998 matches
-
postmenopauză . Aproape un sfert din paciente aveau peste 80 de ani . Primul studiu a inclus 1 649 de femei cu osteoporoză care prezentaseră deja fracturi vertebrale , iar al doilea a inclus peste 5 000 de femei la care , la nivelul femurului , osteoporoza afectase regiunea șoldului . În ambele studii efectele OSSEOR au fost comparate cu cele ale unui placebo ( un preparat inactiv ) . Principala măsură a eficacității a fost reprezentată în primul studiu de procentul de pacienți care după trei ani au 7
Ro_765 () [Corola-website/Science/291524_a_292853]
-
doua zi, au văzut într-un colț o grămadă de oseminte foarte vechi. În plus, chiar în dimineața aceasta, servitorul Harvey a descoperit în soba de la subsol care încălzea camerele resturile carbonizate ale unui os uman (condilul superior al unui femur). Holmes devine interesat de acest comportament straniu al ambilor frați și pleacă împreună cu doctorul Watson în Berkshire și se cazează la hanul "Dragonul Verde", sub pretextul că merg la pescuit la iazurile din apropiere. Acolo se afla câinele lui Lady
Aventuri pe domeniul Shoscombe () [Corola-website/Science/324304_a_325633]
-
căreia pseudoscorpionii fărâmițează prada. În chelicere se deschid canalele glandelor sericigene - producătoare de mătase. "Pedipalpii" sunt masivi, transformați în clești asemănători cu cei de la scorpioni. Chelele lor prezintă în schimb glande veninoase. Pedipalpii sunt alcătuiți din 6 articolet: coxă, trohanter, femur, patelă, bazitars și tars. Ei sunt utilizați, la fel, la reținerea și fărâmițarea prăzii, în timpul curtării, la lupte, și datorită trhobotriilor, ca organe senzitive. "Picioarele", patru perechi, sunt compuse din 6 - 7 articole. Primile două perechi sunt mai lungi decât
Pseudoscorpion () [Corola-website/Science/305589_a_306918]
-
umflatură terminală adezivă, folosită de solifuge la reținerea prăzii. Pedipalpii funcționează și ca organe senzitive, poartă chemo- și mecanoreceptori. Ultimul articol posedă ventuze cu ajutorul cărora solifugele urcă pe suprafețe verticale. "Membrele locomotoare" sunt compuse din 6 - 7 articole: coxă, trohanter, femur, tipsie, tibie, bazitars (tibiotars sau metatars) și tars. Prima pereche este mai subțire, fiind utilizată ca antene tactile, celelalte posedă gheare pe ultimul articol. Pe a patra pereche de picioare sunt niște structuri numite "maleole", cu rol tactil și senzitiv
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
Ioan Gh. Botez a fost descoperirea, pentru prima oară pe teritoriul României, în săpăturile de la Cormani, efectuate împreună cu cercetători de la catedra sa de la Universitatea din Iași, a unor rămășițe fosile umane provenite din paleolitic. Este vorba despre un fragment de femur. A continuat să cerceteze zona dintre Prut și Nistru, în căutarea unor urme din perioada paleoliticului mijlociu. În 1935 a prezentat la Congresul Internațional de Preistorie de la Washington lucrarea "Report on the Paleolithic in Romania". În anul 1937 a avut
Ioan Gh. Botez () [Corola-website/Science/309709_a_311038]
-
sunt situate glandele veninoase ce se deschid în vârful ghearei. La cei araneomorfi glanda veninoasă se află în prosomă, iar chelicerele sunt străbătute de canalele acestor glande. Pedipalpii sunt scurți, au funcție tactilă, fiind alcătuiți din 6 articole: coxa, trocanter, femur, patelă, tibia și tars. La masculi pedipalpii au și rolul de organ copulator. La nivelul tarsului pedipalpii posedă un bulb genital prelungit de un stil. În interior se află un tub seminifer ce se deschide la capătul stilului. La unii
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
de un stil. În interior se află un tub seminifer ce se deschide la capătul stilului. La unii păianjeni suprafața pedipalpilor este acoperită cu perișori tactili, numiți trihobotrii. Membrele locomotoare (picioarele sau apendice) sunt formate din 7 articole: coxa, trocanter, femur, patelă, tibia, bazitars și tars. Lungimea și grosimea lor variază în funcție de modul de viață. Astfel, la reprezentanții familie Salticidae picioarele sunt scurte și puternice, adaptate la executarea săriturilor. La tarantule picioarele sunt lungi și puternice, adaptate la alergat. La păianjenii
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
coxale la formarea bazinului sau a pelvisului. Scheletul membrelor inferioare este alcătuit din oasele centurii pelviene și din oasele extremității libere a membrelor inferioare. Centura pelviană este formată de cele doua coxale. Oasele estremității libere a membrelor inferioare sunt: osul femur care formează scheletul coapsei, tibia și fibula care alcătuiesc scheletul gambei, oasele tarsiene, metatarsiene și falangele care formează scheletul piciorului. Prin funcția de susținere a greutății corpului și deplasare în condițiile stațiunii bipede, oasele membrelor inferioare sunt mult mai voluminoase
Osteologie () [Corola-website/Science/321622_a_322951]
-
2005) s-au dovedit în cadrul acelorași teste mult mai protective pentru pasagerul adult, habitaclul suferind o deformare relativ mică în timpul impactului frontal. Cu toate acestea, structurile ce formează planșa de bord de pe León reprezintă un potențial pericol pentru genunchi și femur pe partea șoferului. Cele două modele au avut rezultate bune și în cazul impactului lateral, unde León a obținut punctajul maxim. Altea, cu cinci stele la testele de siguranță Euro NCAP, este cel mai sigur monovolum din lume. Altea este
SEAT () [Corola-website/Science/304910_a_306239]
-
doi dinți la vârf. Articolul terminal este mobil și în formă de gheara. El este orientat spre excrscența pimului articol formând un clește. Pedipalpii sunt neobișnuți de masivi, mai lungi decât prosoma. Ei sunt copuși din 6 articole: coxa, trohanter, femur, patelă, tibie și tars. Articolele pediaplpilor sunt înzestrate cu zimțuri. Coxele au excrscețe ascuțite implicte, în special, în fărâmițarea hranei. Atât chelicerele, cât și pediaplapii prticipă la apucarea, ruperea și fărâmițarea prăzii. Articolele bazale ale chelicerelor și pedipalpilor, cât și
Thelyphonida () [Corola-website/Science/318234_a_319563]
-
Atât chelicerele, cât și pediaplapii prticipă la apucarea, ruperea și fărâmițarea prăzii. Articolele bazale ale chelicerelor și pedipalpilor, cât și labrum-ul (buza superioară) alcătuiesc cavitatea prebucală, numită atriumul bucal. Membrele locomotoare, picioarele, sunt alcătuite din 7 articole: coxa, trohanter, femur, patelă, tibie, bazitars și tarsului, plus și câte o gheara tarsală. Prima pereche cuprinde doar 6 articole, lipsește bazitarsul și ghearele, iar tarsul este multiplicat anteniform (el include 8 - 9 articole secundare). Ea îndeplinește rolul organelor tactile. Celelalte perechi îndeplinesc
Thelyphonida () [Corola-website/Science/318234_a_319563]
-
a Kentrosaurus duce la o poziție a centrului de greutate care este neobișnuit de înapoiată pentru un animal patruped. Coada se sprijină doar în partea din față a șoldului, o poziție de obicei văzută în dinozaurii bipezi. Cu toate acestea, femurul e drept la Kentrosaurus, spre deosebire de dinozaurii bipezi, indicând o poziție dreaptă și verticală a membrelor. Astfel, membrele posterioare, deși legate de mușchii masivi ai coapselor, atașați la un ilium lung, nu susțin animalul singur, iar membrele anterioare foarte robuste concentrează
Kentrosaurus () [Corola-website/Science/324999_a_326328]
-
ea și pe comandantul plutonului ei, fiind rănită ușor la picior în timp ce fugea. Revenită la unitatea sa, a continuat luptele în zona orașului Filiași și a fost din nou rănită, de această dată mai grav, suferind fracturi ale tibiei și femurului stângi. În timp ce se afla în spital, armata română s-a retras în Moldova, și ea a fost mutată pe rând în spitalele din Craiova, București și în cele din urmă, Iași. Pentru aceste fapte de arme a fost decorată în
Ecaterina Teodoroiu () [Corola-website/Science/306341_a_307670]
-
șapte metrii în aer, izbinduse apoi de șina de tramvai. Ca prin miracol Dorothea, la frageda vârstă șapte ani, scapă cu o contuzie craniană și un genunchi deplasat, dar Mariana este foarte aproape de moarte. Cu o contuzie craniană foarte gravă, femurul sfărâmat și multiple leziuni corporale, Mariana pierde sarcina și rămâne în spital timp de opt luni suferind mai multe intervenții chirurgicale care marchează profund familia Caraman. În anul 1991 un apologetic fost ofițer de securitate își cere scuze familiei Caraman
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
laterale devine portocalie, ventral roșie. Regiunea anterioară a opistosomei este marcată de o dungă de culoare albă. Toată suprafața opistosomei este acoperită cu pete, de regulă circulare, albe. Chelicerele sunt negre. Picioarele sunt galbene-maronii, tarsul și metatarsul - negre. Tbia și femurul sunt acoperite cu perișori denși de culoare neagră. construiește pânze de 1 - 2 metri în diametru, însă în unele cazuri poate ajunge chiar și până la 3 m. Firele sunt galbene și strălucesc asemenea aurului la lumina soarelui. Ele sun cele
Nephila clavipes () [Corola-website/Science/319317_a_320646]
-
interpretat de Claudia Cardinale. Ultimul român al Elsei Morante este "Aracoeli", publicat tot la editură Einaudi în anul 1982, român distins în anul 1982 cu Prix Medicis. Cu puțin timp înainte de a termina de scris sfârșitul românului, căzând, isi fracturează femurul fiind astfel nevoită să rămână mult timp la pat. După publicarea românului descoperă că este foarte grav bolnavă; încearcă să se sinucidă în 1983, dar este salvată în extremis de guvernanță ei Lucia Mansi. Internată în clinica, a fost supusă
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
avansat de se poate răspândi la alte părți ale corpului, cauzând simptome suplimentare. Cel mai frecvent simptom este durerea lanivelul osoaselor, de multe ori la vertebre (oasele coloanei vertebrale), pelvis, sau coaste Metastaza cancerului la alte oase, cum ar fi femurul apare de obicei la partea proximală a osului. Metastaza cancerului de prostată la coloana vertebrală poate comprima măduva spinării, cauzând slăbiciunea picioarelor și incontinență urinară și fecală. Cauzele specifice ale cancerului de prostată rămân necunoscute. Factorii principali de risc sunt
Cancer de prostată () [Corola-website/Science/326299_a_327628]
-
ora 23.30 - Moare la Roșiorii-de-Vede, după ce 23 de zile a refuzat să mănânce. În aceeași zi, fosta lui soție, Lucia Pârvanovici, murea la București, la ora 17, după 3 săptămâni de suferință în urma unei fracturi duble de col de femur. Nu au știut nimic unul de celălalt în aceste 3 săptămâni. ... și după 7 aprilie 1990 - Ziarul Teleormanul Liber publică articolul "Octav Vorobchievici - un simbol al competenței și demnității", semnat de redactorul șef B. Schmidt. 29 mai 1990 - La Muzeul
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]
-
este osul cel mai mare și mai puternic dintre oasele gambei, celălalt fiind fibula. conectează femurul cu oasele piciorului. Este găsită lângă fibulă, în partea mediană și anterioară a gambei. Ea este legată de fibulă printr-o membrană interosoasă, formând o articulație cu un grad redus de mobilitate numită sindesmoză. Tibia este numită după flautul grec
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
superioară este mai voluminoasă, formată din doi condili: medial și lateral. Fața superioară sau platoul tibiei prezintă două suprafețe articulare separate printr-o eminență intercondiliana cu doi tuberculi, unul medial iar celalalt lateral. Suprafețele articulare servesc la articulația cu condilii femurului. Anterior și posterior de eminența intercondiliară se află două suprafețe denumite arii intercondiliare (anterioară si posterioară). Pe partea laterală a circumferinței se găsește o suprafață articulară pentru fibulă. Epifiza inferioară, de formă cuboidală se articulează inferior cu talusul sau astragalul
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
orizontale, ușor concave în centru, cunoscute sub numele de cavități glenoide ale tibiei, care formează fața articulară superioară a tibiei, după terminologia modernă. Lateral ea se articulează cu fibula. Extremitatea superioară a tibiei susține greutatea corporală transmisă membrului inferior prin femur. Fața superioară a extremității superioare, numită în clinică platoul tibiei sau platoul tibial prezintă 3 părți: două suprafețe articulare numite cavități glenoide sau suprafețe articulare tibiale superioare (medială și laterală), situate pe fața superioară a condililor tibiali, și un spațiu
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
cartilaj care este în continuitatea cu cel al fețelor articulare superioare și astfel, ele contribuie la formarea tuberculilor intercondilieni. Fața articulară superioară medială (cavitatea articulară medială, cavitatea glenoidă internă, cavitatea glenoidă medială sau glena internă) corespunde cu condilul medial al femurului și periferic cu meniscul medial. Ea este ovalară și alungită antero-posterior, îngustă și excavată (concavă) dinainte înapoi și transversal. Axul său mare antero-posterior este ușor înclinat înainte și lateral. Ea este mai lungă, mai îngustă, mai adâncită și mai concavă
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
parte a suprafeței posterioare a acestei fețe, astfel încât, în ansamblu, se formează o suprafață concavă spre condilul femural medial. Fața articulară superioară laterală (cavitatea articulară laterală, cavitatea glenoidă externă, cavitatea glenoidă laterală sau glena externă) corespunde cu condilul lateral al femurului și periferic cu meniscul lateral. Ea are o formă ovalară rotunjită cu axul mare antero-posterior și este ușor lărgită în sens transversal; ea este ușor concavă transversal și plană (mai ales central) sau ușor convexă antero-posterior (înclinându-se în jos
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
și deci necunoscute. Sunt DF monostice, circumscrise, mici. Ele sunt descoperite întâmplător, radiologic, la vârsta adultă. 1) Formele monostice: sunt de obicei circumscrise și localizate metafizo-diafizar. Mult mai rar tumora este localizată centro-diafizar. Cele mai frecvente localizări monostice sunt următoarele: femurul proximal 52%, tibia 23%, coastele 20%, humerusul 11%, radiusul 11%, oasele iliace 5%, peroneul 3%. 2) Formele poliostice: există mai multe tipuri de localizări multiple: În concluzie, DF poate afecta orice os al corpului. La nivelul unui membru, frecvența localizării
Displazie fibroasă () [Corola-website/Science/308064_a_309393]
-
transformării sarcomatoase. Indicațiile pentru tratamentul chirurgical depind de 4 factori: În concluzie, cele mai multe cazuri de DF nu au indicație operatorie, nici chiar bioptică, cu excepția osteotomiilor corectoare. Osteotomiile trebuie făcute devreme, înainte ca deformarea să devină severă, în special în cazul femurului. Frecvent sunt necesare mai multe osteotomii corectoare, asociate cu osteosinteza solidă.
Displazie fibroasă () [Corola-website/Science/308064_a_309393]