800 matches
-
parte a arhitecturii splendide care înconjura izvorul în secolul al XVIII-lea (așa cum reiese din vechile stampe), precum și un pavilion de o frumusețe care-ți tăia respirația. Un poet minor din secolul al XVIII-lea, Gideon Parke, a scris o feerie, numită Triumful Afroditei, care se petrece în pavilionul balnear și în care zeița se naște din aburul izvorului fierbinte. Opera a supraviețuit și a fost jucată și prin 1930, pe o muzică scrisă de parohul bisericii St. Olaf. (Faptul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la Lourdes, sunt convoaiele acelora care sunt în pelerinaj spre Cel care este Iubire. La ora 18.30 am fericita ocazie de a concelebra sf. Liturghie în bazilica Rozariului, iar la ora 21 să particip la rugăciunea Rozariului în piață. Feeria lumânărilor aprinse, rugăciunile recitate sau cântate în diferite limbi, mulțimea celor ce umplu piața transformă acest loc pământesc într-o prefigurare, cred, a lumii de dincolo, unde, în mod inefabil, întreaga creație va cânta gloria lui Dumnezeu și va fi
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
că ne-am întrebat (și) atunci: „Bătrâne, oare de ce n-am stat și noi odată la un pahar de vorbă?!?“ N-a fost să fie. Așa că-i ascult acum cântecele ca tot atâtea momente de reculegere. 3 februarie 2011 Din feeriile juneții: „Metronom“-ul lui Cornel Chiriac Astă-toamnă, undeva pe aleile plăcut-sufocante de la târgul Gaudeamus, am fost abordat conspirativ de un domn înalt și umbros, care mi-a șoptit laconic: „Țineam ca această carte să ajungă la dvs. Știu că l
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Franța, amintirile Zoei Cămărășescu (a căror reeditare am prefațat-o recent, cu încântare), Mihai Sârbulescu și grupul „Prolog“... Mă rog, tot chestii izbind ca nuca-n perete în festivismul clipei. Dacă tot vom trăi (adică... am trăit) o săptămână în feeria cărții, încai să-mi vărs și eu aiciacum câteva străvechi reverii editoriale. Prietenii din branșă le știu de mult: iertare de tocarea măruntă, dar încăpățânarea e un specific măgăresc la care cu onor consimt. Și pe hârtie le-am pus
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
memorialul durerii” în realizarea Luciei Hossu Longin: “fără să ne înfățișeze profunda realitate a închisorilor comuniste”. Textul lui Ovidiu Papadima e intitulat “Crăciun la Jilava”, dar folcloristul i-o ia înainte cu amintirile din familie, semnificația superioară a datinei și ”feeria colindelor” etc. În Jilava, și în toate pușcăriile comuniste nu era voie nici în șoaptă să cânți, iar când am cântat am fost izolat și maltratat la Noua Culme - Periprava, cu cinci zile și nopți pe cimentul hârbuit, dându-mi
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
de speranță, de optimism, la gândul că vom avea un an agricol bun - căci sub plapuma groasă de zăpadă semănăturile sorb zăpada și se dezvoltă promițător. Ce frumos e să stai în casă la o temperatură constantă și să admiri feeria iernii devenită insistent stăruitoare pe meleagurile noastre și ale altora. Pe la prânz își face apariția și soarele strălucitor, lumina se intensifică și este simțită ca o prezență aproape fizică ce izbește pupilele mărite de atâta alb!... Cu cât astrul zilei
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
lumini și umbre, cum spun alții; cât e de trainic acest tainic verde al brazilor înalții... Coboară cerul să ne scape cu-adâncul lui greu de nțeles; naiadele, ce ies din ape țes vulturi, cerbi și visuri țes. E-o feerie peste toate - ncercările acestei vieți; destinul din adâncuri scoate atâtea zâne și poeți. Iubirile de mult trecute, inelele din legământ și ndemnul care-mi spune nu te da niciodată om înfrânt. Sunt culmi ascunse printre brazi așa, ca și odinioară
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Dorul desfășoară gheme de proiecte și de vise rămân cărțile deschise și caietele cu teme. Și se duce drum nedus și se-ntoarce și mai dor, am la orice treabă spor, merg pe jos dar și pe sus. Traversez o feerie de neliniști și emoții; ce frumoși am fi cu toții de-am trăi în armonie! 1946 La Sfânta Înviere Noapte plină de lumini, noapte plină de mistere pomii-n floare prin grădini vin cu noi la Înviere. Candelabre în eter mii
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
se chinuie să supraviețuiască buruienile și frunzele de arțar printre fierătanii fără rost aruncate la o margine de cale ferată în curtea uzinei gospodărită de directorul și de consiliul de administrație responsabilizați cu salariile acelea care nu există decât în feeriile de basm, atât de iscusit aduse în atenția fermecată a umanității de frații Grimm. Nu departe se aude cu intermitențe vuietul mulțimilor la mitinguri revendicative, cer salarii, apă caldă, indemnizații de peste vară și de peste iarnă, creșterea grijii statului. Stau ca
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Din cauza cernerii zăpezii, atmosfera pare cuprinsă de o încețoșare care nu predispune la tristețe, ci mai curând dă senzația de adevărată revigorare, de speranță, de optimism... Ce frumos e să stai în casă la o temperatură constantă și să admiri feeria iernii!”. (p. 164-165) Bine gândit, magistral spus! Dragostea față de vatra natală, Priponești, pe care o evocă frecvent în vibrante cuvinte, atât ca așezare umană, cât și ca loc al copilăriei este deseori exprimată în paginile celor trei volume. Ca prieten
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
semene cu o plonjare într-un mediu înghețat care a uitat esențialul? Cine n-ar vrea o viață ideală, liniștită, fără probleme, fără complicații, limpede și clară, plină de fericire, plină de bucurii, de însorire, de sublim, de nectar, de feerie și de înseninare? Cine n-ar prefera să fie scutit de griji, de obstacole, de suferință, de labirintul întortocherilor și întrebărilor fără răspuns, cine n-ar alege să se simtă bine, să aibă ceea ce i-ar fi necesar, cine nu
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
încîntare. Adorabilă simetrie și ordine în acest desfrîu al imaginației!”. Refuzul „complicațiilor psihologice”, adaugă Vinea, se asociază cu subiecte care ar putea fi ale unor „nuvele moderne”, lipsite însă de „pedantlîcuri psihofizologice” à la Paul Bourget. Apreciind fidelitatea față de tiparul feeriei tradiționale, vizualitatea „lipsită de trucuri literare”, autorul salută promovarea acestui tip de artă în străinătate: „Culegerea de față a fost publicată mai întîi în franțuzește, în Elveția, și credem că acesta e un bine făcut de dl Eftimiu țării sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
actorului” și „reintegrarea textului în sacrele sale drepturi”, reprezentarea „integrală” a operei avînd loc cu respectarea cît mai fidelă a partiturii dramatice. Primul spectacol - un „spectacol-rodaj”, grevat de stîngăcii regizorale (cf. Sașa Pană, op. cit., p. 148) - a fost cel cu feeria postromantică Legenda funigeilor a lui D. Anghel și Șt.O. Iosif (singura piesă originală), precedată de Prologul la Cometa (monolog performat de Armand Pascal). Au mai avut loc reprezentații după Vicleniile lui Scapin, Medicul nestatornic și În fața porților de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prozei de după Primul Război, marcată de „un scris intermitent, de pretenții eliptice, de o nervozitate neînfrînată, sensibil, capricios, lipsit de ceremonie”, Ion Călugăru se situează „în coasta” lui Ion Vinea. Povestirile care „continuă spiritul Paradisului statistic” cu viziunile sale de „feerie troglodită” sînt considerate superioare literaturii „cu aer de specifică localizare provincială din Caii lui Cibicioc” („Năpasta Varvarei”). „Cu ironia disolvantă, cu aerul de copil teribil, cu spiritul lui iconoclast”, prozatorul convinge în măsura în care „binevoiește să șteargă vechile litere, și, cu creta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Perpessicius, cît și - mai tîrziu - G. Călinescu și Șerban Cioculescu văd în acest volum suprema reușită poetică a lui Voronca. Pentru autorul Mențiunilor critice, Ulise „reprezintă un veritabil salt” față de Colomba: „Poem al peregrinării în ritmul trepidant al Parisului, prin feeria accelerată și diversă a orașului modern, sau pe drumurile retrospective și natale, Ulise realizează cu adevărat acel poem al iureșului liric. Cît de firești, cît de necesare sînt aici valurile acestea de imagini (...) Și ce unitate, după aceia! Cît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
gând De iubire... Iubesc vara Că-mi este în fire. Iarna Fulgii-și caută cărarea Prin țipete de copii Și aleargă înspre zarea Înecată-n bucurii. Noi ieșim la derdeluș Ca să facem gălăgie Și să zburăm pe ghețuș În spumoasa feerie! Toamnă Toamnă, aur de poveste, Toamnă, zâmbet auriu, Toamnă, ruptă dintre astre Ca o falsă poezie... Toamnă, Spune-mi unde-ai pus Vechea cheie a uitării Ca să nu mai suferi, toamnă, De tristețea destrămării! Duță Ana-Maria, clasa a VII-a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
se manifestase. Imperioasă. Violentă. Fără să se mai pună de acord, se Întorseseră la hotel unde, de cum trecuseră de ușa apartamentului, o lipise de perete și o sărutase, declanșînd În ființa ei o sumedenie de sentimente de nedescris. Și o feerie de culori schimbătoare precum o aureolă boreală. Christian Bréhat făcuse dragoste cu ea, Lucas Fersen Îi revelă dragostea. După ce o aduse la marginea extazului, o Îndepărtă ușor, căutînd În privirea ei Încuviințarea de a merge mai departe, iar ea Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ocean de mătase... Și chiar un mic dispozitiv de scurgere... Și trei-patru trompeți care ar da semnalul și oficialitățile ar veni și și-ar ocupa locurile... Înțelegi? Îți dai seama că toate astea sunt posibile, realizabile? Îți dai seama ce feerie, ce splendoare... Și guvernatorul, care ar ține un mic discurs, unul mic, simbolic, mic de tot... GARDIANUL (A ascultat fascinat; se scutură.): Nu! Guvernatorul e bolnav de stomac. Nu suferă sângele. ARTUR: În sfârșit, soția lui... Pentru c-am putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
imaginarului din creația epică a lui Mircea Eliade, care propune modalități de realizare artistică a spațiului și timpului sacru și profan. O formă de percepție a realității în forme fabuloase se constituie în momentul regăsirii stării de extaz mistic în feeria verde a camerei în care se simțea „ca într-o boabă de strugure”. Beatitudinea reiterării originilor e observabilă în existența copilului care trăiește întrun timp paradisiac și are revelația camerei Sambô. Imaginea este reluată obsesiv în scrierile în proză, în
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
ale copacilor erau Învelite În gheață. Cum vântul bătea iute dinspre culmi, poleiul se așezase sub formă de prisme triunghiulare, transparente, ca de cristal. Răsărise soarele și razele lui se dispersau prin mii de prisme În curcubee scânteietoare. Era o feerie de nedescris. Așa ireal de frumoasă cum era această pădure de curcubee, pentru oamenii locului era un semn Înfricoșător. Ei nu-l mai văzuseră, dar știau de la bătrânii bătrânilor lor că fenomenul acesta era extrem de rar și «nu era a
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de mister delicat al Orientului derivă din adâncirea în două lucruri la care noi participăm doar literar: florile și renunțarea. Europenii n-au importat numai semințe pentru această lume, ci și pentru cealaltă. Nimic nu este mai puțin francez ca feeria. Un popor inteligent, ironic și lucid și care nu-și permite să confunde viața cu paradisul, nici atunci când o cere uzul legitim al amăgirii. Feeria e cea mai mângâietoare soluție împotriva păcatului. Popoarele nordice n-au inventat-o oare pentru
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
semințe pentru această lume, ci și pentru cealaltă. Nimic nu este mai puțin francez ca feeria. Un popor inteligent, ironic și lucid și care nu-și permite să confunde viața cu paradisul, nici atunci când o cere uzul legitim al amăgirii. Feeria e cea mai mângâietoare soluție împotriva păcatului. Popoarele nordice n-au inventat-o oare pentru a scăpa de gustul amar al acestuia? Și nu e feeria o formă de utopie cu elemente religioase, dar împotriva religiei? (- paradox definind orice utopie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
permite să confunde viața cu paradisul, nici atunci când o cere uzul legitim al amăgirii. Feeria e cea mai mângâietoare soluție împotriva păcatului. Popoarele nordice n-au inventat-o oare pentru a scăpa de gustul amar al acestuia? Și nu e feeria o formă de utopie cu elemente religioase, dar împotriva religiei? (- paradox definind orice utopie). Traducând în aproximațiile imanenței o nostalgie a paradisului, feeria nu poate fi gustată de cei ce nu cunosc această nostalgie. În clipele-n care ochii se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nordice n-au inventat-o oare pentru a scăpa de gustul amar al acestuia? Și nu e feeria o formă de utopie cu elemente religioase, dar împotriva religiei? (- paradox definind orice utopie). Traducând în aproximațiile imanenței o nostalgie a paradisului, feeria nu poate fi gustată de cei ce nu cunosc această nostalgie. În clipele-n care ochii se ațintesc subit și violent spre cer, toate stâncile munților nu i-ar putea zdrobi... Este atâta onomatopee în Wagner! Natura fiind inima. Marea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
caldă, îmbătată de mirosul snopurilor de flori; dealurile străluceau sub o pânză de neguri, apa molcomă a lacului ce-nconjura dumbrava era poleită și, tremurând, își arunca din când în când undele sclipitoare spre țărmii adormiți. Și-n mijlocul acestei feerii a nopții lăsate asupra unui rai înconjurat de mare trecea Cezara ca o-nchipuire de zăpadă, cu {EminescuOpVII 133} părul ei lung de aur ce-i ajungea la călcâie... Ea mergea încet... Toate visele, toată încîntarea unei aromate nopți de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]