752 matches
-
și tot ce-i mai trecea prin cap. Acum, că "se făcuse mare", începuse să-i cumpere cărticele cu poze colorate pe care-i arăta ore-n șir, gângurind și stâlcind cuvintele împreună cu el, năpustindu-se câteodată asupra lui aproape feroce, strîngîndu-l în brațe de parc-ar fi vrut să-l înconjoare din nou din toate părțile, să-l înglobeze din nou în corpul ei ocrotitor. "Mînca-l-ar mama pe el să-l mănînce!" striga atunci pătimaș, cu inflexiuni primitive în voce
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
închiseseră vreodată de plăcere. Ei da, sigur că da! Și totuși... Era ciudat cum încă de la început nu arătase niciun fel de teamă la vederea războinicilor cu o înfățișare nicidecum liniștitoare care dăduseră buzna în sălașul ei: nici fețele lor feroce, nici armele, nici măcar stropii de sânge rămași pe haine după scurta înfruntare de cu o zi înainte, cu bagauzii, n-aveau darul s-o impresioneze. Mai mult, după cum vedea bine, ținea perfect sub control situația. Ca și tovarășii săi, simțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dădea doi bani pe el și s-a lăsat răstignit pe cruce le tâmpesc pe femeile noastre și fac din tinerii noștri niște idioți; și, vă spun eu că... vă spun eu că... Se întrerupse și, în aceeași clipă, privirea feroce pe care o avusese când luase cuvântul lăsă locul unei expresii pierdute, expresia celui care și-a pierdut șirul vorbelor. Ia mai ține-ți gura! interveni, râzând, cineva de lângă el, apoi, ridicând piciorul, îl lovi în spatele genunchiului, făcându-l să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
chiar către părțile acestea ca să ajungă în Italia; și ce-o să facem atunci? Vă gândiți cumva să le lăsați cale liberă, trădând cuvântul pe care l-am dat, ca să ne târâm pe urmă pe lângă tronul lui Atila și pe lângă bestiile feroce care-l înconjoară? Dacă așa v-ați gândit, nu contați pe mine, fiindcă eu n-o să mă supun niciodată hunilor. Ați uitat în ce disperare trăiesc frații noștri rămași în robie dincolo de Rin? Vreți să ajungeți mâine ca ei? Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că reacția sa indignată nu pornise dintr-un real sentiment de milă față de hun, ci mai degrabă din groaza adâncă ce-l încercase atunci când ea se dezvăluise, în acea împrejurare tragică, mai nemiloasă și mai barbară decât barbarii cei mai feroce și, deci, ca femeie, îndepărtată și intangibilă. Frumusețea ei rece, care până atunci îl fascinase, îi apărea acum ca aceea a unei statui de marmură, lipsită de orice căldură omenească. Se întărea în el, de această dată cu și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spus despre visul său, care, de fapt, a fost întotdeauna visul bagauzilor: pământul să fie al celui care îl muncește, omul să nu mai aibă putere asupra altui om, să nu mai fie taxe, nici perceptori, nici vechili cu câini feroce. Ah! Omul ăla știe să vorbească, știți? Și are o lumină în ochi! O lumină care... în sfârșit, ca s-o scurtez, am devenit tovarăși, ba chiar prieteni. A doua zi, m-a dus la peșterile unde locuia banda lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de miel câștigat cu atâta greutate. Când Odolgan o puse jos înaintea lui Balamber, care o observa amuzat, se eliberă, zbătându-se, și îi aruncă o privire furioasă, în timp ce, la spate, mâna ei strângea bucata de carne. Cu un aer feroce, Balamber se făcu că vrea să vadă de sus ce căuta ea să ascundă. — Ai furat din carnea războinicilor mei, rosti pe un ton sever. Nu e adevărat! protestă cu vehemență, iar vocea ei, deși copilărească, sună ferm și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
prin care cerea ajutorul divin. „Dumnezeul meu - striga - fă din ei pleavă risipită de vânt... Urmărește-i cu furtuna ta și spulberă-i cu uraganul tău!“ în acea amestecătură, măiestria superioară a turingienilor în folosirea armelor era contrabalansată de agresivitatea feroce a adversarilor lor. Metronius îi încuraja pe ai săi, le striga să strângă rândurile, dar el însuși înainta mai ales fiind împins de masa ce îl urma. Almirus, ce se afla alături de el, primi o lovitură de măciucă în tâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lovitură scurtă de sabie și, eliberându-se de scutul spart în mai multe locuri, îi smulse însemnul din mâini.. Alți barbari îl atacară, dar tovarășii săi îi veniră în ajutor și în jurul acelui ciudat, absurd stindard se încinse o luptă feroce. Aplicând teribile lovituri de sus, Metronius îl apăra cu îndârjire și îl ținea între timp în aer, unde îl puteau vedea toți, pentru ca astfel bagauzii să aibă un reper sigur în învălmășeala aceea sălbatică. în sfârșit, reuși să-și deschidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
buzdugane și sulițe, imitați de mulți alții, care, rămași mai dinainte fără cai, se întorseseră în prima linie pentru acel ultim asalt. îmbătați de masacru, combatanții nu mai căutau deloc să se ferească de loviturile dușmanilor, ci se încleștau în feroce înfruntări corp la corp și nu șovăiau să lupte cu mâinile goale atunci când își pierdeau armele, cu atât mai mult cu cât învălmășeala era atât de mare, încât nu se puteau desprinde din lupta aceea sălbatică. Deși supuși unei presiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
armatei lui Etius și care aveau motive în plus, față de ceilalți aliați, să nu-i slăbească. Ura semănată cincisprezece ani mai înainte pe malurile Rinului încă își arăta roadele otrăvitoare și unul dintre acestea îl privea doar pe Balamber: ostilitatea feroce, de neînvins, a Fredianei. Cu toate acestea, faptul că de mute zile coloana mărșăluia fără să fie deranjată de dușmani îl făcea să-și spună că, foarte probabil, ceata sa încetase și ea urmărirea. De altfel, eventualitatea unei noi întâlniri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
este deranjată liniștea și sănătatea proprietarului vecin. Nu rare sunt conflictele între vecinii ce locuiesc în casele din cartierele mărginașe, care cresc în curte tot felul de animale și păsări, începând cu un număr excesiv de câini din rasele cele mai feroce și continuând cu găini, oi, capre, cai, vaci, porci și chiar măgari și catâri care, în afară de zgomotele pe care le fac prin lătrat, cotcodăcit, mugete, behăit, răget etc., excrementele și fecalele pe care le elimină, exală un miros insuportabil către
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
o renaștere. Monstrul Ašvatthâman , cel răpus de Pândava, reprezentând Binele, este, de fapt, un antizeu, cu atribute malefice: Antaka (Moartea), Krodha (Mânia), Kâma (Pofta). Hathor, Marea Mamă reprezentată cu cap de vacă ținând între coarne discul solar devine Sekhet, leoaica feroce, când Seth (demonul acvatic ai cărui urmași iau forma crocodililor) îl ucide pe Osiris. în Biblie, mesajul e similar: Iisus a călcat capul șarpelui și a răpus balaurul. Ipostaza ofidiană care oripilează, balaurul din folclorul românesc, ce primește conotații meteorologice
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
atrăsese atenția organelor speciale chineze, care au sesizat Securitatea. După revoluția de palat din decembrie 1989, ginerele Adrian Nastase s-a folosit și de "persecuțiile" suferite de socrul său, Angelo Miculescu, din partea lui Ceaușescu, pentru a putea acoperi parvenitismul lui feroce. Imediat dupa decembrie 1989, Adrian Nastase a scos pe piată "persecuții" (imaginare) suferite de el și familia lui. Sora lui Adrian, Dana Maria Barb, a "suferit" din cauza "dosarului", adică a "originii burgheze" (!?!), deși ea a fost racolata de DIE, plantata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
mea? Nu, nu-i voi revela niciodată numele: siluetă eterată, subțire, vaporoasă, cu doi ochi imenși, mirați, strălucitori, în profunzimile cărora viața mea ardea și se topea încet și dureros, Ea nu mai are legături cu lumea asta josnică și feroce. Nu, nu trebuie să-I pângăresc numele cu lucruri pământești. După ce s-a stins, m-am retras în general din societatea oamenilor, din cercul cretinilor și fericiților. M-am refugiat în vin și opiu, ca să pot uita. Zilele mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
care dacă aruncăm o scurtă privire la tradiția europeană ne putem da cu ușurință seama că n-au fost niciodată favorabile tiranilor. Nici de data asta nu cred că se va face excepție. Omul este fără nici un dubiu cea mai feroce fiară. Acesta este felul meu de a declara război, de a te pune în gardă, Geniule. Ține de etică. Și ca să revin la ce ziceam mai înainte, permite-mi o mică recomandare: teme te. Pentru că ai de ce. — De data asta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu fervoare. Până și simularea dorinței evocă premisa ancestrală, memoria ei dezolantă. Impulsul devine instantaneu impas: „Se-ntinde mâna Evei. Pe creangă/ nici un măr”. Ruga interioară seamănă cu o somație: „oprește Doamne oprește mecanismul rostogolirii”. Imprecațiile nu lipsesc, de o feroce expresivitate uneori: „Ce duhoare Stăpâne ce duhoare grea/ și veche/ din prima zi a-mpărăției tale”. Izgonirea din pacea necunoașterii nu izbăvește, neapărat, de neantul convenției, doar se Încarcă de incertitudini care privesc Autoritatea Însăși, pusă mereu În dubiu, simultan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Dușmanii spiritului critic și ironiei și ai surâsului sunt: prostia, Îngâmfarea și fascismul”, scrisese Paul Georgescu imediat după război, anume În 1946 (avea 23 de ani), În Tinerețea din 3 februarie. Nu se dovedise oare, deja, atunci, comunismul sovietic un feroce dușman al democrației și spiritului critic? Nu deveniseră, ulterior, imposibilitatea alternativei și Înăbușirea brutală a oricărei critici boala fără leac și până la urmă mortală a comunismului est-european? Nu dominau, oare, În perioada postbelică românească, prostia și Îngâmfarea Nomenclaturii de partid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
asupra acestor cuvinte. Le transcriu, la rându-mi, ca o confirmare și ca un răspuns. Anxios, ca un adolescent, am plonjat, dintr-o dată, În acel ciudat colț de lume unde a iubit și a ars Alejandra. Față de strategia trufașă și feroce pe care și-o exersa Secta Orbilor printre martirii deznădejdii și ai focului, printre mormintele statuare ale bulevardelor magnetice, Încifrata surdină bizantină a personajelor care Îmi solicitau insomnia, alerta lor de cârtițe suferinde revendicau contraste abolind simetria, interzicând comparațiile. Aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
bineînțeles, să mă stabilesc cât mai curând la Paris, „l’endroit idéal pour rater sa vie”1. A răspuns cu aceeași gentilețe când l-am sunat și m-a invitat, cu Cella, la el, pe rue l’Odéon 21. Cinicul feroce, Încântat să răstoarne axiome și canoane, valori și virtuți, era un bărbat scund, subțire, fragil, de o prevenitoare curtoazie. Cel care scrisese, cândva, că dacă ar fi evreu s-ar sinucide și Îl respinsese pe Dumnezeu, admirându-i Însă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
despartă de ginecologul evreu dr. Antal, singurul În care avea absolută Încredere. „Ea micuță și slabă, el depășind-o cu un cap și jumătate. Dispăreau În camera de dormit, după care ea revenea ușurată, consolată, optimistă. Dacă nu exista antisemitismul feroce al nazismului, dr. Antal n-ar fi dobândit niciodată acea importanță iritantă: ori mama era trădătoare, ori antisemitismul era o eroare.” Apoi, mai era și sănătatea șubredă a tânărului nazist. Puștiul „plăpând, anemic”, scutit de durele eforturi ale pregătirii paramilitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
pe care le publicasem la Începutul iernii din A Hooligan’s Return. Discuțiile despre România confirmau totdeauna un soi de afectuoasă complicitate spirituală, dar erau pentru mine și un extraordinar stimulent, o provocare În regândirea trecutului cu seriozitate, cu acea feroce seriozitate a disperării pe care trecutul o merită și pe care unele locuri o merită cu deosebire. Textul din Salmagundi se referea la Întoarcerea mea În România, cu doi ani În urmă, În 1997. O călătorie previzibil tensionată, În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
să stingem lumina pe hol? Și stinge lumina. „Pentru a fugări și calul și călărețul, este nevoie de câini mari, care popular se mai numesc și câini alani. Aceștia se hrănesc de către stăpânii lor, și se hrănesc pentru a fi feroce și mușcători; și stăpânii Îi asmut asupra dușmanilor sau adversarilor; și amintiții câini trebuie să fie Îmbrăcați sau Înfășați cu piele de măgar sau bivol pentru două motive: Primul motiv este ca să nu-l ardă focul pe care câinele Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
societății și starea actuală a conduitei morale a societății, profesorul universitar Nicolae Vasilescu (născut în anul 1926), în cartea „Amintiri amintiri, universitar între două lumi nestatornice” : „ ...În unele pături de sus ale societății, o stare sufletească influențată de un arivism feroce, de un scepticism precoce, de CULTUL APARENȚELOR, nu poate ajuta la formarea acelui corp de elită care să știe să insufle maselor, prin exemplu personal, datoria supremei jertfe pentru mari izbânzi.” „O însemnată parte a generației mele crescute cu IDEALUL
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
ar fi avut să-i spună, iar acum parcă ar fi privit în vânt, făcând pe nepăsătorul și indiferentul, deși se știe vinovat. E nerăbdător să plece de la locul faptei, păi, cum naiba, el și-a făcut datoria de mascul feroce, mai cu seamă după ce a așteptat la ușă ca prostu’ o oră, mă rog, nu i-a găsit nimeni nici o vină. Se mai întâmplă și din pricina grabei sau a emoției, îi spuse ea atunci, dar, cât de curând, avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]