915 matches
-
pentru XPD/ERCC2 D312N (OR 2,78) sau D711D (OR 2,19) [39]. Erori de împerechere (MMR) Genele erorilor de împerechere (mismatch repair genes: MMR) au rol în menținerea fidelității replicării ADN și a stabilității genice, deficiența lor conferind un fenotip mutator susceptibil pentru dezvoltarea cancerului [49]. S-a evidențiat că haplotipurile MGMT, MSH6, PMS2, PMS2L3 și TP73 se corelează cu cancerul pancreatic, iar haplotipul MSH6, varianta genică G39E are un efect protector față de CP[50]. Calea recombinării omoloage (HR) Este
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
receptorii IGF, au o supraexpresie în celulele neoplazice pancreatice. IGF1 are rol important în semnalizările care reglează proliferarea celulară, angiogeneza, invazia și controlul apoptozei [63, 64]. În ceea ce privește IGF2 acesta este supraexprimat în numeroase tumori, inclusiv în CP și implică un fenotip tumoral biologic agresiv [65]. Prin selectarea a șase polimorfisme mononucleotidice ale genelor IGF1 și IGF2, într-un studiu larg caz-control s-a evidențiat că haplotipul genei IGF1, care conține alela C a 3’-UTR Ex4177 G>C are o frecvență
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
nivelul ribozomilor are loc o accelerare a translației și transcrierii genei proinsulinei. Același lucru se întâmplă și în insulele incubate timp de o oră în mediu bogat în glucoză. Persistența stimulării glucozice (situație absolut nefiziologică) conduce la o alterare a fenotipului biochimic β-celular, inițial promovându-se un model insulinosecretor exagerat. Dimpotrivă, cultivarea celulelor β în mediu sărac în glucoză trezește un model biochimic pro-apoptotic. Creșterea masei β-celulare stimulate de glucoză și protecția față de apoptoză presupune că glucoza nu numai că reglează
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
biochimic β-celular, inițial promovându-se un model insulinosecretor exagerat. Dimpotrivă, cultivarea celulelor β în mediu sărac în glucoză trezește un model biochimic pro-apoptotic. Creșterea masei β-celulare stimulate de glucoză și protecția față de apoptoză presupune că glucoza nu numai că reglează fenotipul β-celular existent, dar poate regla și numărul de celule β (180). Regenerarea celulelor β (prin neogeneză sau replicare) necesită, pe lângă intervenția factorilor de creștere, prezența necondiționată a glucozei. De altfel, metabolismul glucozei activează toate căile de semnalizare intra-β-celulară, influențând toate
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
cu rezultate variabile, mergând de la o creștere (hipertrofie) a masei β-celulare, până la o scădere a ei cu 75% și chiar mai mult. Explicația poate fi legată de tehnicile diferite (ca sensibilitate), de identificare a masei celulare a insulelor Langerhans, de fenotipul bolii (cu exces ponderal sau fără exces ponderal, de exemplu) și mai ales de durata de evoluție a bolii. Sakuraba și col. (177), analizând histologic aspectul pancreasului la 14 diabetici și 15 persoane nediabetice din populația japoneză, constată o reducere
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
moleculare ale dezvoltării renale este esențială pentru înțelegerea etiopatogeniei multor malformații renale, produse prin mutații ale unor gene implicate în nefrogeneză, sau a patogeniei unor boli renale care sunt considerate a fi rezultatul unei dediferențieri celulare sau reversiei la un fenotip embrionar, prin activarea unor gene embrionare care în mod normal sunt represate (4, 6, 8). A) DEZVOLTAREA SISTEMULUI URINAR Sistemul excretor la mamifere trece prin trei stadii embrionare: pronefros, mesonefros și metanefros (fig. 2.1). Toate aceste structuri se dezvoltă
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
B fi F. Fiecare tub colector induce agregarea și condensarea mesenchimului renal și formarea unei bonete de țesut metanefretic care se diferențiază într-o veziculă. Aceasta va genera capsula Bowman, tubii contorți și ansa Henle. Aceste celule epiteliale au un fenotip foarte diferit de epiteliul restului tubului nefronului: nu au joncțiuni strânse între celule, sintetizează în continuare filamente intermediare de vimentină în loc de citokeratină și produc WT 1 chiar și în nefronii maturi (în timp ce expresia genei WT 1 este inhibată în restul
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
categorie se încadrează proteina c-myc, care stimulează diviziunea celulară. Animalele transgenice la care se produce super-expresia oncogenei c-myc formează constant chiști renali. Dovezi privind rolul primar al proliferării celulare în formarea chiștilor renali provin și din modelele animale care au fenotip ARPKD; gena implicată codifică o proteină cu rol în diviziunea celulară (6, 9). Gena bcl-2 inhibă în mod normal apoptoza. Șoarecii transgenici la care este blocată această genă fac polichistoză renală; încă nu se știe care este mecanismul prin care
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
producând policistină, ar putea corecta defectul molecular (Bacallao R.L. și Carone F.A., 1997). Fezabilitatea terapiei de înlocuire genică a fost demonstrată la modelul animal PKD OakRidge, la care introducerea genei PKD normale, ca transgenă, la embrioni a produs reversia la fenotipul renal normal. Deoarece transferul genic în celulele somatice trebuie să fie însă înalt selectiv, eficient și durabil, aceste condiții fac dificilă aplicarea metodei la om. C) DIAGNOSTICUL GENOTIPIC AL ADPKD Localizarea și identificarea genelor PKD1 și PKD2 au deschis drumul
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
produce în anumite celule din unii nefroni pierderea heterozigoției prin mutația genei N. Celulele dublu mutante (aa) nu produc deloc policistină, suferă procesul de dediferențiere și încep să prolifereze intens, formând o clonă anormală ce alcătuiește chistul. Rezultă, paradoxal, că fenotipul ADPKD la nivel de organ/organism se transmite autosomal dominant, dar la nivel celular boala este recesivă. Ipoteza dublei lovituri explică de ce inițial sunt afectați numai un număr mic de nefroni, precum și creșterea numărului celulelor afectate prin mutații somatice odată cu
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
fibroblastele fetale (18), având capacitatea proliferativă ridicată și conducând la o mărire a populației celulare. Experimental, pe culturi de celule (18) s-a demonstrat că fibroblastele din ADPKD pot să crească în mediu de agar moale, trăsătură asociată cu un fenotip fetal și implicit cu transformarea celulară; totuși, fibroblastele nu sunt celule imortale; ele au o durată de viață limitată in vitro, astfel încât s-a apreciat că nu sunt îndeplinite toate criteriile de transformare celulară. In vitro, fibroblastele ADPKD prezintă funcții
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
la copil chiștii sunt mici (depășind totuși 2 mm), numeroși, aglomerați neregulat și frecvent glomerulari (3). Spectrul clinic al manifestărilor renale ale ADPKD la copil variază considerabil (5, 14, 15), putându-se întâlni trei tipuri: manifestări severe neonatale mimând ARPKD (fenotip Potter și hipoplazie pulmonară); forme moderate cu debut postnatal mai tardiv (la copiii mai mari) prin dureri abdominale (produse de mase abdominale palpabile), hematurie, hipertensiune, uneori infecții; de remarcat faptul că hematuria sau hipertensiunea 3 pot fi primele forme de
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
se dezvoltă hepatomegalie și hipertensiune portală, iar canalele biliare extrahepatice se dilată. Prezentarea clinică (15, 19). Boala se manifestă de cele mai multe ori de la naștere; forma cea mai severă se prezintă sub forma secvenței oligohidramnios cu hipoplazie (sau atelectazie) pulmonară și fenotip Potter (ochi înfundați, nas turtit, încurbat, micrognatie, urechi jos inserate și contracturi articulare). Rinichii sunt mari de volum. Copiii supraviețuiesc detresei respiratorii în cazul în care prezintă o perturbare a funcției renale (scăderea RFG). Formele medii se manifestă prin abdomen
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
risc, în scopul realizării unui REGISTRU regional, care să permită acțiuni eficace de profilaxie și de cercetare. 5. Caracterizarea corectă și completă a cohortei de bolnavi ADPKD din Registrul regional pentru realizarea unor studii viitoare privind: (a) înțelegerea relației dintre fenotip și genotip în condițiile populației din România. (b)Studiul factorilor de prognostic negativ (hipertensiunea, rolul estrogenilor postmenopauză, mecanismele și influența complicațiilor cardiovasculare, durerilor cronice în flancuri etc.). (c) Rolul genelor PKD și diferitelor tipuri de mutații în determinarea severității bolii
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
per se ca HTA, dislipidemie, diabet zaharat (DZ) sau boală cronică de rinichi, explică frecvența crescută la vârstnici (38). Interesant este și mecanismul care asociază CIM cu boala cronică de rinichi, și anume stimularea diferențierii celulelor musculare netede vasculare în fenotip osteoclastic de către nivelurile crescute de fosfat (39). Frecvența este raportată foarte diferit între studii, pentru că și populația selecționată este heterogenă ca vârstă și comorbidități. Allison și colaboratorii săi raportează o prevalență de 8% la o populație de adulți de vârstă
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91940_a_92435]
-
se consideră că markerii care definesc cel mai bine riscul de mortalitate și evenimente majore sunt: viteza de mers, scorul ≥ 3 pe scala Nagi, scorul Parsonnet și chiar STS (84). Alți autori (85) propun utilizarea criteriilor Fried de standardizare a fenotipului individual de fragilitate, performanța fizică și teste paraclinice pentru ameliorarea evaluării riscului preoperator. De altfel, trialul PARTNER confirmă utilitatea acestor parametri de fragilitate pentru selecția pacienților inoperabili cu stenoză aortică severă (76). Foarte importantă rămâne și evaluarea comorbidităților. Studiul lui
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91940_a_92435]
-
germinative: ectoderm, endoderm și mezoderm. CSE pot fi menținute în stare nediferențiată prin cultivare în condiții specifice. În absența acestor condiții favorabile, CSE se diferențiază, ceea ce permite manipularea lor genetică în favoarea generării de cardiomiocite (CMC). CMC astfel obținute au un fenotip imatur, ceea ce le face inutilizabile în terapia clinică în acest moment. CSA sunt definite ca celule stem/progenitoare care rămân în organism după dezvoltarea embrionară. Printre acestea, celulele stem mezenchimale (CSM) sunt celule multipotente izolate din măduva osoasă și alte
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Grigore Tinică, Raluca-Ozana Chistol, Diana Anghel, Mihail Enache () [Corola-publishinghouse/Science/91945_a_92440]
-
Este un peptid secretat de endoteliu și este una dintre cele mai puternice substanțe vasoconstrictoare din organism, amplificând și acțiunile vasoconstrictoare ale altor substanțe vasoactive precum AT1, noradrenalina și serotonina. Ea participă la activarea leucocitelor și trombocitelor, facilitând (prin dezechilibru) fenotipul biochimic protrombotic (95). Endotelina posedă în plus acțiuni mitogene puternice, conducând la hipertrofie vasculară. Endotelina se poate lega pe două tipuri de receptori: ET-A (prezent pe celulele netede vasculare) care mediază vasoconstricția și ET-B (prezent mai ales pe celulele
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92216_a_92711]
-
raportată o asociere a HLA-DR2 cu un debut precoce, sever de tip recurentremisivă și cu o evoluție mai blândă a SM. În modelul EAE, genele MHC par a influența în primul rând susceptibilitatea și penetranța, în timp ce alți loci modulează specific fenotipul, cum ar fi localizarea în creier sau măduva spinării, demielinizarea și severitatea inflamației. Prin analogie ar fi de interes identificarea locusurilor implicate în evenimentele patogene inițiale ale bolii sau a celor ce influențează dezvoltarea acesteia. Aici sunt de luat în
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
importanța și influența originii geografice asupra evoluției SM. O problemă importantă în ceea ce privește legăturile între tipul de histocompatibilitate și SM, este aceea a prognosticului. Într-un studiu al lui MADIGAND M. și colab. (1982), rezultatele obținute, tindeau să facă legătură între fenotipul HLA DR și forma clinică a SM. Astfel, HLA DR2 apărea mai frecventă în formele benigne cu evoluție remitentă, iar HLA DR3 părea corelată cu formele severe de evoluție progresivă, mergând pînă la a sugera posibilitatea a 2 zone evolutive
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
toate fazele bolii. Inițierea inflamației și repararea leziunilor SM au loc în mai multe etape. În prezent acest lucru se cunoaște, doar parțial. Demielinizarea inflamatorie în SM implică mecanisme efectoare imunologice, CD4 mielin 297 specifice + limfocite T (Th1) cu un fenotip proinflamator, care joacă probabil rolul central în inițierea și perpetuarea inflamației sistemului nervos central. Activarea celulelor T mielin-specifice este urmată de migrarea acestora în sistemul nervos central. Odată activate, au abilitatea de a traversa bariera hematoencefalică. În parechim, reactivitatea celulelor
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
de APL au demonstrat o legătură între exacerbarea bolii și extinderea celulelor T (83-99) MBP activate. Aceste studii au furnizat o dovadă puternică asupra faptului că autoimunitatea împotriva componentelor mielinice în SM este condusă de celulele TCD4+mielin specifice cu fenotip Th1 (BIELEKOVA B. și colab., 2000). În trialul precedent de fază I ca și trialul multicentric de fază II, doze mai mici de APL au arătat o tendință spre reducerea inflamației, demonstrată RMN și inducere de celule T APL specifice
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
BIELEKOVA B. și colab., 2000). În trialul precedent de fază I ca și trialul multicentric de fază II, doze mai mici de APL au arătat o tendință spre reducerea inflamației, demonstrată RMN și inducere de celule T APL specifice cu fenotip imunomodulator Th2 (KAPPOS L. și colab., 2000; CROWE P.D. și colab., 2000). Deși aceste date sunt preliminare, ele sugerează că imunizarea cu APL poate produce supresie „bystander“ in vivo la pacienții cu SM. Este nevoie de studii care să identifice
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
Inducerea de EAE prin imunizare cu proteină proteolipidică (PLP139-151) a fost atenuată când animalele au fost covaccinate cu IL-4 DNA și cu DNA incodat (139-151) singur. Celulele T izolate care erau reactive la PLP (139-151) au demonstrat o trecere spre fenotip Th2. Efectele benefice cereau covaccinarea cu IL-4 DNA incodat și cu peptidă mielinică, care necesită nivel înalt de IL-4 în micromediul APL cu autoantigeni prezenți la celulele T. Daclizumab este un anticorp specific monoclonal murinic umanizat pentru subunitatea á (alfa
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
T-Cell Leukemia (ATL), de către Kiyoshi Takatsuki și colaboratorii. În 1976, echipa de cercetători condusă de K. Takatsuki a identificat în provincia Kyushu (Japonia de Vest) forme de leucemie în care celulele leucemice aveau o formă neobișnuită: nuclei lobulați și un fenotip de suprafață caracteristic.65 Observațiile lui Takatsuki au fost ulterior confirmate prin studii epidemiologice extensive, care au evidențiat o grupare clară a cazurilor de ATL în zona Kyushu, fapt care sugera o etiologie unică (Hinuma et al., 1981). În acel
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]