653 matches
-
aceasta, rolul său este asemănător cu cel al IPF-1, fiind necesar pentru dezvoltarea normală a insulelor pancreatice ca și pentru activarea trasncripției genei insulinei. (28) Caracterele clinice ale tipurilor MODY. Redăm în sinteză Tabelul III [adaptat după (17)] principalele caractere fenotipice ale subtipurilor de diabet MODY, pe care le vom detalia ulterior. MODY 1. Defectul insulinosecretor apare din copilărie, fiind prezent înaintea apariției toleranței alterate la glucoză. Diabetul devine de regulă clinic manifest în adolescență. (16) La trecerea din faza de
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92252_a_92747]
-
Este o bacterie microaerofilă, cu mobilitate asigurată de 7 flageli. Crește pe medii fastidioase tip Kelly. În prezent se cunosc 13 specii de borrelii, dintre care 3 au patogenitate umană: B. burgdorferi, B. Garinii și B. Afzelii. Variațiile genotipice și fenotipice ale speciilor patogene umane explică variabilitatea manifestărilor clinice. Epidemiologie Răspândirea speciilor de borrelii variază în funcție de zona geografică. Boala Lyme se întâlnește pe toate continentele, cu predominanță în emisfera nordică. Rezervorul natural poate fi reprezentat de mamifere (căprioare, rozătoare, câini, etc.
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
naturii combinărilor care au loc, cât și producerea erorilor de copiere și a alterărilor (mutațiile). Identitatea genetică este practic imposibilă de la antecesori la descendenți, șansa fiind de 246 (una din 70 de trilioane). Orice genotip se exprimă doar în formă fenotipică (totalitatea caracteristicilor unui individ) ca rezultat al interacțiunilor primare cu mediul. Fenotipul este doar una dintre variantele posibile ale unui același genotip, fixat însă definitiv prin actualizarea normei de reacție genotipice sub influența timpurie (chiar din momentul concepției) a mediului
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
dr. Ionel Pătrașcu În 2 sept. 1981, filmați de Televiziunea Română și Într-o Conferință (3 sept.) la Institutul de Medicină și Farmacie din București, momente care mau lansat În atenția opiniei publice din țara noastră. Unele observații hematologice, histopatologice și fenotipice asupra procesului de Încetare a ouatului În marile complexe (Paul I., Coțofan O. și Gheorghiu P.) prezentată la a II-a Conferință Națională de Medicină Veterinară Arad, 1973; a fost pe larg comentată de cei prezenți prin explicarea interrelațiilor hormonale
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
poligenice. Acestea includ gradul mic de transmitere ereditară a majorității bolilor complexe, incapacitatea setului standard de microsateliți-marker folosiți în studiile GWS (și care de regulă sunt spațiați la 10-20 cM) de a oferi informații complete privind modul de transmitere, clasificarea fenotipică uneori imprecisă a cazurilor studiate, și, poate mai ales, loturile de studiu mult prea mici folosite (Hirschhorn et al., 2005). Folosirea unui set mai dens de microsateliți-marker (Evans et al., 2004; John et al., 2004,) și a unor loturi de
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91980_a_92475]
-
localizarea sau funcția genei/genelor cauzale. 4.2. CLASIFICAREA STUDIILOR ÎN FUNCȚIE DE LOTUL STUDIAT 4.2.1. Studii de tip cazuri-control Acest tip de studii se bazează pe teste de asociere standard a unei anumite variante genice cu o anumită trăsătură fenotipică (sau boală). În forma sa cea mai simplă, studiul de tip cazuri-control compară două grupuri populaționale care se presupune că diferă în ceea ce privește frecvența variantelor genice predispozante pentru o boală (Hattersely et al., 2005). Se compară practic frecvența unei variante genice
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91980_a_92475]
-
unui număr suficient de familii pentru un studiu care să atingă semnificativitatea statistică este de regulă dificilă iar necesitatea recoltării de probe biologice și de la părinți face ca studiul pe familii să fie dificil în cazul bolilor complexe cu exprimare fenotipică la vârste mai mari (de exemplu, DZ tip 2, HTA etc.). 4.3. CLASIFICAREA STUDIILOR ÎN FUNCȚIE DE METODA DE DEPISTARE A GENELOR IMPLICATE 4.3.1. Studiul genelor candidate Deoarece genomul uman include peste 30 000 de gene, și pentru că doar
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91980_a_92475]
-
3. CLASIFICAREA STUDIILOR ÎN FUNCȚIE DE METODA DE DEPISTARE A GENELOR IMPLICATE 4.3.1. Studiul genelor candidate Deoarece genomul uman include peste 30 000 de gene, și pentru că doar câteva sute sau mii dintre acestea contribuie semnificativ la variația unor trăsături fenotipice, probabilitatea ca o genă aleasă aleator din genomul uman să aibă un rol în susceptibilitatea pentru o anumită boală este evident infimă. De aceea, informații provenite din diferite surse (tabelul 4.3) sunt folosite pentru selectarea în vederea analizei genetice a
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91980_a_92475]
-
este dependentă de polimorfismele genetice ale genelor care codifică enzimele, cele mai multe fiind rezultatul substituției nucleotidice în regiunea codantă a genei, care rezultă într-o modificare structurală a produsului genei (SNP nonsinonime) [19]. Polimorfismul genelor DME determină prezența mai multor polimorfisme fenotipice:metabolizatori lenți, datorită unei activități enzimatice absente sau foarte scăzută și care se datorează unor mutații prezente în ambele alele (formele mutante homozigote);metabolizatori intermediari, care prezintă o singură alelă activă (formele heterozigote);metabolizatori rapizi, care prezintă ambele alele active
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Adrian Covași () [Corola-publishinghouse/Science/92154_a_92649]
-
vasoconstrictoare. Nivelul plasmatic de endotelină 1 a fost găsit crescut în plasma diabeticilor tip 2 cu ateroscleroză (42, 43) . Endotelina stimulează pro - ducerea și eliberarea de citokine inflamatorii din monocite și crește preluarea de LDL din aceste celule, determinând modificări fenotipice în celulele spumoase (43). Studii recente au arătat efecte vasoconstrictoare importante și ale urotensinei II (UT II). Niveluri circulante crescute de UT II s-au evidențiat la pacienții cu diverse afecțiuni cardiovasculare, HTA, DZ, ateromatoză carotidiană (44). Activitatea UT II
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Gina Botnariu () [Corola-publishinghouse/Science/91923_a_92418]
-
Hunt Morgan (1866-1945) a studiat embriologia la Universitatea Johns Hopkins. Între 1904-1928 a fost profesor de Zoologie experimentală la Universitatea Columbia. Și-a însușit teoria lui Gregor Mendel privind legile eredității și și-a ales ca obiect de studiu variațiile fenotipice la musculița de oțet Drosophila melanogaster. A realizat numeroase experimente de reproducere a acestei insecte și a efectuat pe ea analize citologice împreună cu foștii săi studenți Alfred Henry Sturtevant, Calvin Blackman Bridges și Hermann Joseph Müller, deveniți colaboratorii săi apropiați
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
pentru a lucra la „California Institute of Technology“, unde a fost numit profesor de genetică. Hermann J. Muller (1890-1967) a realizat cercetări de o mare importanță, nu numai pentru cunoașterea transmi terii verticale a unor structuri genotipice și „expri mări“ fenotipice, dar și pentru înțelegerea procesului de carcinogeneză cu factori fizici (radiații). În același timp, radioterapia neoplaziilor îi datorează o parte însemnată din experimentația care stă la baza procedeelor sale. H. J. Muller, licențiat al Universității Columbia, New York, s-a alăturat
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
a realizat tehnici îmbunătățite de observare a cromozomilor, care au permis analiza unor procese cheie ale geneticii (de exemplu recombinarea prin crossing-over în cursul meiozei). A realizat o primă hartă genetică a porumbului, corelând diferite zone ale cromozomilor cu caracterele fenotipice, demonstrând în același timp rolul telomerelor și centromerelor. Pentru rezultatele remarcabile ale cercetărilor sale, a fost răsplătită și cu numeroase titluri și premii și a fost aleasă ca membră în „National Academy of Sciences“ în 1944. Între 1940-1950, McClintock a
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
fel, genomul se manifestă printr-un fenotip normal ori printr-unul patologic. Până în prezent, cercetarea biomedicală nu a putut să ofere metode de analiză a epigenomului, astfel încât, în definirea cauzelor primare ale diferitelor maladii trebuie să ne mulțumim cu analizele fenotipice și genotipice, cel mai adesea cu stăruitoare comparații între ele. Analizele genotipice constau în cercetarea particularității secvențelor de ADN nuclear și/sau mitocondrial extrase din țesuturile normale pe care îl comparăm cu similarele din țesutul transformat (în cazul nostru, tumoral
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
și/sau mitocondrial extrase din țesuturile normale pe care îl comparăm cu similarele din țesutul transformat (în cazul nostru, tumoral). Fără îndoială că în efortul de a cunoaște și defini „cauza moleculară“ a procesului carcinogenetic, analiza genotipică este superioară celei fenotipice. Aceasta din urmă este dificil de sesizat, atâta timp cât evenimentele mutaționale nu sunt urmate de: a) apoptoză sau b) menținerea lor în generațiile celulare următoare. Este adevărat că dacă mutațiile se produc în celulele germinative (ovul, spermatozoid), ele se pot perpetua
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
că investigația genotipică este superioară celei feno tipice. Patologia ereditară oferă în acest sens numeroase exemple: în Coreea Huntigton (HD), retinoblastom (RB1), distrofia musculară Steinert (DMPK), mucoviscidoză (CFTR), miopatia facio-scapulo-humerală (FSH) ș.a., nu se poate face un diagnostic de tip fenotipic, pornind de la vreo proteină implicată. În schimb, prin cercetarea ADN-ului, aceste afecțiuni pot fi diagnosticate atât pre- cât și postnatal. În oncogeneza virală, mai exact în carcinomul hepatic indus de virusul hepatitic B (HBV), diagnosticul serologic are defectele sale
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
hTERT (h=human) este exprimată exogen, celulele sunt capabile să-și mențină lungimea telomerelor suficient pentru a împiedica senescența. Analiza câtorva linii celulare telomerază-imortalizate a putut dovedi faptul că celulele își pot menține un genotip stabil și reținerea unor markeri fenotipici critici. În ultimele decenii, experimentele de imortalizare a celulelor a fost alcătuită o listă cuprinzătoare a unor produși de imortalizarea celulară care includ plasmide, vectori retro- și adenovirali conținând atât hTERT cât și antigene T SV40. Evident că adaosul de
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
net tulpini de RSV care produceau infecție litică cu elaborare a unor cantități însemnate de virus și tulpini de RSV care, deși schimbau fenotipul fibroblastic al celulelor pe care erau cultivate (celulele pierdeau aspectul normal, fuziform, și luau un aspect fenotipic tumoral), producția de virus era inexistentă.10 Fenomenul a fost studiat ulterior de către Hary Rubin și Peter Vogt11 (1962) și independent de ei de către H. Temin 12 (1963) și japonezul H. Hanafusa 13 (1965), care au tras o concluzie ce
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Berenblum și P. Shubik. Cercetări ulterioare efectuate de mai multe echipe au arătat că celula „inițială“ nu este o celulă neoplazică, dar reprezintă primul pas către această stare, deoarece respectiva celulă a fost afectată de unele minime schimbări genotipice și fenotipice (Trosko, 2003). Perfect asemănătoare din punct de vedere fenotipic cu congenerele normale, celulele inițiate proliferează, generație după generație, putând rămâne în țesutul care le găzduiește luni și chiar ani: R.E. Scott și colab. (1984), A. Player și colab. (2004) ș.a.
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
multe echipe au arătat că celula „inițială“ nu este o celulă neoplazică, dar reprezintă primul pas către această stare, deoarece respectiva celulă a fost afectată de unele minime schimbări genotipice și fenotipice (Trosko, 2003). Perfect asemănătoare din punct de vedere fenotipic cu congenerele normale, celulele inițiate proliferează, generație după generație, putând rămâne în țesutul care le găzduiește luni și chiar ani: R.E. Scott și colab. (1984), A. Player și colab. (2004) ș.a. Așa cum am arătat anterior, fenomenul inițierii are un impact
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
la începutul epidemiei. Co-evoluția virus oncogen-celulă gazdă și virus oncogen-sistem imunitar este, așadar, un fenomen frecvent întâlnit în patogeneza neoplaziilor. Iar atunci când se spune că alături de eliminarea ca atare a tumorilor are loc și un proces mai îndelungat de „sculptare“ fenotipică a celulelor canceroase, trebuie să se înțeleagă că factorii celulari și umorali ai apărării imune înnăscute sau dobândite acționează asupra celulelor transformate ca niște veritabili factori presori. Iată-ne privind evoluția procesului carcinogenetic prin prismă evoluționistă. Tot astfel cum în
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
formă de fire groase și este puternic colorată. Raportul nucleu-citoplasmă este mai mare decât în limfocitele normale. Celulele din tipul latent de LTA sunt relativ mari și nu au granule citoplasmatice sau vacuole. Nucleul este lobulat, bi- sau trifoliat. Markeri fenotipici ai celulei din LTA Analizele imunofenotipice ale celulelor LTA cu diverși anticorpi monoclonali au arătat că aceste celule au fenotipul de helper/inductor al limfocitelor T activate. Cele mai multe celule LTA sunt pozitive pentru CD2, 3, 4, 25 și HLA-DR și
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
multe rapoarte de cazuri de LTA cu fenotipuri diferite de celule leucemice, de exemplu: CD4+ și CD8+, CD4- și CD8-, CD4- și CD8 +. Cele mai multe dintre aceste forme sunt expuse în tipul acut de LTA și indică un prognostic prost. Modificările fenotipice ale celulelor din LTA au fost observate la unii pacienți în timpul evoluției bolii. De exemplu, CD4+ tipic și CD8- schimbat în CD4+ și CD8+ indicând probabil o exacerbare de LTA, fenomen analog cu schimbarea fenotipică care are loc în timpul activării
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
indică un prognostic prost. Modificările fenotipice ale celulelor din LTA au fost observate la unii pacienți în timpul evoluției bolii. De exemplu, CD4+ tipic și CD8- schimbat în CD4+ și CD8+ indicând probabil o exacerbare de LTA, fenomen analog cu schimbarea fenotipică care are loc în timpul activării celulelor T in vitro. Au existat mai multe rapoarte de LTA dublu-negativ (CD4- și CD8-). Antigenul CD95 (Fas/APO-1) este pozitiv la numeroși pacienți cu LTA iar celulele LTA CD95+ sunt extrem de sensibile la anticorpii
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
maximă la pacienții HLA DR3 + (Leslie et al., 1999). Spre deosebire de ceilalți autoanticorpi anti-β celulari, anticorpii anti-GAD persistă în serul pacienților mai mulți ani după diagnostic (Atkinson et al., 1993). Anticorpi anti- GAD au fost identificați și în serul pacienților încadrați fenotipic ca având DZ tip 2. Astfel, proporția pacienților cu DZ tip 2 nou depistat și care au în ser anticorpi ICĂ sau GADA este de aproximativ 34% pentru grupa de varsta 25-35 de ani și scade progresiv până la 7% pentru
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]