2,317 matches
-
pe pat, încercând să-mi calmez inima. Nunu cu prietenii lui au băut până târziu pe terasă, apoi s-au dus, pe la ora două, să pescuiască pe mare. Le-am auzit vocile amestecate cu strigătele pescarilor din sat, care aranjau felinarele și marele năvod. A doua zi m-am trezit în zori. Nunu dormea dezbrăcat în camera lui, hainele îi erau frumos așezate pe un scaun. Dinspre ele venea un miros de iod și sulf. În bucătărie erau două găleți pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
dar eram disperat, căci nu știam încotro să îl călăuzesc, pentru că nimic nu mai semăna cu ceea ce fusese cândva. Negura domnea acum supremă, ca o pedeapsă pentru evadarea noastră din acea casă a spaimei. Doar lumina slabă și rece a felinarelor se mai ițea, palidă, din haina groasă a nopții, inducându-mă definitiv în eroare. Am plâns și am strigat, rugându-L pe cel care mi-a dat viață să mă ierte și să mă ajute, pentru că mă rătăcisem. Și... pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
birjarul s-a lăsat cu spatele pe noi și, strângând tare hățurile, a început să cânte cu un glas firav de femeie - prrră, prrră, prrră Am intrat pe pasaj la pas, zăpada a încetat să cadă. Doar în preajma câte unui felinar singuratic și gălbui fulgii pluteau încet, fără să cadă, de parcă acolo s-ar fi scuturat o pernă. Dincolo de felinar, în întuneric, ne apăru înainte o reclamă susținută de doi stâlpi. Alături de reclamă, un pumn cu degetul arătător întins, ieșind dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
firav de femeie - prrră, prrră, prrră Am intrat pe pasaj la pas, zăpada a încetat să cadă. Doar în preajma câte unui felinar singuratic și gălbui fulgii pluteau încet, fără să cadă, de parcă acolo s-ar fi scuturat o pernă. Dincolo de felinar, în întuneric, ne apăru înainte o reclamă susținută de doi stâlpi. Alături de reclamă, un pumn cu degetul arătător întins, ieșind dintr-o manșetă și dintr-o bucată de mânecă, prinse strâmb de un copac. Pe deget, se plimba o cioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
chiar pe loc. Căci, deși pleacă pentru totdeauna, acel om lasă în urma lui imaginea durerii care te va chinui mult timp, ba chiar îți va răpi și somnul la bătrânețe. Afară încă ningea, văzduhul era uscat și rece. Vântul clătina felinarele și copacii de pe bulevard care-și împleteau umbrele ca niște cozi. Zinocika trecuse demult colțul, n-o mai vedeam, dar gândul meu o tot întorcea din drum; o lăsam să ajungă la colțul străzii, îi priveam spinarea care se depărtează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
întâlnim pe stradă, avea un zâmbet bun și iertător și privea în altă parte, scutindu-mă de obligația de a o saluta sau de a mă apropia de ea. În zilele când aveam bani, ieșeam totdeauna seara, atunci când se aprindeau felinarele, când se închideau magazinele și când tramvaiele erau mai puțin aglomerate. Îmbrăcat în pantalonii mei demodați, dar la care nu renunțam pentru că o baretă trecută pe sub talpă îi ținea strâns lipiți de pulpe, cu șapca cu cozoroc lat, având alura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
fețișoara ei slăbuță și cârlionții lipiți de obraji, ca niște cozi de șoarece. Eu a trebuit să merg cu Nelly, iar plimbarea mi s-a părut plăcută și plină de prospețime. Rarii trecători ne apăreau nemișcați ca niște șiruri de felinare, dar, când ajungeam în dreptul lor, fiecare se detașa din șir și trecea pe lângă noi, în drumul lui. Nelly era așezată alături de mine. Avea gâtul cam strâmb, însă când și când, cu zâmbetul ei neîntrerupt și cu ochii ei alungiți, reușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
buzele de gura ei umedă, rece și strânsă bine, mormăia pe nas un mmmă care creștea în intensitate. Când mormăitul atingea intensitatea maximă, Nelly începea să se desprindă din sărut. După ce am trecut pe lângă o poartă întunecată deasupra căreia un felinar nevăzut își arunca lumina galbenă pe numărul opt compus din două cerculețe cochete, care nu se atingeau, și după ce birjarii au sărit din trăsuri și cu un ton jignitor și amenințător ne-au cerut un preț mai mare, Nelly și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și meschin. Pe birou, trona un pachet înfășurat în hârtie albă de mătase, prinsă în bolduri. Erau florile Soniei, însoțite de un bilețel în care mă ruga să ne întâlnim chiar în seara aceea. 4 Spre seară, ploaia a stat. Felinarele aprinse se oglindeau ca în niște lacuri negre în trotuarele și în asfaltul umed. Candelabrele gigantice zumzăiau molcom lângă statuia de granit a lui Gogol. Dar globurile lăptoase, învelite în plase de sârmă, care se ridicau în capul acestor catarge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
clipeau, ici și colo în masa întunecată a frunzișului umed, ca niște monede de aur. Când am trecut pe lângă statuie, din nasul ascuțit de piatră s-a desprins o picătură de apă care, în cădere, s-a atins de lumina felinarului, s-a aprins ca o stea albastră și, apoi, s-a stins repede. - Ai văzut? mă întrebă Sonia. - Da. Sigur. Am văzut. Încet, tăcuți, am trecut mai departe și am cotit pe o ulicioară. În liniștea umedă, se auzea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
scara coborâtă, de parcă din cameră am aterizat direct în stradă. Lungi și fără de sfârșit mi se par și mersul prin orașul pustiu în care urlă vântul, și frisonul care-mi scutură spinarea, și zdrențele de aburi, și lanțul auriu al felinarelor care mi se vâră în ochii înlăcrimați și care dispare când clipesc din ochi. Suntem deja la poartă, și iar parcă nimic din cele dinainte n-a fost, parcă m-am trezit direct din camera lui Hirghe la poarta aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cobor, pe pipăite, spre hol. N-am aprins becul; mă apropii de ușă, o deschid precaut, dar abia o pot ține, așa de tare mi se zbate în mână. Un vânt de gheață gonește pe străduță. În depărtarea pustie, lângă felinarele galbene se vede cum zăpada uscată viscolește pe garduri, pe geamuri și pe acoperișuri. Pierzându-mi respirația din cauza vântului, cu spinarea zgribulită de frig, pășesc disperat; nici nu apuc să ajung la capătul străduței unde începe piața, când simt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
unde începe piața, când simt că am înghețat bocnă. În piață arde un foc. Flacăra lui își flutură în vânt pletele roșcate de un argintiu-roz. Casa din fața mea e toată luminată, iar umbra pe care o lasă stâlpul jos al felinarului zboară spre acoperișul înalt. Lângă foc, bate pasul pe loc un om în zăbun care își tot strânge mâinile în jurul corpului și și le desface. Merg repede, cu pași tot mai grăbiți. Sub galoșii mei, ca sub un tren în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
-l liniștească. Privea împietrită spre soțul ei, așteptând. Nu se poate, rosti Cristi încet, ca și cum ar fi vorbit numai pentru el, n-au trecut decât trei ani. Moș Calistrat spunea că vom avea un răgaz mult mai mare. 2 Lumina felinarului agățat de grinda de lemn ce susținea tavanul galeriei, abia izbutea să alunge întunericul. Lămpașul fixat pe frunte îl ajuta mai mult. Lovea cu sete în peretele din față încercând să mărească crăpătura pe care o făcuse în stâncă. Zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o primă vedere, pereții și tavanul păreau stabili, așa încât intră înăuntru. Înainta cu atenție examinând stânca, căutând fisuri sau pietre ce ar fi putut să se desprindă de acolo. Din loc în loc pe perete, cam la înălțimea lui, erau agățate felinare cu petrol, acum goale. La un moment dat, tunelul făcea un cot la dreapta. După colț văzu vagonetul. Era încă plin pe jumătate cu minereu. Dincolo de acesta, o grămadă de sfărâmături de rocă obturau galeria. Șinele dispăreau sub blocurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sub blocurile de piatră iar Iuliu înțelese că acolo tavanul galeriei se prăbușise. Un fior îl străbătu pe spinare, oare sub dărâmături se afla și minerul care săpase acolo înaintea lui? Totul părea să confirme această ipoteză. Vagonetul rămas acolo, felinarele care probabil arseseră până la epuizarea combustibilului, chiar și coada de lopată ce se vedea ieșind de sub dărâmături. Se părea că minerul fusese surprins de surpare în timp ce lucra. Totul se petrecuse dintr-o dată, iar el nu mai apucase să se salveze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Era construită din scânduri cenușii ce abia se mai țineau în cuiele ruginite. Ușa atârna într-o rână, iar prin acoperișul desfundat se vedea cerul. Fără îndoială că acolo locuise cel ce deschisese mina. Mai multe unelte de săpat și felinare ruginite zăceau îngrămădite înăuntru. Așa cum arăta acum, nici nu se punea problema să o poată folosi și el, dar dacă o îngrijea nițel ar fi putut încropi un adăpost în caz de o nevoie. Peste drum de colibă, se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ladă goală, veche, dar care părea destul de solidă. Își adusese sculele în ea, săptămâna trecută. În graba cu care fugise afară, lanterna îi scăpase din mâini și probabil se rostogolise undeva înăuntru. Nu-i nimic, mai avea una și apoi, felinarele agățate de pereți erau toate la locul lor. Avusese grijă să le umple cu petrol încă de când intrase la început în subteran. Intră înapoi, în mină și porni cu grijă spre galeria unde lucra. Și aici totul era în regulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
coroana bogată a unui măr bătrân, era un leagăn larg pe care se afla o pernă vărgată. Era o noapte caldă și senină, iar luna plină strălucea generos, astfel încât nu mai era nevoie să aprindă becurile electrice ascunse în niște felinare rustice din fier forjat. Era chiar mai bine așa, singur, pe întuneric, numai cu gândurile sale. La început, aflând că în zonă se află o șatră de țigani, întrezărise o rază de speranță. Acesta putea fi un indiciu prețios, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
După cină, porniseră să facă câțiva pași înainte de a merge spre casă. Se întunecase de-a binelea și răcoarea nopții de munte începea să pună stăpânire pe oraș. Se aflau pe o stradă cu trotuare largi, străjuită de stâlpi cu felinare din fier forjat. Luna, aflată în ultimul pătrar, abia răsărise de după munți și lumina slab pe cerul senin, spuzit de stele. Începuse să adie o boare de vânt, care o făcu pe Ileana să se zgribulească ușor. Mi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ajungem cât mai repede acasă la noi. Erau acum în dreptul pontonului pe lângă care trecuseră mai devreme. Capătul acestuia nu se mai vedea. O masă vâscoasă se prelingea dinspre larg peste scândurile vechi. Baza stâlpilor de iluminat dispăruse înghițită de negură, felinarele din vârf păreau suspendate în aer. Era din ce în ce mai rece iar Cristi simți și el că se zgribulește de frig. Deja pâcla umpluse tot spațiul dintre luciul de apă și trotuarul pe care mergeau ei. Firișoare subțiri începeau acum să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
zăbovi! îl grăbi ea în șoaptă. Ca și cum n-ar fi auzit-o, Toma privea încremenit în întu nericul aleii. În spatele lor, ceața se ridica ca un zid. Părea că înain tează destul de repede spre ei și amenința să-i cuprindă. Felinarele pe lângă trecuseră mai devreme nu se mai vedeau de loc. Negura le înghițise și acum de acolo nu mai răzbătea nici o geană de lumină. În afară de peretele compact de ceață, în spate nu se vedea nimic. Doar clănțănitul metalic părea tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Ajunseseră deja în piațeta din fața primăriei. Cu coada ochiului, Cristi urmări siluetele lor reflectate în ferestrele întunecate ale restaurantului unde cinaseră mai devreme, acum închis. De acolo, traversară peste scuar și cotiră spre casa lui Simion Pop. Trecând pe sub un felinar de pe stradă, își privi ceasul de la mână. Acele fosforescente arătau o jumătate de oră după miezul nopții. Imposibil, își aminte că ultima dată se uitase la ceas când trecuseră prima oară de ponton și Ileana abia își începuse povestea. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că m-a liniștit, pentru că Fritz cu adevărat nu mai era printre cei vii. Moș Calistrat tăcu preț de câteva clipe, cât să strivească țigara terminată într-o farfurioară de lut ars, ce juca rol de scrumieră. Am aprins apoi felinarele și am intrat împreună în mină, spuse bătrânul întorcându-se cu fața spre Cristian. Neamțul muncise acolo, nu glumă. Întinsese niște șine și își înjghebase și un vagonet de minerit. De unde, dar mai ales, când apucase să aducă toate acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Afganistan, atunci când se strecura în peșterile talibanilor ca să le curețe de mujahedinii ascunși acolo. Pe jos, chiar lângă podul peste râul subteran, recunoscu una din lanternele pe care le foloseau ei. Zăcea aruncată pe jos și încă mai lumina slab. Felinarele agățate de pereți în galerie aruncau o lumină palidă, pierzându-se în depărtare. Hotărî să stingă lanterna sa și așteptă câteva clipe, ghemuit la pământ, ca să i se obișnuiască ochii cu semiîntunericul. În afară de zgomotul apei ce curgea, nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]