708 matches
-
trăirilor profunde, al tensiunilor interioare, al inadecvării ființei poetice la ordinea convențională. Interferența celor două planuri, al eului interiorizat și fecund cu cel al eului social, prins în tiparele comunitare, generează, conform legii ambivalenței, echilibru existențial. Ele alcătuiesc, printr-o fericită coincidentia opossitorum, un melanj viață creație, în care pulsiunile creatoare, generate de imprevizibilul umoral, de inefabilul unei stări poetice de care se lasă "trăit", pe de o parte, și disciplina muncii, a travaliului autoimpus ca standard etic, susceptibil de a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ne vom adresa cu apelativul: „Prea sfinte părinte”; Arhiepiscopului și mitropolitului li se spune: „Înalt Prea Sfinte Părinte”. Avem arhiepiscopi la: Galați, Suceava, Cluj, Constanța, Târgoviște; Mitropolii la: Iași, București, Craiova, Sibiu, Timișoara. Patriarhului României ne adresăm cu apelativul: „Prea Fericite Părinte Patriarh”, Patriarhia aflându se în București Buna-cuviință cere ca, atunci când suntem în public (mai ales atunci când sunt și alte persoane): să nu trosnim degetele mâinilor; să nu introducem degetele în gură, în ureche, nas; să nu ne întindem de parcă
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
explică Lorelei. Ceea ce vreau să se întâmple și în cazul tău, Nieve. Plătești pentru ce e mai bun și meriți ce e mai bun. —Știu, zise Nieve. Doar că... uneori nu ai parte de calitatea pentru care plătești. La Finaluri Fericite ai, spuse Lorelei. Haide, meriți ceva de băut. Ți-am pregătit ceva. Și, zise ea zâmbind, fac cinste, așa că nu-ți face griji. Nici nu-mi fac, răspunse Nieve urmând-o pe Lorelei la castel. Femeia dispăru înăuntru și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
atâta timp și energie urându-o? Ce rost a avut? — E ciudat, zise prietena ei. Îmi tot repet „doamna Nieve Clarke“ de parcă aș fi un copil. Nu știam că o să însemne așa de mult pentru mine. Mă bucur că ești fericită, spuse Darcey. Și mă bucur sincer că FBI-ul te-a lăsat în pace. —Uau, și eu, exclamă Nieve cu candoare. A fost multă bătaie de cap. Dar s-a rezolvat totul. Și despre asta voiam să-ți povestesc. Noii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
iubită, Supusă unor jertfe nesfârșite. 13 octombrie 2011 Fericirea de-a te ști alături Să te iubesc cum n-ai mai fost iubită, Așa îmi fu dorința la-nceputuri, Pierduți un veac nebun prin așternuturi, Eu fericit și tu o fericită. Să te găsesc, să nu te pierd vreodată, O dulce taină, smulsă din uitare, Uimit de o iubire-așa de mare Să mă reinventez încă o dată. Să te jertfesc unei iubiri precise, Aceea căutată și dorită, Hrănită de-o putere
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
trupul meu de-a pururi încrustată, Iar eu în trupul tău, trăind prin șoapte. Să te iubesc cum n-ai mai fost iubită, Așa îmi fu dorința la-nceputuri, Pierduți un veac nebun prin așternuturi, Eu fericit și tu o fericită. 15 octombrie 2011 Poeme nu mai am loc în mine pentru atâtea cuvinte tocmai de aceea vi le ofer în fiecare zi ochii voștri trec peste sufletul meu de la un rând la altul ca niște nori pufoși mânați de gânduri
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
o să îți primești partea din chirie. —Și de ce Dublin? Credeam că îți dorești să pleci la New York. Se pare că asta a fost o mișcare mai inteligentă pentru cariera mea. —Iisuse, da’ știu că ești puternică. Păi, sper că ești fericită, spuse el de parcă și-ar fi dorit exact opusul. Sper că a meritat totul. Apoi a închis. Ea s-a uitat în jos la străzile Dublinului și a început să tremure. Meritase? Păi, ar face bine să se asigure că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe la jumătatea procesului de făcut vânătăi, cineva a spus „Oh!“. Au ridicat ochii, cu o expresie împietrită de vinovăție. Ted stătea în picioare, uitându-se la ele. Părea supărat. — Ușa era deschisă... Nu mi-am dat seama... Sper să fiți fericite împreună, adăugă el după ce se mai adună cât de cât. Ashling și Joy se uitară una la cealaltă, după care izbucniră în râs, până când lui Ashling i se făcu milă de el și-i explică toată povestea. Ted zări pachetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
oare transpira? - și că nu se simțea veselă și liberă. Pe tot parcursul divorțului, sperase ca următoarea etapă să o facă să se simtă vindecată. Ca prin farmec. Dar acum ajunseseră la final, iar ea încă nu era din nou fericită. Se simțea chiar mai rău. Poate că tristețea divorțului nu era tocmai disperare, realiză ea. În schimb, trebuie să o asimilezi, să înveți să coexiști cu ea - ceea ce părea atât de imposibil, încât simțea nevoia să se ascundă în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
poza În toate ziarele. Poate iese ceva de-aici. Singurul beneficiu pe care Îl aveau de pe urma faptului că Aberdeen era „capitala cu copilași morți a Scoției“ În clipa aceea era că tabloidele naționale și ziarele mari erau mai mult decât fericite să afișeze pentru cititorii lor fotografia fetei moarte. Insch scoase la iveală un Murray Mint vechi și-l băgă În gură. — Ține aproape. Cineva trebuie să știe cine e biata copiliță. Norman Chalmers a avut ieri la tribunal cele cincisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
adus cărți polițiste și mă bucur de numeroasele vizite pe care le-am avut. Dinu, mai vino o dată și doresc moartea. Dac-ai ști că tu ești generatorul rezistenței mele la boală, poate vei veni mâine. Dac-ai ști ce fericită am fost când apăreai În pragul ușii sau... (o, divinitate) când mi-ai sărutat mâna. Te iubesc, și iubesc pentru prima și ultima oară. 30 martie 1960 (miercuri) Am fost la „Enrico Carusso“ Împreună cu Dinu și un băiat de la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
adevărata joacă, aceea a vieții. Apoi ai venit la mine din nou. Te-am primit cu un zâmbet cald pe buze, iubirea mea nu era pătată, chiar dacă tu mă Înjosiseși cu o necunoscută. Am zâmbit și am fost din nou fericită. Idealul meu de a Învăța se micșora În lumina orbitoare a dragostei care mă fascina. Cu timpul, Însă, am putut combina Învățătura cu gândurile, visurile de dragoste. Dar acum? O altă femeie vine să mi te fure, te dau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă doare, după atâția ani. Dar nu aș fi procedat altfel. - Deci concluzia ta e că ar trebui să o internez pe mama într-un azil de doi bani, spuse ea cu amărăciune. Unul mai ieftin, ca să pot fi eu fericită. - Sigur că nu. Du-o într-un loc unde să primească ceea ce are nevoie: îngrijire și companie. Nu ce ai tu nevoie. Nu într-un centru de reabilitare care te va duce la faliment... Concluzia mea? Este că dacă există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
oprească, iar Leigh se pomeni încurajând-o în sinea ei. N-o mai face pe nazista cu regulile, Adriana. Păstrează-le pentru fanele tale mai tinere și mai neexperimentate. Noi — arătă cu un gest larg în jur și le zâmbi fericită celor mai bune prietene ale ei — suntem experte de-acum. Și am reușit cu vechile metode. Adriana deschise gura să riposteze, dar păru să se răzgândească. Foarte bine, spuse ea clătinând din cap că a înțeles. Sunt de acord. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ar fi fost treaba nelămurită cu Ed și sentimentul sâcâitor că mă împăcasem cu Mark doar pentru că era soluția cea mai la îndemână, m-aș fi simțit probabil puțin mândră de mine. Până la primul telefon. Era Lisa. Sper că ești fericită, se răsti ea. Doar pentru că tu ți-ai supus căsnicia la chinuri și torturi, acum cu toții trebuie să facem același lucru. Ce am mai făcut? am întrebat pe un ton implorator. Cred că știi ce ai făcut. Sper că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
așa de tare, păreau atât de apropiate. —E poza mea preferată, spuse Alfie înduioșat. Am mai găsit una în care Alfie o ținea protector pe după umeri pe soția lui. Îmi place asta. Ea pare atât de în siguranță și de fericită. —Cea de acolo, de pe bufet, e cea mai recentă, cu Katie și nepoții mei. Am luat-o în mână. Era o poză clasică cu turiști în fața Ayer’s Rock. Femeia era drăguță, dar foarte slabă. Mi-am imaginat că bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Dacă nu o făceam, eram nevoită să amân și apoi să trec din nou prin toate astea. Nici nu se punea problema să renunț la idee pur și simplu, să-l sun și să-i explic că sunt din nou fericită cu soțul meu și că nu pot periclita acest lucru doar pentru că am eu o bănuială că perspectiva mea asupra iubirii ar putea fi schimbată în bine. Nu. Prea prudent. Nu era pentru mine. Nu puteam concepe să trăiesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
elaborarea căreia era el angajat. La Începutul lui iulie, Îi trimise lui Alexander o variantă revizuită a actului Întâi, Împreună cu scenariile detaliate pentru actele doi și trei. Admițând că „deznodământul meu nu face parte din clasa de finaluri convențional denumită fericită“, invocă abil precedentul stabilit de succesul la zi al lui Alexander: „Doamna Tanqueray mi se pare a fi făcut un mare serviciu, demonstrând că bietul, minunatul public britanic se poate ridica la Înălțimea unui dénouement care să fie mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
e greu de crezut că m-aș fi simțit dator să-i ridic, în romanul meu retrospectiv, Calcanul, un monument imposibil de ignorat acelui profesor de latină și fost președinte al partidului de centru al orașului liber, neobositului apărător al fericitei Dorothea von Montau. El și pustnica gotă. Eforturile lui pentru sanctificarea ei. Monseniorul era cuprins de euforie de îndată ce cura ei de slăbire devenea tema abordată de noi. Cu mare ușurință se lăsa momit să abandoneze țarcul în care creșteau severele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
exact cât aveam nevoie, câștigam ocazional ca decorator de vitrine sau ca cioplitor în piatră pe șantier. Și mai desenam, la serbările cu trageri la țintă pe malul Rinului, portretele grașilor băutori de bere și ale nevestelor lor atât de fericite să se legene: două mărci bucata. Asta îmi ajungea ca să-mi plătesc abonamentul lunar la tramvai, biletul la cinematograf, biletul la teatru, petrecerile dansante la sfârșit de săptămână și - totuși, până la urmă - tutunul. Sau poate că am devenit fumător abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
La fel ca maică-sa, m-am gândit cu tristețe - o cârpă în mâinile bărbaților. În ceea ce o privea pe Kate, trebuia să înăbuș pornirea asta din fașă. Ai puțin autorespect, fetițo! Nu ai nevoie de un bărbat ca să fii fericită! M-am decis că spre deosebire de toate celelalte mame care le citesc fiicelor povești despre mașini vorbitoare sau lupi care-și primesc pedeapsa binemeritată, eu aveam să-i citesc copilei mele diatribe feministe. Mica Sirenă ieșea din scenă și în locul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și s-a apropiat de masa mea. Și Kate, a continuat. Corect la ambele puncte. Nu-i scăpau prea multe lucruri. A pupat-o pe Kate. Iar pe mine nu. Dar puteam să trăiesc și fără asta. Eram așa de fericită să-l văd. Și eram și mai fericită fiindcă voia să stea de vorbă cu mine. Chiar nu prea mă interesa pe care dintre noi o pupase. —De ce nu stai cu noi? l-am întrebat politicoasă. Echilibrată. Sofisticată. Gazda perfectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
bărbaților, chinuindu-se să iasă printre pubelele urât mirositoare, frunzele de varză și sticlele goale de coniac care se găsesc la ieșirile din spate ale restaurantelor și cafenelelor. Mi-am pus cartea în geantă - vă închipuiți că fusesem așa de fericită să-l văd că uitasem să ascund coperta romanului ăluia de doi bani? - și am aranjat-o pe Kate în portbebeul ei. Cel puțin am încercat, m-am gândit. Și eram bucuroasă. Nu obținusem ceea ce-mi dorisem, dar cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
rubricii de corespondență dintr-o revistă pornografică, o descriere plină de gâfâieli, arcuiri de spate și gimnastică de performanță. Dar o astfel de descriere n-ar exprima cât de minunat a fost totul (inclusiv a treia oară) și cât de fericită m-am simțit. Ar fi mai bine să spunem că toată lumea s-a simțit excelent. Ei, când zic toată lumea, mă refer, desigur, la noi doi. N-am avut nici un fel de plângere. El n-a avut nici un fel de plângere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
el nu era deloc unul plăcut. Cum i-am închis - recunoscătoare - lui James, telefonul a sunat din nou. Era Adam! Frumosul, înaltul, bunul, haiosul, dulcele Adam. —Bună, Claire, a zis el cu vocea lui splendidă. —Bună, Adam. Eram așa de fericită să-l aud. Mă simțeam ca o fetișcană, îmi venea să chicotesc, să râd ca proasta și mi se părea că simt furnicături prin tot corpul. Am auzit că trebuie să primești felicitări, a zis el cu o voce rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]