721 matches
-
gura în chip de dopuri. Fata dădu drumul nucilor pe podea și-ncepu să mute sticlele din loc până ajunse la marea ladă de zestre, cu zugrăveala înnegrită pe ea ca zmoala. Își rupse unghiile până reuși să ridice capacul ferecat în aramă coclită, dar ce văzu înăuntru o făcu să cadă-n genunchi, printre sticle, și să rămână încremenită acolo, în lumina lăptoasă și-n curentul care făcea să fluture pânzele de păianjen pe care le adunase în păr. Perle
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fața smeadă, între sprâncenele încruntate, se desena un mare Omega melancolic, zugrăvit parcă de-o pensulă subțire. Ochii-i erau albaștri de parcă-ar fi fost încrustați cu două peruzele străvezii. Pe piept, deasupra bărbii de patriarh, ținea deschis un ceaslov ferecat în argint, cu filele unsuroase acoperite de slove de chinovar. La gâtul bătrî-nului atârna de un lănțug împletit o chichiță de cleștar în care se zărea un dinte îngălbenit de vremuri, pe un pat de mătase morfilie. Cuvioasele picioare, cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fitilul lămpii cu spirt pe care o luase cu el în desagă. Lumina tremurătoare dezvălui, parcă, un interior de orologiu. Roți dințate cioplite-n lemn, mai mari decât el, își îmbinau dințu grosolan și precis. Axurile lor erau bârne masive, ferecate-n fier ruginit. O scăriță de lemn, ce părea și ea, la prima vedere, parte din mecanism, ducea la etaj, oprindu-se-n tavan, unde se zărea-n scânduri tăietura unui capac. Maarten sui, cu lampa-n mână, împinse capacul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
credea el că trebuie să fi fost o veche biserică terrană. Căută preț de minute bune o altă intrare în afara ușii grele de lemn prinsă în bare groase de fier. Tocmai se pregătea să încerce să deschidă încuietoarea grea care fereca ușile înalte, când dinăuntrul bisericii auzi glasuri și pași care se îndreptau spre el. Cu o mișcare care ar fi scăpat oricărui ochi omenesc ce s-ar fi întîmplat să privească, Rim sări ireal de sus, se prinse de o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
zidăria veche. Cu un scrâșnet de uscăciune, un bloc imens de piatră se dădu la o parte lăsîndu-l pe bărbat înăuntru și apoi culisă la loc. Cu gesturile unui om care știe ce face, Abatele luă din boccea o cutie ferecată în aur și argint. Din ea scoase câteva șuvite de păr și începu să plaseze câte un fir în fiecare Ou. Știa că avea nevoie de exact 643 de fire de păr. Ouăle erau de fapt mici sonde spațiale autonome
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
bună, să nu pleci, să mă lași în lumea asta fără tine și fără dragostea ta”! Trebuie să mă iubești așa cum nimeni nu o poate face ca tine! Să mă adori, pentru că eu sunt stăpânul lacătelor cu care te-am ferecat!" Și eu nu pot să-Ți spun că nu vreau să mă eliberezi, pentru că m-aș pierde fără tine și fără dragostea ta. Nu-Ți pot spune pentru că tu ești basmul meu, povestea mea de început și de sfârșit! Ești
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
la scene foarte interesante și cu totul originale: căruțe imense, „harabale”, trase de 2 - 3 cai, pline până deasupra cu semințuri, alimente, nutreț, pluguri, așternuturi, cuști cu păsări ori câini și vaci legate din urmă, părăsesc ogrăzile și casele mari, ferecându-se în urma lor porțile și ușile, cu lanțuri și lacăte. Și așa, aproape pustii, stau casele bulgărești toată primăvara, vara și toamna. Doar câte-un paznic răzleț, câte-o bătrână uitată, câte-un chiriaș nevoiaș sau câte-un proprietar întors
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
forma și consistența. Praful și pulberea, da, sângele de consistența aerului umblându-i prin minte; sângele lumii, viața, vidul, și el urnindu-se tot mai anevoie spre vechile deprinderi, apăsat de urma curgerii lente, anevoioase, implacabile, totodată, a unui timp ferecat în sine, care dădea să-l prindă în el pentru totdeauna - moțăiala, somnul de veci prin paturile din oficii, cu Milică în coastă, cu madam Ortansa ori cu alt gardian condamnat pe viață, sau de unul singur cu sacoșa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
a eșuat lamentabil și, în loc de turn, echipa lui Jo a aruncat în aer una din cele trei fabrici de bere. A fost o zi în care orașul a amuțit. Nu s-au mai auzit focuri de armă. Oamenii s-au ferecat în adăposturi și au început să chibzuiască la acest lucru. Până acum, fabricile erau ceva sacru. E adevărat că soldații le-au evitat pe cât posibil, însă doar printr-un miracol nu au fost atinse de o bombă atâția ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pășești în curtea pavată cu pietre de râu, a căror rotunjime și albeață jucăușă netezesc gândurile. Poiata găinilor și grajdul vitelor se găsesc în stânga, cum intri pe poartă, lângă magazia de lemne. În dreapta, sub casă, două pivnițe în care sunt ferecate esențele tari ale acestui paradis - sub formă de compoturi, gemuri, zacuști, slănină, cârnați, vin și țuică. Urci scările, umbrite de cei doi peri pletoși așezați de o parte și de alta, și ajungi la o portiță vopsită în albastru, care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
un adult. Mi-a făcut și un scurt istoric al liceului, aveam să aflu că e cel mai vechi liceu maghiar din Transilvania. Mi-a arătat apoi, cu mândrie și evlavie, colecțiile cele mai rare, aflate în vitrine de sticlă ferecate cu cheia, ca niște odoare pe care nu se cade să le lași la discreția tuturor, de care m-am apropiat cu timiditate și al căror miros intoxicant de piele bătrână iradia discret prin sticla vitrinei. Călătoream în timp cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
că se schimbase ceva - În afară de Sourmelina. Dar nici măcar ea nu putea să se elibereze de tot din lanțurile satului și când Lefty Își aducea prietenii acasă ca să fumeze trabucuri și să cânte cântece kleftice, se retrăgea la ea În dormitor. Ferecat În solitudinea paternității, Lefty Stephanides Încercă să găsească un mod mai sigur de a-și câștiga pâinea. Scrise o scrisoare editurii Atlantis din New York, oferindu-și serviciile de traducător, dar nu primi ca răspuns decât o scrisoare care Îi mulțumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
aș putea să-i spun că doar blestemata asta de mâncărime este singura care mă obligă să-i dezvălui tot acel carnagiu dichisit cu teroare și sânge, cu spaimă și agonie, pe care aș fi vrut să-l pot păstra ferecat în cel mai întunecos colț al amintirilor mele? Ce va crede el - să lăsăm acum pentru prima oară ușa larg deschisă - despre noaptea aceasta care se furișează duminica la ora două după-amiaza după perdele ca o pisică (ireală, străvezie, amenințătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ureche lelei Maria și intrară în "camera cea mare", de oaspeți. Totul lucea de curățenie, pereții erau împodobiți cu scoarțe viu colorate, lucrate în casă, mobila era ieșită din mâinile meștere ale badei Ion, din perete vegheau câteva icoane vechi, ferecate în argint. Apăru lelea Maria cu o tavă, pahare, o garafă plină cu ceva închis la culoare. Dispăru pentru câteva clipe și reveni cu un platou mare plin cu tot felul de bunătăți și cu un coș cu pâine. Domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
O limbă frumoasă, nu-i așa? Traducerea? „Cărăuși de cadavre, la corpul de gardă“. Asta mi-a fredonat bătrâna. CAPITOLUL PATRUZECI ȘI CINCI ȚESTOASA ȘI IEPURELE... Așadar iată-mă aici în Israel, prin propria mea voință, deși celula îmi este ferecată și gardienii mei poartă arme. Mi-am terminat povestea și tocmai la timp - fiindcă mâine începe procesul. Iepurele istoriei o întrecu și de data aceasta pe țestoasa artei. N-o să mai fie timp de scris. Din nou trebuie să iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
bătrânețea începe să devină, cu adevărat, un soi de haine grele, atârnând cam halandala pe trupul puțind deja a hoit ambulant), înaintând la pas lejer în vreme, autorii, cărțile în care ți-ai fixat fericirea teribilă a lecturii, paginile fermecate, ferecate în însemnări rapide, indescifrabile, totul îți procură, la recitire, o bucurie liniștitoare, sedantă, mereu și mereu adăugită de noi descoperiri, de chichițe, de fleacuri, de bagatele, de cioace, de amănunte ce te fac să exclami cu gura până la urechi, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
biserica - cu aproximație 1546 - ea se afla la marginea de miază noapte a Iașilor. Anul zidirii a fost dedus dintr-o adnotare în limba slavonă făcută pe un Tetraevanghel. După traducerea lui Melchisedec, acolo se spune: „Acest Tetraevanghel l-a ferecat panul Ioan Golăi, marele logofăt, și soția sa Ana, pentru sufletele lor și ale părinților lor și ale copiilor lor, și îl dădu spre ruga sa în biserica cea de piatră din Iași unde este templul Înălțării Domnului Dumnezeu și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cinci de obiecte: veșminte, odoare și cărți bisericești dăruite de un anonim. Printre ele se aflau: „patru candele mari de argintu, o căndeluță tij de argintu, un potiriu de argintu, un discos de argintu, o lingură de argintu, o cruce ferecată cu auru și cu mărgărintari, un policandru de aramă, 2 sfeșnice de aramă, 2 urice cu cutii de argintu, tij pentru anaforă, o candilă mică, tij de argintu la mir, o Evanghelie ferecată cu argintu”. „Cum se vede treaba, acest
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
argintu, o lingură de argintu, o cruce ferecată cu auru și cu mărgărintari, un policandru de aramă, 2 sfeșnice de aramă, 2 urice cu cutii de argintu, tij pentru anaforă, o candilă mică, tij de argintu la mir, o Evanghelie ferecată cu argintu”. „Cum se vede treaba, acest binefăcător nu era unul oarecare! Era <cuprins>, cum se spune” - mă bătea gândul. Apoi, dintr-un hrisov al lui Grigorie Ghica voievod, făcut la 20 martie 1740 (7248), am putut afla o mulțime
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și Dragomir, Noica o botezase "casa lui Wittgenstein". Ajungem, după o oră de drum cu mașina, în Gura Râului și mergem mai întîi să-l căutăm pe "domnu' Pătru", îngrijitorul vilei. Casele se țin lanț, lipite una de alta și ferecate cu mari porți. Ulițele sânt astfel, încadrate de lungi fațade continue și, în afara pământului pe care calci, a zidurilor și a arcadelor sufocate de lemnul porților, nu vezi nimic. Mă întreb unde să încapă atâta frumusețe promisă într-un loc
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
este cel care reprezintă, În pofida tuturor imperfecțiunilor lui, pe Tatăl pe care ei Îl au În ceruri“. Nu e simplu să te răzvrătești Împotriva unui tată care se desemnează pe sine drept un soi de papă la el acasă. Se ferecase o dată pentru totdeauna În Vaticanul lui mental, În propriul lui castel Sant’Angelo, În citadela catolică În care, mai mult sau mai puțin la adăpost de propriile-i neliniști, Își izolase soția și Își Închisese copiii. CÎnd mă gîndesc iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
așterne/ Pedeapsa așteptărilor eterne. El se retrage în elementul său, focul ceresc, asumându-și statutul de etern revoltat : M-ați izgonit ! Mă-ntorc în nemurire,/ Să-mi caut altă omenire-n loc ;/ Să-i dau și ei mistuitorul Foc ;/ Și ferecat de-o nouă-nlănțuire/ S-aștept să se mai năruie un cer,/ Să mă mai latre încă-o omenire.../ Și-așa, din izgonire-n izgonire,/ Să-mi port prin Haos râsul meu stingher. Eroul lui Victor Eftimiu reacționează diferit când este
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în acest moment, simțea pe deplin acest lucru; era convins, pe deplin convins, din motive speciale, că femeia este smintită. Dacă, iubind o femeie mai mult decât orice pe lume sau presimțind posibilitatea unei asemenea iubiri, ai vedea-o deodată ferecată în lanțuri, îndărătul unor gratii de fier, bătută cu ciomagul de temnicer -, atunci această impresie ar fi întrucâtva asemănătoare cu cea pe care o simțea acum prințul. — Ce-i cu dumneata? îl întrebă repede, în șoaptă, Aglaia, uitându-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se desparte de el pentru totdeauna, că îl respectă și îi e recunoscător, dar că nici de la el nu acceptă „semne de compasiune, care înjosesc demnitatea unui om și așa destul de nefericit“. Când prințul a auzit că generalul s-a ferecat în casa Ninei Alexandrovna, aproape că s-a liniștit în privința lui. Însă noi am văzut deja că generalul a făcut niște trăsnăi și la Lizaveta Prokofievna. Nu putem da aici mai mule amănunte, însă vom remarca pe scurt că esența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îi tremură însă atât de rău încât, având permisiunea împăratului, șontâcăie cu greutate până la un sipet masiv din lemn, în care cezarul ține unele acte. Din fericire, cufărul stă pe patru picioare joase, iar partea de deasupra este netedă, deși ferecată în armături de bronz, așa că se saltă pur și simplu pe el. Augustus își stăpânește cu greu un zâmbet de satisfacție când îl vede foindu-se, ușor panicat. Plăcile masive de metal și încuietorile solide îl împung probabil în părțile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]