2,832 matches
-
o meserie. Undeva departe. Hai în casă! -Învăț mecanica la moară...la Lisa....la domnul Ionescu, spuse calm, cu o voce din care aburea fudulia. -Daaa? se miră laudativ, domnul Ștefănescu. Și...ce târăști după tine? -Asta e nuiaua mea fermecată. E de alun. -I-auzi! Zâmbi domnu’ Ștefănescu. Las-o pe prispă! -Nu! Că nu mă despart de ea niciodată. Și o aduse până în cameră, rezemând-o atent, ca să nu se îndoaie, cu vârful în tavan. Domnul și doamna Ștefănescu se
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
cuierul de după ușă și se așeză tacticos pe scaun, la masă. Se așeză și domnul Ștefănescu pe pat, lângă masă. -Trebuie să fie grozavă nuiaua ta, dacă nu te desparți deloc de ea. Și, mă rog, de ce crezi că este fermecată? -Pentru că face fermecături. -Ei, minune! Hai, că pe chestia asta, râse domnul Ștefănescu, musai să bem un pahar cu vin. Femeie! Adu, mă, scovergile alea! Pe masă trona o pântecoasă cană de sticlă, plină cu vin rubiniu. Doamna Ștefănescu
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
crocante, pudrate cu zahăr fin, care-l făcură pe Tudorel să saliveze intens. Nu mâncase nimic toată ziua. -Ce faci, dragă, îi dai să bea? îl certă doamna Ștefănescu. E...copil. -Ce, copil? E bărbat în toată firea. Cu nuia fermecată...ucenic la moară...mâine-poimâine o să fie mecanic de ispravă...Ce, copil? Hai, ia spune, domnule, cum te faci mecanic cu nuiaua asta fermecată? Și a început să povestească Tudorel...Cu gura plină, înfulecând scovergi după scovergi și bând înghițitură după
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
să bea? îl certă doamna Ștefănescu. E...copil. -Ce, copil? E bărbat în toată firea. Cu nuia fermecată...ucenic la moară...mâine-poimâine o să fie mecanic de ispravă...Ce, copil? Hai, ia spune, domnule, cum te faci mecanic cu nuiaua asta fermecată? Și a început să povestească Tudorel...Cu gura plină, înfulecând scovergi după scovergi și bând înghițitură după înghițitură, spre uimirea domnului Ștefănescu. Despre nea Ghiță, despre neamț, despre Arapul cel rău care l-a lovit peste degete cu cheile fixe
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
să dau și la cei care n-au. Așa zicea. -I-auzi!...i-auzi!...își mângâia barba domnul Ștefănescu, apoi a strigat la soția sa din camera alăturată : Măi femeie, mai adu scovergi și vino să asculți minunățiile despre nuiaua asta fermecată! Doamna Ștefănescu a mai adus o farfurie cu scovergi și s-a așezat pe pat, zâmbind, ca să audă și dumneaei : hai, Tudorele, povestește, povestește! Și a continuat Tudorel... Cum s-a învoit Lunișoara...Uite-așa! Și arăta mergând prin cameră
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
în haine albe de mătase strălucitoare, cu centuri de clopoței...Apoi, cum au venit lupii în Valea Cucutei... -Lupii, măi! A tresărit domnul Ștefănescu. Erau mulți? -Daa, mulți! Însă, nu m-au atacat că s-au speriat de nuiaua mea fermecată care lucea ca un fulger. Că o poleise cu aur Lunișoara. Mireasa mea,mă! Și vâjâia nuiaua așa de tare... -Cum vâjâia, Tudorele, cum vâjâia? l-a întrebat râzând domnul Ștefănescu. -Uite-așa : vââj! Vââj! Așa făcea nuiaua mea. De s-
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
nu s-a speriat de nuiaua mea și s-a luat după mine. Eu nici nu știam că lupul se ține după mine pentru că nuiaua îl ținea la distanță. Cum încerca lupul să se apropie, cum îl lovea nuiaua mea fermecată. Cum se apropia... -Cum îl lovea nuiaua, râse domnul Ștefănescu. -De unde știi? Întrebă derutat Tudorel. -Nu spuseseși tu? Râse domnul Ștefănescu. -A, da! S-a dumirit Tudorel și a continuat : Stai să vezi! Că lupul nu s-a lăsat
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
peste nuia și m-a apucat de ceafă. Noroc că am avut gulerul ridicat și mi-a sfâșiat doar paltonul. Însă...m-a trântit în zăpadă. -Și nu tre-a mâncat? A râs doamna Ștefănescu. -Nuu! Pentru că tot nuiaua asta fermecată...sărăcuța...tot ea m-a salvat. -Cum te-a salvat? Întrebă doamna. -Când a sărit lupul în ceafa mea, nuiaua a trăsnit ca un fulger ceresc : pooc! Și a adus acolo, pe câmp pe domnul Ionescu. În sania trasă de
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
ca gândul! Că au picat la țanc. Tocmai când se pregătea lupul să mă sfâșie. Dacă mai întârziau puțin, nu mai eram aici. După ce a fugit lupul, armăsarii stăteau cu boturile pe mine să mă păzească. -Îi vrăjise nuiaua ta...fermecată, spuse domnul Ștefănescu. -Daa, răspunse candid Tudorel, că tot nuiaua adusese și pe neamț și pe Arapu’ și pe...pe...un om...pe care nu-l cunosc. -Bine, spuse învățătorul, după ce te-au scăpat de lup, ce-au făcut armăsarii
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
verificat cu atenție gulerul paltonului și a spus contrariată : -Așa e! Ai ruptură la guler...în spate. Se cunosc urmele unei mușcături. Mă, nu cumva a sărit la tine vreun câine? Poate el-ai zgândărit cu nuiaua asta a ta...fermecată? -Păi...ce v-am spus până eu până acum? Râse cu poftă Tudorel. Ce, acolo pe câmp erau câini? Hja, ha, ha! Domnul și doamna Ștefănescu se uitau stânjeniți unul la celălalt. Nu știau cât adevăr și câtă fabulație a
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
Apoi cânta : „Astăzi s-a născut Hristos,/ Mesia chip luminos,/ lăudați și cântați și vă bucurați!” Lătrau câinii în toate curțile să rupă scândurile de la garduri. Oare simțiseră mirosul de lup de pe paltonul lui Tudorel sau îi întărâtaseră nuiaua lui fermecată? Domnul și doamna Ștefănescu priveau uluiți după el. -Măi, femeie, tu crezi că mușcătura din palton a fost făcută de lup? -Cred! Așa cum cred că luna a fost mireasa lui, așa cum cred că a fost nins cu pulbere de stele
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
mâine trăiri divine-n cuibul din care se prelinge filonul de lumină pe abur cald de pâine cu liniște mă-mbracă, un înger mă atinge. Căsuța mea, comoară de vis și nestemate ea, dulce sărutare la pragul nemuririi un leagăn fermecat, parfum de bunătate ființa mi-o îmbracă în straiele iubirii. Căsuța mea, legendă cu dăruirea-i sfântă copilăria-mi fuse cu dor de veșnicii pictând pe roata vremii imaginea ce-ncântă și-o dulce nostalgie în râset de copii. Citește
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
de ieri, de azi, de mâinetrăiri divine-n cuibul din care se prelingefilonul de lumină pe abur cald de pâinecu liniște mă-mbracă, un înger mă atinge.Căsuța mea,comoară de vis și nestemateea, dulce sărutare la pragul nemuririiun leagăn fermecat, parfum de bunătateființa mi-o îmbracă în straiele iubirii.Căsuța mea,legendă cu dăruirea-i sfântăcopilăria-mi fuse cu dor de veșniciipictând pe roata vremii imaginea ce-ncântăși-o dulce nostalgie în râset de copii.... XIII. PE PAGINA INIMII, de Paula Diana Handra
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
de vară, O carte de învățăminte, Ce-o răsfoiam eu, până-n seară... Trecut-au anii mult mai mulți, Acum sunt rece că ghețarul, Stau rătăcita, printre munți, Cu fata albă, ca și vărul; Aștern cuvinte fără noima, Sperând, la clipă fermecata, Să ies, din starea mea de comă, Să redevin Crăiasa Față, S-aștern câmpii din infinit Pe-un orizont, mult îndrăgit! The Princess Maiden I bend over în front of you, sweet Mother, Longing for your kiss; I went too
THE PRINCESS MAIDEN de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362551_a_363880]
-
poezie vizuală, picturală, care seduce prin frumusețea imaginii, “Claruri de lună” aduce cu sine personificarea reginei nopții de o concretețe aproape dureroasă: Iar Terra, legănată în vid, ca pe un plaur, / Sub clare solitudini visând și stând de veghe, / Privește, fermecată, la mii și mii de leghe, / Cum luna-ntinde-n spațiu frumosu-i arc de aur”. Vizunea cosmică a astrului zilei continuă, la cote sublime și în “Moartea soarelui”, prin invocația patetică aproape, a omului către ceruri: “Cazi, Astru greu de
GÂNDURI ŞI SENTIMENTE. CRONICĂ LA VOL. EUGEN DORCESCU TĂLMĂCIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361127_a_362456]
-
ascuțită. Buciumul: „Nu mai am dealul de pe care sunetul de jale să se apropie de muzica sferelor. Prăpăstiile sufletești ale oamenilor sunt atât de adânci încât sunt redus la tăcere.” Trandafirul: „Nu mai sunt aruncat de-o copilă în «unda fermecată» pentru a-i aduce chipul iubitului. Sunt dus în buchete, în casele cucoanelor, dar mă simt artificial, așa cum artificiale și convenționale sunt privirile, cuvintele și gesturile lor.” Îngerul și demonul: „Nu mai putem veni cu seninul «scăldați în foc de
IERTARE? de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361173_a_362502]
-
cântă odată cu solistul. Intră în atmosfera oltenească cu atâta măiestrie, că în momentul când orchestra d-lui se supune unei baghete vrăjite, juri că te afli la noi în Oltenia. Cunoaște toate zonele folclorice și, orice cântă la vioara sa fermecată, te face să-l consideri dobrogean, bănățean, ardelean, gorjean, muntean... că moldovean (din cetatea lui Ștefan) este prin naștere. În realizarea melodiilor mele a pus foarte mult suflet și a prins cu atâta acuratețe... stările olteanului care-și cântă dorurile
PARTEA AII-A ÎN CETATEA CÂNTECULUI ŞI DANSULUI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361207_a_362536]
-
cântă odată cu solistul. Intră în atmosfera oltenească cu atâta măiestrie, că în momentul când orchestra d-lui se supune unei baghete vrăjite, juri că te afli la noi în Oltenia. Cunoaște toate zonele folclorice și, orice cântă la vioara sa fermecată, te face să-l consideri dobrogean, bănățean, ardelean, gorjean, muntean... că moldovean (din cetatea lui Ștefan) este prin naștere. În realizarea melodiilor mele a pus foarte mult suflet și a prins cu atâta acuratețe... stările olteanului care-și cântă dorurile
PARTEA AII-A ÎN CETATEA CÂNTECULUI ŞI DANSULUI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361206_a_362535]
-
Și-apoi mă tot lasă și pleacă pe drumul plutind printre nori... Iubito, mi-e inima seacă, și noaptea se duce-nspre zori... Nu vezi? Iar haihui am plecat, Mereu sunt cu doruri sub frunte, te-aștept la izvorul cu dor fermecat ce doarme-n adâncuri de munte. Leonid IACOB Poezia face parte din volumul meu „La o margine de lume” Referință Bibliografică: suflet vagabond / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 250, Anul I, 07 septembrie 2011. Drepturi de Autor
SUFLET VAGABOND de LEONID IACOB în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361247_a_362576]
-
livezi în crepuscul;/ omătul topit curgea în suspine” (Criptica). Poezia lui are profunzimea limpede a lacurilor montane! Și apoi: „Viața este drumul pe care mergem, cu sufletele pline de iubire, pînă ne pierdem de noi înșine! Acei ani frumoși și fermecați (...) cu dungile subțiri și arse de pe grătarul de metal.” Adică, arderea interioară, trăirea cu intensitatea valurilor care macină malurile și îneacă cerul într-un vis visceral de zăpadă purificată! Impactul cuvintelor în crearea poeziei doar din delicate tușe picturale, fără de
CRONICĂ LA VOLUMUL „ABSTRACŢIUNI CANTABILE” DE AUREL AVRAM STĂNESCU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360950_a_362279]
-
noi fluturi albi ca de hârtie sub un cer ca de sineală ce rotesc cocori în zbor nu știam de nicio toamnă și de nici un viitor... cromolitografii de vis azvârlea pe deal amurgul soare pârguit de toamnă într-un dulce fermecat luna mireasa pierdută dezbrăcată pentru o noapte se plimba pe cer alene ca o doamnă din bizanț avea ochii obosiți de nesomn buzele de anilină ne privea de sus frumoasa capul gol de lună plină răsărit din orizonturi ca o
POVESTE ROMANTICĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360975_a_362304]
-
zilei, el stătea, scuzați, cu dosul la minunatul spectacol ceresc, suflând în cărbunii și vreascurile focului, care trebuiau să-și aprindă răsăritul lor meschin, dar atât de trebuitor. Și cine-apoi a descris cel mai strașnic amurg de soare, în pagini fermecate, având parfum de cetină și măreție de-nchinare?! Bineînțeles - Mihai Sadoveanu!... Și la ceas de tochitură din ciosvârte de carne atent pregătite, ca să se poată rumeni atât cât trebuie, aflându-ne și-ntre salate și fripturi, gândul a dat o fugă
DIVINA ÎMPLINIRE – UN ÎNALT OASPETE DORIT – SCRIITORUL ROMÂN MIHAI BATOG BUJENIŢĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/364057_a_365386]
-
surpriză, dăruind în fiecare moment câte un accent întregitor de frumusețe rotunjită. În arta lui Dan Puric găsim o estetică profund originală, un fel de sculptură în mișcare armonioasă, ceva greu de exprimat în cuvinte, care te lasă impresionat și fermecat. Artistul are în el ceva fantastic, o forță ce contaminează și care ne obligă să descoperim esența însăși a spiritului și a artei, exprimată prin gest. Are harul de a crea efect și rezultat estetic, fără a-și falsifica ori
OMUL FRUMOS – DAN PURIC, AJUNS LA ÎMPLINIREA A 55 DE ANI DE VIEŢUIRE PĂMÂNTEASCĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364127_a_365456]
-
și eu greutatea timpului trecut (asta nu înseamnă c-aș solidariza imediat cu ideea ta!), dar trebuie să punem bazele unor viitoare legături durabile, în timp și-n spațiu. Să comunicăm, dacă nu altfel, măcar prin intermediul...amintirilor! Cu ajutorul acestui caiet fermecat! Nu aș vrea să par cumva absurd, nici n-aș vrea să ne condamne cineva, însă clipele când rămâneam numai noi în meditator vorbind nu despre matematică, fizică, istorie, chimie ori despre alte discipline, ci depre ceea ce era presant doar
DEŞERTUL DE CATIFEA (75-77) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364177_a_365506]
-
sublimul Se nasc din ele. Cântecele tale te-au învățat A da viață prin culoare, Călăuză ți-au fost cântecele tale, Prin ele, Pipăit-ai și scrutat-ai Universul. Curcubeul ți-a dăruit iscusința În șlefuirea culorilor, Iar Cerul, pânza fermecată Pe care atâta frumusețe a prins viață! Tu ești penelul, tu și culoarea; Preafrumosul și sublimul Prind viață din ele... Referință Bibliografică: Viața ta / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 942, Anul III, 30 iulie 2013. Drepturi de
VIAŢA TA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364213_a_365542]