1,780 matches
-
germanice): des-deasă-deși-dese, frumos-frumoși-frumoasă-frumoase. În mod similar, spaniola și portugheza au unele adjective cu două terminații, cîte una pentru fiecare din genuri, și altele cu o singură terminație. Adjectivele din franceză și din provensală au cîte o formă pentru fiecare gen, femininul deosebindu-se de masculin prin desinența -e în franceză (fac excepție cele care se termină în -e la masculin) și prin desinența -o în provensală. Împreună cu unele adverbe, adjectivele cunosc categoria gramaticală a gradelor de comparație, care, în latină, se
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
l-a înlocuit pe tu, fără a mai păstra o asemenea valoare (fenomenul voseo). O situație asemănătoare există în italiană, voi fiind pronumele clasic de politețe, pentru ca, de pe la jumătatea secolului al XV-lea, în Italia de nord, să înceapă uzul femininului ella cu înțelesul "dumnea-voastră", dar, ulteior, și această folosire a fost părăsită, pentru a se recurge la formele oblice de persoana a treia Lei (< lat. illae > illaei) și Loro (< lat. illorum). Portugheza veche a cunoscut și ea uzul lui vos
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
neerlandeză se folosesc cu această valoare formele pronumelui personal de persoana a doua, care sînt aceleași la singular și la plural, modelul limbii franceze fiind evident în acest caz. Germana dă o astfel de întrebuințare formei de persoana a treia feminin singular, cum s-a întîmplat într-o fază mai veche a limbii italiene, însă această formă este omonimă cu cea de plural pentru toate genurile. Pronumele posesiv romanic relevă o conservare accentuată a elementelor originare latinești și a relațiilor cu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
două limbi literare nu sînt esențiale, ele totuși există, căci, de exemplu, în vreme ce în bokmål genul comun este omogen (ca în daneză), în nynorsk se poate face distincția dintre masculin și feminin uzînd de articol, care are forme deosebite pentru feminin singular: art. hot. enclitic -a, art. neh. proclitic ei. S-au făcut unele încercări de unificare a lor (de exemplu, în 1939, prin propunerea unei limbi standard comune, denumite sam-norsk "norvegiana comună"), dar ele nu avut succes. Între limbile nordice
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
-a singular pronume speciale pentru acest gen, ceea ce nu se întîmplă nici măcar în limba română, singura limbă neolatină care a menținut neutrul la substantive. În sfîrșit, există trăsătura ca, în neerlandeză, daneză, suedeză și norvegiană, în cazul substantivului, masculinul și femininul să se unească într-un gen comun (utrum) și să se opună împreună neutrului. Din punctul de vedere al mărcilor de gen, engleza și germana prezintă două tipuri extreme. Limba engleză se remarcă printr-un număr foarte redus de mijloace
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pentru feminin există uneori indicii formale, prin manifestarea moțiunii, dar cu mijloace împrumutate din limbile latino-romanice (sufixele -ess și -ine). Genul neutru cuprinde în engleză numele de lucruri, dar unele dintre aceste nume pot fi repartizate la masculin sau la feminin, fără a avea o marcă în acest sens. Neutre sînt însă, ca în toate limbile germanice, unele nume de însuflețite, precum baby "prunc", child "copil". Limba engleză, cunoaște într-o anumită măsură și genul comun, dar cu o manifestare specială
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
substantivele cu sufixele neologice: -anz, -inz, -iz,-tät, -ik, -tion, -ie, -üre, -ade, -ose, -age, -äne, -ette (die Bilanz, die Frequenz, die Notiz, die Fakultät, die Fabrik, die Nation etc.). În cazul sufixelor neologice, atît la masculin, cît și la feminin, limba germană urmează în general distincțiile de gen din limbile romanice occidentale, îndeosebi pe cele din franceză. De aceea, de exemplu, substantivele cu -tion sînt feminine, ca în franceză, în vreme ce în alte limbi germanice pot fi și de alt gen
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
altfel, și pronumele personale germane de persoana a treia indică proveniența din cele demonstrative printr-o reducere a formei. La plural, limbile germanice nu fac, prin formele pronumelui personal, diferențieri de gen, unele avînd această formă identică cu cea de feminin singular (germ. sie [zi:], neer. zij [zei]), iar altele o formă specială (dan. de [də], sued. de [d(m], norv. de; engl. they [ðei]). În germană, daneză și norvegiană, forma de plural, redată în scris cu majusculă, funcționează și ca
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de sufix, -mente, care provine din ablativul substantivului latinesc mens,-ntis "mod de a gîndi sau de a simți; pricepere, minte". Acest sufix a devenit în limbile respective utilizat în transformarea adjectivelor calificative în adverbe, fiind atașat formei adjectivale de feminin (în franceză, de exemplu, m. heureux, f. heureuse, adv. heureusement). Dacă procedeul schimbării categoriei gramaticale prin topică face din română un tip aparte în familia romanică, procedeul se regăsește, însă nu cu aceeași frecvență, în limbile germanice. Limbile scandinave nu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
era bine caracterizat din punct de vedere formal, însă, în limbile romanice, s-a impus tot mai mult desinența -a pentru genul feminin și chiar cuvinte de genul masculin sau neutru din latină, dacă aveau desinența -a, au trecut la feminin. Acest -a apare ca -e în franceză și ca -o în provensală, dar continuă tot pe -a de la femininul latinesc. Așadar, se constată că, în limbile romanice, numărul și genul se exprimă în forma însăși a cuvîntului, adică paradigmatic sau
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
-a pentru genul feminin și chiar cuvinte de genul masculin sau neutru din latină, dacă aveau desinența -a, au trecut la feminin. Acest -a apare ca -e în franceză și ca -o în provensală, dar continuă tot pe -a de la femininul latinesc. Așadar, se constată că, în limbile romanice, numărul și genul se exprimă în forma însăși a cuvîntului, adică paradigmatic sau sintetic, în vreme ce categoria cazului se exprimă din ce în ce mai mult perifrastic sau analitic. Ca atare, la număr și la gen există
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Deși desinența -s pentru plural s-a păstrat în scris, ea nu se mai pronunță și, de aceea, la 90 % dintre substantive și adjective se constată fenomenul sincretismului în exprimarea numărului. În mod similar, desinența -e, păstrată ca marcă de feminin în codul scris, nu se pronunță, încît există un sincretism de gen la peste 50 % dintre adjective. În asemenea condiții, numărul și genul sînt marcate în general exclusiv prin acord. Situația este aceeași în limba provensală, însă aici desinențele care
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
unic, invariabil în gen și număr (the), în vreme ce în limbile romanice articolul este variabil. Și în celelalte limbi germanice, exclu-zînd engleza, articolul hotărît este variabil, dar în alt mod decît în limbile romanice, care au forme pentru masculin și pentru feminin, în vreme ce germana are forme și pentru neutru, iar neerlandeza, suedeza, norvegiana și daneza au o formă a articolului pentru masculin și feminin (genul comun) și a altă formă pentru neutru. Pe de altă parte, limba română și unele dintre limbile
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
personaje, ca potențiali „părinți“. CUPRINS: Item 1: prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al fiecăruia dintre personajele alese din romanul călinescian studiat Cel mai modern personaj al romanului, Otilia, este o prezență complexă, enigmatică, în continuă devenire, înscriinduse „în eternul feminin și în clipă“ (C. Ciopraga). Eroina lui George Călinescu este construită în tiparul existenței citadine, diferențiinduse însă de toate celelalte personaje ce aparțin acestui mediu. Ea se singularizează nu numai prin statutul social al adolescentei orfane al cărei viitor este
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
George Călinescu își modelează personajele pornind de la un canon realist obiectiv de tip balzacian, căruia îi asociază elemente clasice, romantice și moderniste. Cel mai modern personaj al romanului este Otilia Mărculescu, prezență complexă, enigmatică, în continuă devenire, înscriinduse „în eternul feminin și în clipă“ (C. Ciopraga). CUPRINS: Item 1: prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului feminin, prin raportare la conflictul/conflictele din textul narativ studiat Eroina lui George Călinescu este construită în tiparul existenței citadine, diferențiinduse însă de toate
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
record olimpic (în același timp și record european), și la 200m spate (2'08"16); Beatrice Coadă-Cășlaru (locul II la 200m mixt (2'12"57) și locul III la 400m mixt (4'37”18); locul IV cu ștafeta 4x200m liber feminin (C. Potec, S. Păduraru, L. Diaconescu, B. Cășlaru, C. Herea); locul V -Dragoș Coman la 400m liber; locul VI - Răzvan Florea la 200m spate. În finalele întrecerilor olimpice de la Sydney au mai fost: Camelia Potec (locul VII, la 200m liber
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
2'11"62); Dragoș Coman la 400m liber (3'48"69); Cezar Bădița, la 400m mixt (4'19"42). Medalii de BRONZ: Camelia Potec, la 200m liber (2'00"32) și 400m liber (4'11"76), la ștafeta 4x100m mixt feminin (4'10"05) în componență cu B.Cășlaru, D.Mocanu, C.Potec, L.Diaconescu; loan Gherghel la 200m fluture (1'58"54); Dragoș Coman la 1500m liber (15'10"97). 1.4.4. Campionatele Europene pentru juniori Au fost cucerite
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
Album de versuri, Stéphane Mallarmé • Amphitryon. Comedie după Molière, Heinrich von Kleist • Balada bătrînului marinar, Samuel Taylor Coleridge • Balul operei, Josef Haslinger • Bucolicele. Georgicele, Vergilius • Cărțile profetice, William Blake • Cîntece religioase, Novalis • Ducesa de Amalfi, John Webster • Eneida, Vergilius • Eternul feminin și teatrul, Elfriede Jelinek, Gertrud Fussenegger ș.a. • Faust, Johann Wolfgang von Goethe • Femeia omorîtă cu blîndețea, Thomas Heywood • Fontana di Trevi, Dan Stoica • Grădinarul, Rabindranath Tagore • Iubire în bătaia vîntului, Leonard Barras • Poezie. Dramă, Edgar Allan Poe • Proză feminină austriacă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
masculinul, pentru că fiecare are nevoie de celălalt pentru a exista cu adevărat. în aceeași ordine de idei, în îndemnul de orgii, la sărbători sexuale generalizate, femeile contează mai puțin ca singularități, ca subiectivități distincte decât ca niște chintesențe: ele incarnează Femininul, Feminitatea căreia i se consacră un adevărat cult. Iată cum se explică faptul că pe Marcu Magicianul îl găsim alături de femeile cele mai frumoase - mărturisește Irineu. Primatul Galiilor precizează că Marcu a făcut victime până și în ținutul Ronului pe
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
se interzice același ceremonial cu femeile? Nu cu sperma feminină - o invenție a lui Aristotel - ci cu sângele menstrual? într-adevăr, lichidul seminal corespunde emisiunilor fluxurilor menstruale. Astfel, discipolii se împărtășesc asociind utilul cu plăcutul, desigur, dar și masculinul cu femininul, o găselniță ontologică de primă importanță, întrucât ea asigură reconstituirea unității pierdute. Nicolae pare a fi inventatorul acestei împărtășanii a sfinților de un gen particular. 2 Pateul de fetuși. Pentru a-și justifica teoriile, Nicolae se sprijină pe o divinitate
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
impuse de social. El afirmă că societatea a fost instituită de bărbați, pentru ei și în folosul lor. Instrucția, instituția și folosința, iată care-s factorii vinovați de misoginie, afirmă el. Nimic altceva. Nu căutați în gene ficțiunea unui etern feminin sau cine știe ce tară de nevindecat: atunci când femeile sunt mediocre, ele datorează acest lucru ideilor pe care și le fac bărbații despre ele. Să gândești astfel în plin secol al XVI-lea, bravo!... întrucât bărbații au edificat o lume spre folosul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
substantive cu forme de singular corespondente: unul de genul masculin (un tipizat) și altul de genul feminin (o tipizată). Chiar și pentru anticipate, termen care părea a trimite fără echivoc numai la plural, la alegerile anticipate, s-a construit un feminin singular, colocvial, anticipată 16: În plină iarnă și în Postul mare al Crăciunului, parlamentarii opoziției s-au săturat de muncă și vor să mai stea pe la casele lor pe gânduri, cum s-o pună de-o anticipată (Internet, 2006) Anticipata
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
nu avea limite". Unul dintre avantajele majore ale unui pronume precum ea este tocmai acela că depășește orice limită făcând să coincidă cumva universalul cu particularul. În afara contextului, ea nu are alt conținut semantic decât că este o formă de feminin, singular, că poate desemna astfel orice femeie. Folosit în romanul lui Flaubert ca un indicator rigid, "ea" face trimitere la o unică femeie care este pentru erou Femeia. De altfel, ca formă de "non-persoană", acest pronume trimite la un individ
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
intră în relație cu nume ca Lucia sau Maria, care, în Divina comedie sunt personificări ale grației divine, anticipându-i destinul de nouă Beatrice 8. Despre acest nume, Eliade aduce lămuriri în Memoriile sale, considerându-l o întrupare "a eternului feminin românesc (...) ursit să rămână insensibil, sau, mai exact, irecognoscibil sub fervoarea blândă și cumpătata serenitate care caracterizează toate modurile românești de a fi în lume"9; trimiterea este, după cum afirmă Matei Călinescu, la personajul de basm Ileana Cosânzeana, pe care
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a pune semnul egalității între iubire și absolut, eșec izvorât din încercarea disperată (camilpetresciană, similară celei a lui Fred Vasilescu) de a-și apăra identitatea. Aprecierile lui Eliade cu privire la acest personaj feminin, văzut ca o întrupare a unui a etern feminin românesc irecognoscibil, duc la ideea unui mit (recreat) al soarelui și lunii, și, de aceea, proiectat în rândul iubirilor imposibile. Interpretarea este susținută la nivel etimologic, analiza structurii antroponimului și a numelui sărbătorii demonstrează prezența aceluiași radical indo-european *swel- (desemnare
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]