1,521 matches
-
lingvistică e suspectă. Derrida contestă nu doar paradigma teologică a „înțelegerii nemijlocite” în revelația Cuvântului. El refuză să creadă că ar putea exista o realitate căreia să-i revină în mod exclusiv un nume propriu. Va fi nevoie de inserția fenomenologiei în câmpul hermeneuticii pentru ca Hans Georg Gadamer să alunge definitiv mitul progresului hermeneutic și să descrie procesul prin care „înțelegem mereu altfel, niciodată mai bine”. Pentru discipolul lui Heidegger, structurile anticipatoare ale comprehensiunii capătă, ca borne ale finitudinii, un sens
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mănuși" În comentariul său la traducerea românească a Tratatului practic și a Gnosticului, C. Bădiliță adoptă, în linii mari, metoda exegetică consacrată de Antoine Guillaumont acum aproape trei decenii (i.e., conferința „Un filozof în deșert”, reluată în volumul colectiv despre „fenomenologia monahismului”). În prefață, traducătorul român se opune oricărei „înregimentări” ecleziastice a monahului din Kellia. Ni se reamintește că, mai ales după condamnarea sa în contumacie din anul 553, Evagrie Ponticul a suferit o regretabilă damnatio memoriae, mai cu seamă în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
destituie orice primat al dualismului epistemologic „subiect-obiect” și promovează un model hermeneutic extrem-contemporan, acela al indeterminării. Multiple consonanțe ivite din respirația minții unificate a marelui mistic baroc Angelus Silesius devin probele actualității celor două mari discipline ale concretului: mistica și fenomenologia. Vasul răbdării și chipul blândețelortc "Vasul răbdării și chipul blândețelor" Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut Ioan 20, 29 Orice miracol îl înțelegi după ce se stinge irevocabil. Înrădăcinați în huma melancoliei, nu mai trăim cu intensitate decât
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
gândirii ființei de categoriile clasice ale lui Socrate sau Hristos. Ideea de sistem a fost discreditată de către Kierkegaard așa încât filozofia secolului XX a debutat cu o preocupare pentru concret - și mai puțin cu obsesia modernă pentru coerență. Fie prin proiectul fenomenologiei - care a pus în centru intersubiectivitatea (Husserl), moartea (Heidegger) sau corporalitatea (Merelau-Ponty) -, fie prin școala analitică, guvernată de principiile pozitivismului (Schlick, Neurath, Carnap), vechile aspirații ale metafizicii au dispărut de pe firmamentul preocupărilor filozofice. În acest context de profund scepticism față de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
logoi” a Sf. Maxim Mărturisitorul este o asemenea încercare), Yannaras pare să ignore zestrea propriei tradiții. Gânditorul grec nu evaluează cu suficient simț critic riscurile discursului heideggerian pentru teologia creștină. Pot fi oare acceptate cu seninătate premisele ateismului metodologic al fenomenologiei Dasein-ului1? Poate fi integrată într-un fel perspectiva heideggeriană ce amână indefinit momentul deciziei hermeneutice care determină relația dintre om și Dumnezeu (ori, în termeni generali, sacrul)? Yannaras acceptă însă fenomenologia „ființării întrebătoare” ca pe o descriere fidelă a situării
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fi oare acceptate cu seninătate premisele ateismului metodologic al fenomenologiei Dasein-ului1? Poate fi integrată într-un fel perspectiva heideggeriană ce amână indefinit momentul deciziei hermeneutice care determină relația dintre om și Dumnezeu (ori, în termeni generali, sacrul)? Yannaras acceptă însă fenomenologia „ființării întrebătoare” ca pe o descriere fidelă a situării existențiale a omului lipsit de Dumnezeu, bântuit doar de nostalgia paradisului într-o lume închisă, în care orizontul morții este nedepășit. În sfârșit, Yannaras supralicitează conexiunea dintre tematizarea heideggeriană a experienței
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Timpul perfect 216 Un destin comun 218 Istorie și universalitate 219 Spirala istoriei sacre 220 Totalizarea mistică 223 Revelațiile orizontalei geografice 225 Limitele reprezentării 228 Ireductibilul poetic 230 Pogorârea la iad 233 Co-naissance 235 Memoria suferinței 237 Recapitulatio 240 Revelațiile fenomenologiei 242 Paradoxul paradoxurilor 242 Mărturii biblice 243 Neutralitatea modernă 245 Moștenirea postkantiană 247 Debutul fenomenologiei 248 Turnura franceză 249 Deschideri suplimentare 251 Metafora vieții și complexul ludicității 252 Sensul jocului 252 Detur fenomenologic 253 Apofatica mingii 256 Fotbalul ca eveniment
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Totalizarea mistică 223 Revelațiile orizontalei geografice 225 Limitele reprezentării 228 Ireductibilul poetic 230 Pogorârea la iad 233 Co-naissance 235 Memoria suferinței 237 Recapitulatio 240 Revelațiile fenomenologiei 242 Paradoxul paradoxurilor 242 Mărturii biblice 243 Neutralitatea modernă 245 Moștenirea postkantiană 247 Debutul fenomenologiei 248 Turnura franceză 249 Deschideri suplimentare 251 Metafora vieții și complexul ludicității 252 Sensul jocului 252 Detur fenomenologic 253 Apofatica mingii 256 Fotbalul ca eveniment 257 Cine dă și cine privește? 258 Paradisul nostalgiei ludice 259 Despre virtuțile apofatice ale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
asemenea expresia poziției sale antimoderniste (sau neotradiționaliste). 17. În cartea sa Filozofie și naționalism, Laignel-Lavastine îl opune pe Jan Patoțka (1907-1977), filozoful ceh, lui Noica. Comparația, interesantă, e totuși forțată. Dacă Noica și Patoțka au împărtășit un profund interes pentru fenomenologie și amândoi au pregătit, neoficial, un număr de discipoli, cu greu se pot imagina doi oameni mai diferiți. Patoțka s-a alăturat disidentei Carte ’77 cu strângere de inimă, căci o considera insuficient de radicală... Polemicile în jurul „rezistenței prin cultură
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Clifford Geertz -, evoluând către versiuni tot mai complexe, cunoscând un apogeu „neoformalist” în anii ’60, deschizându-se prin semiotică spre o reconsiderare critică - după ce respingerea dogmatică a intrat în impas - a „moștenirii” tradiționale, de la retorică la hermeneutică, de la istorism la fenomenologie. Succesul structuralismului francez în Statele Unite a dus și la „descoperirea” unor autori europeni a căror traducere și popularizare în franceză de către imigranți est-europeni - ca Roman Jakobson însuși, A.J. Greimas (altă combinație fericită dintre un mediator cultural și un gânditor
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de asemănătoare un eminent autor neokantian, contemporan cu Schlick, Ernst Cassirer. Este o apropiere al cărei sens va reieși tot mai clar pe parcursul acestui studiu. În „Introducerea” celui de al treilea volum al monumentalei sale scrieri Filosofia formelor simbolice, intitulat „Fenomenologia cunoașterii”, Cassirer caracterizează drept o presupoziție de bază a tradiției metafizice, inaugurate de Parmenide, ideea că funcția gândirii cunoscătoare nu se reduce la „exprimarea ființei” potrivit propriilor ei categorii, ci este aceea de a-i „epuiza conținutul”. Presupoziția este că
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
de specialiști de seamă, care tratează diverse aspecte ale culturii și științei: De la filosofie la știința mentalului (8/1997), Arta și obiectivul estetic în viziune fenomenologică (10/1997), Energia în lume, în Europa, astăzi și mâine (12/1997), Matematica și fenomenologia (3/1998), Știință și cultură fără frontiere (4/1998), Formarea economiei naționale în condițiile presiunii regionale (5/1998), Muzica de tradiție bizantină în spațiul spiritual românesc (7-8/1999), Ortodoxie și religie (1-2/2000), Medicina la sfârșit de secol (5/2000
ACADEMICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285148_a_286477]
-
Chiar dacă în jurul definiției și validității mecanismelor de apărare descrise de Kernberg în cazul stărilor-limită s-a stârnit o controversă de proporții, ele s-au dovedit a fi conceptualizări utile, în sensul că explică natura - adeseori violentă, derutantă sau imprevizibilă - a fenomenologiei manifestărilor clinice, cât și a evoluției pacienților (Buckley, 1995). Cum am afirmat și în introducerea lucrării, interesul pentru mecanismele de apărare a crescut neîncetat în decursul ultimului sfert de secol. Examinarea lucrărilor contemporane în domeniu reflectă existența unui interes deosebit
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de alternative posibile de dezvoltare și de învățare din surse externe, dar și la etaloane de performanță exigente și în continuă evoluție pe măsura avansului cunoașterii. 2.2.4. Implicații Organizațiile bazate pe cunoaștere pun în evidență nu numai o fenomenologie nouă, ci induc și o viziune diferită cu privire la modul de a concepe și practica managementul. În raport cu specificul configurațiilor organizaționale nonierarhice apar tipuri noi de actori și roluri, iar tipologia practicilor manageriale se schimbă radical. Astfel, s-a constatat că activitățile
Managementul cunoașterii in societatea informațională. In: Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
dintre rolurile de prim rang în istoria ideilor culturale și politice din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Filosoful iudeo-german nu e preocupat de istorii parțiale, de un anume spațiu etno-cultural; e atras de rafinamentul noului curent, de fenomenologia impurului pe care o evocă într-un mod elevat. Intuiția lui profundă merge spre esență și ea se recunoaște în Phaedon oder über die Unsterbtichkeit der Seele (Berlin-Stettin, 1767) sau în Jemsalem oder über retigiöse Macht und Judentum (Berlin, 1783
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
apare în Bestimmung des Menschen, unde se află prima explicație utilizabilă a noeticii ambivalente a Iluminismului. Nu citează nici pe Aristot, nici pe Horațiu, se oprește doar la Mishna, tratatul cel mai explicit pentru particularitatea iudaismului, pentru a decripta amintita fenomenologie a impurității, dimpreună cu modalitățile de spălare a mâinilor (jadayim). În cazul lui Mendelssohn nu este vorba de reflecția unei vieți duble într-un veritabil dublu discurs. Este întotdeauna un moment unde leibnizianul nu poate fi întru totul leibnizian, unde
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
acestora de către toți elevii, în funcție de posibilitățile lor diferite, și se creează premisa formării unui stil de muncă activ, autocontrolat. În general, în cazul educației deschise și la distanță, mecanismele psihologice intime de învățare rămân aceleași; ceea ce se schimbă este doar fenomenologia stimulilor exteriori, ce impune noi replieri ale secvențelor procesuale ale învățării umane. Noua schemă de realizare a învățării schimbă multe dintre datele problemei arhicunoscute. Dacă e să ne raportăm la teoriile învățării, la antropologia cunoașterii, la științele cognitive sau la
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
coerentă care să traverseze cunoașterea și cultura nu este nouă. Un anumit număr de concepte și teorii au promovat o viziune comprehensivă care cuprinde, în mod metaforic, toate ariile cunoașterii. Cele mai proeminente sunt teoria generală a sistemelor, cibernetica, structuralismul, fenomenologia, marxismul și feminismul. Termenul ștransdisciplinaritate- n.n.ț este în același timp o etichetă pentru disciplinele mai vechi, cu scop „sinoptic” (rezumativ-integrativ), precum filosofia și istoria, dar și pentru noile câmpuri, incluzând viitorologia culturală, biologia populațiilor umane, cercetările pentru pace, științele
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
care posedă atributele mamei absolute, ale Geei. Cu Octombrie, noiembrie, decembrie (1972), poeta ancorează în mitologic; mai propriu spus, își mitologizează meditația lirică, își proiectează în mit aventura pe tărâmul creației, aventură direcționată de o continuă și implicită meditație asupra fenomenologiei actului creator. Piesele ce compun volumul se integrează, prin convergența semnificațiilor, într-o viziune totalizantă, întocmesc, de fapt, un singur poem, în care este celebrat miracolul nașterii Poemului. Beatitudinea extatică provocată de ceea ce estetica de sursă platoniană numește „inspirație” e
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
Ca teoretician al literaturii, alături de contribuția decisivă pe care și-a adus-o la reinstaurarea lirismului în poezia românească de după 1947 - cea mai spectaculoasă atitudine fiind dezicerea, în 1956, de propria sa creație proletcultistă -, B. este autorul unei Schițe de fenomenologie poetică, al cărei cel mai interesant capitol, intitulat Declinul metaforei, a stârnit vii dezbateri în epocă, prefigurând atitudini lirice ulterioare. „Intrată sub zodia facilității și desuetudinii”, spune autorul, metafora este un simplu „ornament”, un „element al stilului”, de care poezia
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
medical În epocă, dar și În antropologie și filosofie. În filosofie, cea mai mare influență a avut-o asupra lui Hegel și Maine de Biran. Pentru a-și demonstra tezele, Hegel a recurs la teoriile lui Galll, În lucrarea sa Fenomenologia spiritului, apelând la frenologie. Hegel face o conexiune interesantă, plecând de la frenologia lui Gall, Între individul interior pentru sine și corpul extern al acestuia ca expresie exterioară a celui interior. Omul este rezultatul raportului dintre interior și exterior. Se face
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Psychiatrie, vol. I-III, Masson, Paris, 1959. 8Ă Baruk H., Psychiatrie morale, experimentale, individuelle et sociale. Haines et réactions de culpabilitè, PUF, Paris, 1945. 9Ă Szasz T., The myth of mental illness, Harper Collins Publ., New York, 2003. 10Ă Enăchescu C., Fenomenologia Nebuniei, Paideia, București, 2005. 11Ă Enăchescu C., Da și Nu. Dialectica comprehensivă a vieții sufletești, Paideia, București, 2006. 12Ă Enăchescu C., Experiența vieții interioare și cunoașterea de sine. De la Socrate la Freud, Paideia, București, 2006. 13Ă Morin Ed., L’homme
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
proximitatea celui de-al doilea război. Câmpia și Orașul, adevărații protagoniști ai Cărții de la Metopolis, își împart și dominația asupra universului fictiv din Iarna bărbaților. După cum tot în cartea de nuvele apare cu pregnanță tiparul structural al repetiției, a cărei fenomenologie o înscenează somptuos viitorul roman. În ciclul de proze Masa cu oglinzi, sub semnul revenirii stă mirajul numit de cineva „apa celor fără de viață”. Iar în Ploaia și biserica pe roate, toată narația se rezumă la repetarea unui text pe
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
un rezultat bun. Potrivit lui K. Jaspers, eroarea fundamentală a psihiatriei clasice este de a încerca să explice stările sufletești numai cu instrumentele sistemelor de semiologie clinică (Frieddmann, 2000, p. 30-31). Foarte interesant este demersul de a defini normalitatea în spiritul fenomenologiei jaspersiene, de către R. Cambell: „Persoanele normale psihic sunt acele persoane care se află în armonie cu ele însele și cu mediul lor de viață, în care își desfășoară existența. Ele pot avea devieri de la starea de sănătate, dar atât timp cât acestea
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Evanghelia după Ioan, cartea I, Iași, 1995; Bossuet, Sfântul Bernard de Clairvaux, Sfântul Francisc din Assis, Sfânta Tereza din Avila, Timișoara, 1996; Evanghelii apocrife, introd. trad., București, 1996; Evagrie Ponticul, Tratatul practic. Gnosticul, Iași, 1997; Juan Martin Velasco, Introducere în fenomenologia religiei, Iași, 1997; Apocalipsa lui Pavel, Iași, 1997; Apocalipsa lui Ioan în tradiția iudeocreștină, București, 1998; Porphyrios, Viața lui Pitagora și viața lui Plotin, Iași, 1998; Trei apocrife ale Vechiului Testament, Iași, 2000; Manual de anticristologie, îngr. trad., Iași, 2002
BADILIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285539_a_286868]