4,181 matches
-
cioplit din lemn și vopsit În alb. Pentru coamă au fost folosite fire aspre, negre de păr de cal, dar coada lipsea. Mi se părea vag cunoscut. — Era cumva pe raftul din camera de zi? — Exact. Sub reproducerea cu femme fatale, aia chiar lângă picup. I-am explicat că, dacă se referea la femeia În roșu de pe perete, aceasta era, Într-adevăr, un personaj mitologic. Dora primise pictura după ce i-am dat portțigaretul pe care se chinuia să-l deschidă - la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe acest prieten Karp, bine? Dr. Felix Karp. Din nou am dat din cap obosit. După ce se sfătui cu froehlich, fata fusese Îndrumată să nu facă avort. Era deja În luna a treia și Doctorul nu putea să excludă consecințele fatale. Dacă ea i-ar fi spus cine era tatăl copilului, s-ar putea să-i fi oferit o soluție diferită. Dar ea susținea că persoana responsabilă fusese un bucătar din cârciuma familiei, astfel că doctorul a sfătuit-o să nască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
galician care nu s-a dat În lături să-i ia În mormânt pe cei dragi, odată cu el. S-a vorbit chiar de un „Prometeu dezlănțuit“. Nu sunt sigură. Ce ziceți, domnule Knisch? A fost incendiu, sau doar o greșeală fatală? Singurul lucru dovedit de investigația Întreprinsă de noi și de către compania de asigurări a fost că cineva se jucase cu chibritele. N-am reușit să tragem concluzii clare În legătură cu numărul victimelor moarte În incendiu. Din moment ce nimeni n-a contactat autoritățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pierdut cumpătul. Poate că o amenințase Într-un atac de panică? Sau poate c-a exagerat, văzând că nu-i oferă serviciile la care se aștepta? Singurul lucru sigur e că acțiunile sale au provocat un anevrism neașteptat, cu consecințe fatale. Cuvintele atârnau În aer. Da, adăugă până la urmă Inspectorul, cântărindu-și Îndelung argumentația, după care se hotărî că ține. Da, trebuie să presupunem că cea care a murit a fost Dora Wilms și nu vizitatorul ei, pentru că altfel ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un fel de eroină temerară care pășește prin viață plină de exuberanță, în căutarea noutății și a aventurii, încasând scatoalce pentru spiritul ei de pionierat. De fapt, pare să se considere o femeie ajunsă la frontierele experienței de viață, o fatală și strălucită combinație de Marie Curie, Anna Karenina și Amelia Earhart. În orice caz, cam asta-i imaginea romantică cu care se duce la culcare băiețelul, după ce ea i-a încheiat nasturii de la pijămăluță și l-a așezat în pătuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în cale cu vreo doisprezece ani înainte ca expresia „cateterizare coronariană“ să desemneze o realitate a lumii medicale și cu vreo treizeci de ani înainte ca tatăl meu, ajuns la optzeci și șase de ani, să facă o tumoare cerebrală fatală, care a fost, într-adevăr, diagnosticată inițial, în mod eronat, drept paralizia lui Bell de către un medic din Florida. Acum că știu ce știu, premoniția aparent conținută în frazele 18 și 19 mi-ar putea apărea categoric supranaturală dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Nu mi-a plăcut ideea să stai În compartiment cu bărbatul acela când nu te simțeai bine, spuse el nerăbdător, bătând cu creionul În lemn. Aveai nevoie de un somn adevărat. Dar de ce te-a interesat persoana mea? Ea primi fatalul și inevitabilul răspuns: — Mi s-a părut că te cunosc destul de bine. S-ar fi Întors la calculele lui dacă n-ar fi fost ceva nefericit În tăcerea ei. Ea putu să vadă că era Îngrijorat și surprins și puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de atingerea rece de pe limbă și, după o clipă de perplexitate, Își aminti tot ce se petrecuse. Putea spune În ce loc fusese Împușcat după durerea pe care o simțea. Era conștient de propria febră și de hemoragia ascunsă și fatală de dinăuntru. Pentru o clipă, se gândi că ar fi de datoria lui să-și șteargă zăpada de pe buze, apoi Își dădu seama că nu mai avea alte datorii În afară de cele către sine Însuși. Când fata aprinse, făclia el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cerând să fie Îmbrăcate pentru diferite evenimente - chiar și o tânără actriță trăsnet, Nina Chlore, al cărei agent de relații publice ne sunase să ne spună că voia să poarte ceva creat de Thack la premiera noului ei film, Blonda fatală, la Începutul lui ianuarie. Jocul actoricesc al Ninei, care avea douăzeci și trei de ani, lăsase brusc cu gura căscată Hollywood-ul, iar stilul ei rafinat, tineresc, declanșase o stare febrilă În rândul presei de modă. O urmăreau de parcă era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
masă mai Îndepărtată. Sylvie, ce mă bucur că ești aici. Voiam atât de mult să iau legătura cu tine. Serios? am făcut eu, mirată. Da. Alixe Carter zice că ar trebui să port ceva făcut de Thack la premiera Blondei fatale. Eu sunt Însoțitoarea Ninei. Am fost Împreună la școala pregătitoare. Suntem ca surorile. —Thackeray va fi foarte Încântat să te Îmbrace. Să mă suni neapărat pentru asta. Mă Întorc la New York la mijlocul săptămânii viitoare, i-am spus, pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
erau rochii de seară. Speram că avea de unde să aleagă. Nina ridică mapa și studie cu atenție fotografiile, mișcându-le Încoace și Încolo ca să se poată uita mai bine la detalii. —Wow! respiră zgomotos. Asta e foarte În stilul Blonda fatală, nu? Arăta spre poza unei rochii albastre ca cerul, făcută din șifon și muselină. Avea un corsaj mic, iar tivul atingea pământul, rotindu-se În vârtejuri, Într-o mare de tul. —Aceasta este rochia Grace. Thackeray a creat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Alixe. Trebuie să fii acolo. Mai ales pentru proba mea. Lauren avea și ea dreptatea ei. Apropiata petrecere devenise un adevărat proiect de modă. Și mai erau și ținutele pentru premiera filmului Ninei la care trebuia să lucrăm. Premiera Blondei fatale urma să fie În seara aia și deși Nina avea deja cele patru rochii, mai mult ca sigur avea să ceară ceva total diferit În ultima clipă. — Nu pot. Thack va trebui să se descurce de unul singur. Mai ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
către Nancy Într-un nor de șifon. În ciuda tuturor relelor, nu mă puteam abține să nu fiu emoționată. Privirea mi se lipi de ecran, inspectând În cele mai mici amănunte Înfățișarea Ninei. —Iat-o pe Nina Chlore!!! Starul din Blonda fatală... spuse Nancy, În timp ce Nina se apropia. Nina! Chlore! Tu! Ești! Extraordinară! Încetează! spuse cu drăgălășenie Nina când ajunse pe scena Access Hollywood. Tu ești extraordinară, Nancy. Ce mai faci? —Sunt bine! Cui Îi aparține această rochie... magică, Nina? —Designerul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nu Înțelegeam prea bine cum e cu regulile refracției. Așa că nu mi-am dat seama imediat că, dacă eu Îi văd ochiul, atunci și el Îl vede pe al meu. Neavînd nici cel mai mic habar despre implicațiile acelei simetrii fatale, am continuat să mă aplec peste marginea Balonului, În timp ce Norman s-a Împins Încet spre spate În scaun, cu mîinile la ceafă, de parcă ar fi făcut o mișcare de gimnastică. Acum, se uita fix la tavan și, un moment Îndelungat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
deschide, sinistră, spre tine. La fel se petrece și În viață, uneori Îți vine mai ușor să mori decît să protestezi. Rowe Își aminti de o femeie care, cuprinsă și ea de Îndoieli, nu protestase, ci, resemnîndu-se, tristă, băuse licoarea fatală... Aidoma unui pușcăriaș care-și ocupă locul În careu, Rowe păși Înainte și se așeză la stînga lui Cost și la dreapta domnișoarei Pantil. Doamna Bellairs se așezase Între Hilfe și doctorul Forester. Rowe n-avu răgazul să vadă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de vedere al scopului, prima problemă care se impune este: revoluția poate fi considerată ea însăși ca un scop sau ca un mijloc? Sunt unii sociologi, care fac din ea un scop:” Astfel KAUTSKY spune textual că revoluția e «scopul fatal către care tinde orice organizație politică autonomă a proletariatului ». Tot așa revoluționarii ruși au făcut un scop absolut din revoluție și au căutat să-l realizeze pe orice cale. Revoluția însă nu poate fi considerată ca un scop absolut în
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
recurgă la «transparență» (glasnost) ca mijloc de a-și asigura o largă adeziune populară, cu atât mai necesară cu cât perestroika se lovea de rezistența unei însemnate părți a nomenclaturii, prizonieră a conservatorismului (mai ales din Duma de Stat). Greșeala fatală și „imensa eroare politică a lui Ceaușescu este de a nu fi înțeles că, după 1985, adică după înscăunarea lui Gorbaciov și lansarea perestroikăi, Occidentul, în cap cu SUA, dorea alinierea tuturor țărilor-satelit la politica de reformă a Kremlinului. [...] Liderului
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
rândurile populației din întreaga țară. Merită subliniat de asemenea că „replica lui Ceaușescu a fost total inadecvată”. La întoarcerea din vizita efectuată în Iran (fără să fie conștient de amploarea revoltei și contextul acesteia) „Ceaușescu a făcut trei greșeli considerate fatale pentru regimul pe care-l reprezenta: în ziua de 20 decembrie s-a adresat populației la radio și televiziune, aruncând vina pentru evenimentele de la Timișoara asupra unor «huligani» și «fasciști» instigați de «cercurile reacționare imperialiste [...] și agenturile străine de spionaj
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cu ei. Le-ar plăcea să stau aici în întuneric prefăcându-mă că ne ascundem de fapt de lumea exterioară. De mai știu eu ce necunoscut plin de ură care o să vină să ne facă felul noaptea. De cine știe ce boală fatală marțiană cu transmitere sexuală. Le-ar plăcea să creadă că sunt îngroziți de un bigot homofob. Că nimic din toate astea nu-i din vina lor. Le-ar plăcea ca eu să cred că trebuie să răscumpăr ceva. Nu eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
lindini; mâinile puhave ale mamei de atâta spălat părând niște barbuni fierți... Discursul său În fața mormântului deschis era pe alocuri Întrerupt de icnetele isterice ale bătrânelor curve (căci cine altele dacă nu ele presimt mai viu sfâșietoarea descărnare și primejdia fatală a decrepitudinii), ca și de tusea Înfundată și smiorcăielile docherilor, că Bandura nu mai știa ce să creadă, dacă era chiar tuse sau bocetul amarnic al marinarului, un surogat de plâns bărbătesc, precum erzațul său de oftături și lacrimi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
prin pădure) Ekaterina Alekseievna... Clar de lună. Eu sunt acela care sunt, cum ar spune Trismegistul, așadar Arcadie Ipolitovici Belogorcev, În viața civilă inginer forestier. (Asta este, domnilor, un lucru foarte important: inginer forestier.) Deodată, Ekaterina Alekseievna va pune Întrebarea fatală: „Vă rog, ce floare e asta? “. Eu, om onest, nu pot să fabulez. Stimată etc. etc., trebuie să admit că nu știu! Dar - voi adăuga imediat - pot să verific În biblioteca mea portabilă. Toți Începură să râdă. Era clar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să rupă legăturile care‑l țineau ferecat „cu lanțuri duble ca niște ancore“. Această fiică era totuși În stare, cu intuiția pe care o au doar copiii și psihopații, să‑i presimtă Încă de la ușă pornirea de a rosti vorbele fatale, pe care el și le Îngânase Întruna În drum spre casă, precum un elev Înaintea examenului, dar stând În pat, sprijinită În perne, Îl urmărea cu o privire obidită, Încerca să‑i spună ceva care se finaliza cu un teribil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ajuns ca să reînvie pecetea roșie „a sângelui țarist“. În privința sugestiei dumneavoastră cu „sângele țarist“, vă Împărtășesc credința.) Ar fi găsit el un mod de a reînvia până și lumina iadului! Am știut că avea să afle imediat de pornirea‑mi fatală. Cum m‑a privit a Înțeles pe loc cu ce mă Îndeletnicisem: lângă mine era mormanul de bucățele rupte de hârtie. M‑am ridicat de pe podea și i l‑am Înapoiat. „L‑am sfâșiat cu pioșenie“ am zis. Apoi i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu reținere. Dana Lupe se îngrășase îngrozitor. Era, aproape, de nerecunoscut. În vremea anilor de liceu, fusese socotită una dintre frumusețile școlii. Toți băieții se topeau de dragul ei. Intrase în sală cu o vervă obositoare, cu aceleași aere de femeie fatală deși părul lung dispăruse, lăsând loc unui ciuf scurt și platinat, cocoțat pe un cap mare și rotofei. Fardată strident, cu speranța că cearcănele prea vizibile vor fi acoperite, Dana Lupe nu mai făcea impresia de altă dată. Majoritatea fetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
golise. Își înecase în licoarea lui Bach gelozia, neîncrederea, neputința, spaima că nu știe cum să trăiască. Domnișoara Schtac pusese ochii pe el fără vreun motiv anume. Acest băiat cuminte, stângaci în relațiile cu femeile, îi stârnea orgoliul de la fame fatale. Îi suportă incoerența și duhoarea de alcool doar pentru a-și îndeplini un capriciu. Sfâșiată de gelozie, de o suferință care-i arăta că tot ce pătimise până atunci era departe de durerea pe care i-o provoca acum apropierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]