rege vârstnic și o regină pe tron, alături de ei un războinic, și un alt rege Întunecat la piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
atât de puțină generozitate ? Atât de puțină solidaritate și eleganță ? Afară, prin ferestrele limpezi, catifeaua albastră a clematitelor pe cerul luminos, rose-pâle, auriu. Dedesubt, hățișul stufos al glicinei, șerpuind printre nodurile bătrânului nuc. Jur-împrejur, solzii lucioși ai iederei care înveșmântează fastuos pereții, lăsând numai deasupra burlanului cu cap de leu să sticlească, impudică, goliciunea albă a zidului. Jos de tot, în întuneric, lespezile de piatră înfundate în pământul gras, acoperite de mușchiul verde negru. Aici, penumbra dulce a salonului, împăienjenindu-se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
amintind, de pildă, de Eminescu sau de Bacovia: îmi tălmăceai (străfulgerat accent) / din Lermontov „Pumnalul” și în mine / pietre și văi și râu surpau lumine... Iubirea este, de altminteri, Steaua Polară a creației lui Horia Zilieru, care-i stimulează aplecarea spre fastuos și care, în corelație cu originea mitică a sentimentului, și cu apetența poetului pentru ceremonial, dar și prin referirile explicite la mitul lui Orfeu (un volum, cel din 1966, este intitulat Orfeu îndrăgostit), susține atributul orfic, pe care îl folosește
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
să o țin pentru atunci cînd vor veni zile grele de proză. Stă lîngă mine poeta bătrînă, stăm amîndoi la o masă din barul lui Iani, stăm și fumăm, iar fumul albastru al țigării desenează În aer cuvintele unui poem fastuos. Poem pe care eu nu voi putea să-l scriu vreodată. Mirosul meu de bărbat tînăr, de tînăr poet, se strecoară ca un abur printre picioarele ei albe și cărnoase. Mă privește ca și cum ar fi Înțeles totul, mă privește și
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
pași rari distanța care o despărțea de receptor. Mersul ei mă încîntă mai mult decât un sonet shakespearean. Hotărât era o regină neîncoronată care-și purta majestatea simplu, firesc, fără ostentație. Iar preajma ei degaja o impresie de grandoare, de fastuos, proprie unei curți regale. Pe legea mea, mi-am spus, fata asta răspunde integral nevoii mele de trai pe picior mare. Cum se face că n-am remarcat-o până acum, deși împrejurările au adus-o în câmpul meu de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
apropierea noastră de care aflaseră dealtfel și prietenii casei. Așa că eram socotit pretendentul oficial la mâna ei. Am serbat logodna noastră în cercul restrâns al familiei și rudelor. După o lună s-a celebrat și căsătoria într-un cadru extrem de fastuos. Printre invitați erau mai mulți membri ai guvernului și însuși primul ministru. (Socrul meu avea relații foarte înalte.) Bineînțeles veniră și părinții mei, tata într-o dispoziție excelentă ― mama puțin cam tristă, nu știu ce avea. Cecilia, în rochia albă de mireasă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
doamnă. Plecasem spre autobuz când Ion Pop ne strigă, din urmă, că ni se deschide să vedem sala Operei din Odesa. Mulți nu vor să se întoarcă. Preferă să mai caște gura pe străzi. Sala Operei e de-a dreptul fastuoasă. Doamna devine aici contesă. Din umbra lojilor ornate cu nervuri aurite se aude, parcă, foșnet greu de mătăsuri vechi. După ce ies, mă izbește, însă, și mai tare amestecul de noblețe decrepită și de kitsch sovietic de pe străzile, pline de mâzgă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]