3,332 matches
-
de Brandenburg și a primei lui soții, Catherine de Brandenburg-Küstrin. I-a succedat tatălui său ca Elector de Brandenburg în 1608. În 1611, Johann Sigismund a călătorit din Königsberg în Varșovia, unde la 16 noiembrie 1611 i-a dat omagiu feudal lui Sigismund al III-lea Vasa, rege al Poloniei (ducatul Prusia era fief polonez la acea vreme). Oficial a devenit Duce al Prusiei în 1618 deși el a servit ca regent în numele Ducelui Albert Frederic, care era bolnav mintal. Una
Johann Sigismund, Elector de Brandenburg () [Corola-website/Science/334535_a_335864]
-
copilul presupus a avea har, apare în chip de conducător al celor două cruciade ale copiilor. Dar prezența sa, ca și marșul micilor pelerini spre Ierusalim, nu ar fi explicabile dacă nu ar fi existat, în mediul rural al societății feudale, o altă practică-comunitatea copiilor-o formă de educare a individului cunoscută prima dată în evul mediu. Asociațiile de copii de ambe sexe au apărut în Occident în feudalismul dezvoltat atât la sat, cât și la oraș, rostul lor fiind de
Cruciada copiilor () [Corola-website/Science/306643_a_307972]
-
celelalte posesiuni fiind numai cu numele în administrația sa. Inocențiu al III-lea a reușit să readucă sub ascultarea scaunului roman vechile feude ale marchizei Matilda de Toscana, ducatul de Spoleto și teritoriul Anconei, așa numita Pentapoli , unde se instalase feudalii imperiali. Și problema siciliană devenise favorabilă papei, care devine administratul legal al regatului, calitate care și-o exercită până în anul 1208. După moartea lui Henric al VI-lea, situația Gemaniei s-a înrăutățit, prin dubla alegere, cea dintâi din 8
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
de vedere politic, prin "Actul Uniunii", primul monarh a fost Anne, Regina Marii Britanii. După moartea ei, toate proprietățiile au trecut în posesia Casei de Hanovra. În timpul domniei membrilor din , Scoția s-a dezvoltat dintr-o țară săracă, într-un stat feudal prosper, modern și centralizat. Aceștia au condus din Evul Mediu până în perioada Renascentistă. Numele de Stewart derivă din poziția politică similară cu cea a unui guvenator, cunoscut ca un administrator (steward). Numele de familie a fost adoptat de către Walter Stewart
Casa Stuart () [Corola-website/Science/330591_a_331920]
-
incinta bisericii domnești de la Curtea de Argeș, a fost descoperit un bogat mormânt de sfârșit de secol al XIV-lea presupus a fi al lui Radu I. Costumația defunctului, accesoriile vestimentare și bijuteriile îl arată pe posesor ca pe un puternic principe feudal, cu nimic deosebit de regii Europei Occidentale ai vremii sau de împărații bizantini, fastul impresionant al curții muntene fiind de altfel o realitate de mult demonstrată.
Radu I () [Corola-website/Science/298854_a_300183]
-
Peștișu Mic. Principalele înălțimi (Meea, Dealul Bătăgii, Gruniu, Chiciora) nu depășesc semeția culmilor învecinate: Dealul Răcăștia (328 m), Dealul Stufitului (370 m). Încă de la prima atestare documentară, satul Mânerău este menționat în conexiune cu cetatea Hunedoarei, în componența marelui domeniu feudal de aici. Germenii emancipării sociale apar în timpul Corvinilor, când unor loiali de pe câmpurile de luptă ale „cruciadelor” antiotomane le sunt acordate diplome privilegiale. Secolele al XVI-lea și al XVII-lea se remarcă prin ridicarea unor elite din mijlocul locuitorilor
Mănerău, Hunedoara () [Corola-website/Science/300553_a_301882]
-
Mânerăului, cum vor fi fost Petru Toma, Pârcălab al Pădurenilor, și Andrei Buda, vicejudele curții domeniale. În contextul ocupării Transilvaniei de către Habsburgi, la finele deceniului al treilea din secolul al XVIII-lea, satul se desprinde din sfera marii proprietăți private feudale și este înglobat fiscului austriac. Reformele tereziene și iosefine aduc cu sine zorii emancipării din iobăgie. După 1762, cea mai mare parte a satului se înscrie în contingentul grăniceresc, la Compania limitanensă de la Răcăștia, dobândind în schimb eliberarea din servituțile
Mănerău, Hunedoara () [Corola-website/Science/300553_a_301882]
-
și este înglobat fiscului austriac. Reformele tereziene și iosefine aduc cu sine zorii emancipării din iobăgie. După 1762, cea mai mare parte a satului se înscrie în contingentul grăniceresc, la Compania limitanensă de la Răcăștia, dobândind în schimb eliberarea din servituțile feudale. Semnele modernizatoare ale veacului al XIX-lea își vor fi pus amprenta și asupra Mânerăului. După Revoluția de la 1848-1849, ultimii iobagi de aici își dobândesc libertatea. Grănicerul Ilie Toma organiza, după 1860, întâia școală a satului cu o didactică în
Mănerău, Hunedoara () [Corola-website/Science/300553_a_301882]
-
grele pentru locuitorii așezărilor din apropierea pasului Turnu Roșu. Pentru a putea face față noii situații, regele Ladislau al V-lea, la data de 3 februarie 1453, dăruiește sașilor din cele „Șapte scaune” — uniune teritorial-administrativă săsească cu sediul în Sibiu — domeniul feudal al Tălmaciului, de acum încolo racovicenii fiind obligați să presteze diferite sarcini cu caracter feudal. Din acest moment, Racovița va apărea în perioada 1453-1700 din ce în ce mai des în scrierile vremii cu peste 50 de documente cu caracter feudal, vizând donații și
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
regele Ladislau al V-lea, la data de 3 februarie 1453, dăruiește sașilor din cele „Șapte scaune” — uniune teritorial-administrativă săsească cu sediul în Sibiu — domeniul feudal al Tălmaciului, de acum încolo racovicenii fiind obligați să presteze diferite sarcini cu caracter feudal. Din acest moment, Racovița va apărea în perioada 1453-1700 din ce în ce mai des în scrierile vremii cu peste 50 de documente cu caracter feudal, vizând donații și arendări, vânzări, cumpărări și răscumpărări, zălogiri și reambulări de hotare în care sunt implicați domni
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
în Sibiu — domeniul feudal al Tălmaciului, de acum încolo racovicenii fiind obligați să presteze diferite sarcini cu caracter feudal. Din acest moment, Racovița va apărea în perioada 1453-1700 din ce în ce mai des în scrierile vremii cu peste 50 de documente cu caracter feudal, vizând donații și arendări, vânzări, cumpărări și răscumpărări, zălogiri și reambulări de hotare în care sunt implicați domni de pământ și personalități înalte ale țării cum au fost Cristofor, Sigismund și Ștefan Báthory, George Basta și alții. Racovița apare în
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
stăpânirea a numeroși domni de pământ și se numea „partea iobăgită”, fiind sub ascultarea autorităților comitantese. Ca urmare a dezvoltării agriculturii, comerțului, meșteșugurilor și nu în ultimul rând a apartenenței satului la așa numitul „Pământ crăiesc”, ca parte al domeniului feudal al Tălmaciului, obștile sătești încep să se destrame. Locuitorii liberi au devenit „"iobagiones castri"” (iobagi ai cetății) cu certe obligații militare în apărarea marginilor feudei de la Lotru, Turnu Roșu și Tălmaciu. Pe lângă obligațiile militare, racovicenii erau obligați și la plata
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
1848 a izbucnit Revoluția din Viena alte regiuni ale Imperiului Austriac. La Lemberg a fost format Consiliul Național Polonez și Consiliul Suprem Ucrainean (Rutean). Într-o încercare de contracarare a acțiunilor revoluționare, guvernatorul austriac Franz Stadion a abolit ultimele obligații feudale ale țăranilor. Cererile polonezilor pentru autonomia Galiția au fost întâmpinate de propunerile ucrainenilor pentru egalitate națională și pentru împărțirea regiunii în două entități naționale: poloneză în vest și ucraineană în răsărit. Revoluția din Lemberg a fost înăbușită de trupele imperiale
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
care a fost utilizată mașina cu abur a fost industria textilă. Impactul social al revoluției industriale a marcat dezvoltarea diviziunii sociale a muncii, au apărut noi ramuri de producție, noi centre industriale, s-au impus relațiile economice capitaliste în fața celor feudale. De asemenea, apare clasa mijlocie, categorie ce beneficia de câștiguri financiare rezonabile și care avea un comportament atent față de elitele burgheze sau aristocratice. Se observă o mare schimbare în vestimentație și în investițiile pentru locuințele aspectuoase și confortabile. Dintre toate
Revoluția industrială () [Corola-website/Science/298392_a_299721]
-
sau a protobulgarilor). În așezările fortificate și în mediul rural din Dobrogea au fost găsite pandantive foliforme tipice pentru pecenegi, precum și alte obiecte specifice lor. Pandantivele sunt executate în formă de frunză, din bronz, prin ajurare. Integrarea pecenegilor în armatele feudale a condus la abandonarea modului de viață nomad. Ei sunt cunoscuti in izvoare cu numele de Bisseni, care este latinizarea numelui dat de unguri pecenegilor "(besenyő)". Singura regiune din Transilvania unde există o concentrare masivă de toponime de origine pecenegă
Pecenegi () [Corola-website/Science/301528_a_302857]
-
punând ca gaj moșia Miclăușeni. El trebuia să-și achite datoriile în monezi de aur. Între anii 1880 și 1904, George Sturdza a construit pe amplasamentul vechiului conac un frumos palat în stil neogotic târziu, fiind o copie a castelelor feudale apusene și amintind de Palatul Culturii din Iași, dar și de Palatul Domnesc din Ruginoasa. Planurile construcției au fost realizate de arhitecții Iulius Reinecke și I. Grigsberg. Pe pereții construcției se află următoarea inscripție: "„Casa ridicată aici de strămoșul Ioan
Castelul Sturdza de la Miclăușeni () [Corola-website/Science/303984_a_305313]
-
de la Tomnatic, lângă Morisena (azi Cenad). Conform acestei versiuni, tezaurul a fost îngropat de familia lui Ahtum la puțin timp după moartea acestuia în bătălia cu Chanadinus. Alte teorii au atribuit aceste vase fie unor meșteri din Crimeea, fie unor feudali locali, aflați în legătură cu voievodatul bănățean medieval.
Tezaurul de la Sânnicolau Mare () [Corola-website/Science/305603_a_306932]
-
a satului Marin apare la 1458. Acest an este însă departe de a putea indica momentul înjghebării lui ca o comunitate distinctă de oameni. În general, atestarea documentară a satelor este legată de intrarea lor în circuitul juridic al proprietății feudale garantate de stat. În cazul Marinului, cele mai vechi urme de locuire datează încă din neolitic - epoca pietrei șlefuite și perforate. Aici a fost descoperită o așezare neolitică în urma unor cercetări de suprafață efectuate în anul 1999. Situl se găsește
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
baronului Bánfi Paul. Primul document istoric care se referă în mod expres la satul Marin este “Vechiul privilegiu al libertății” de la 1539 .“Privilegiul” sau ”libertatea” colonilor din Marin, cuprinse în acest act, nu sunt altceva decât stabilirea sau restabilirea sarcinilor feudale ale acestora. El indică progresul pe care îl fac sarcinile feudale, creșterea și extinderea obligațiilor de lucru asupra satelor românești. În Urbariul Domeniului Șimleu de la 1594 se amintește că, în toamna acelui an, domeniul Șimleului cuprindea 50 de localități dintre
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
expres la satul Marin este “Vechiul privilegiu al libertății” de la 1539 .“Privilegiul” sau ”libertatea” colonilor din Marin, cuprinse în acest act, nu sunt altceva decât stabilirea sau restabilirea sarcinilor feudale ale acestora. El indică progresul pe care îl fac sarcinile feudale, creșterea și extinderea obligațiilor de lucru asupra satelor românești. În Urbariul Domeniului Șimleu de la 1594 se amintește că, în toamna acelui an, domeniul Șimleului cuprindea 50 de localități dintre care două sunt târguri (Șimleu și Crasna). Din cele 48 de
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
locuitorilor de pe meleagurile satului Marin. Aceasta rezultă și din primul document istoric, “Vechiul privilegiu al libertății din 1539”, care face referire specială la Marin. “Privilegiul” sau ”libertatea” colonilor din Marin, cuprinse în acest act, nu sunt altceva decât restabilirea sarcinilor feudale ale acestora. Dările mărinanilor în natură constau în: boi de jug, găini, stupi de albine, oi, porci, căprioare. În următoarele urbarii mai apar: vaci, iepuri, gâște, capre. Din conscripția satelor din comitatul Crasna din 1720-1722 rezultă că în Marin se
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
în urmă, ei se lovesc pe spate cu vâslele, astfel că, săraca gondolă s-a învârtit în cerc de două decenii, prin spărturile rapacității țâșnind apa decepției electoratului perdant. S-a trecut la un sistem de pol i t izare feudală, pr in radical izarea conști ințelor, majoritatea oportuniști lor provenind din Partidul Comunist, pe care l-au înfierat cât mai abitir, după ce l-au slujit cu mult sârg. În cei 20 de ani care au trecut s-au făcut afaceri
Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_228]
-
lor mai libere să devină iobagi prin creșterea impozitelor și prin introducerea dreptului civil roman. Dreptul civil roman îi avantaja pe prinți care căutau să-și consolideze puterea, pentru că le aducea tot pământul în proprietate personală și a eliminat conceptul feudal al terenului, ca încredere între stăpân și țăran care conferea drepturi, precum și obligații, celui din urmă. Prin menținerea legii vechi, care a legitimat propria regulă, nu numai că au devenit mai bogați și și-au întărit poziția în imperiu prin
Războiul Țărănesc German () [Corola-website/Science/313146_a_314475]
-
religioasă, și mai mulți lideri au exprimat ideile lui Luther la ruperea dintre Roma și noua biserică germană. Cu toate acestea, Revolta Cavalerilor "nu a fost fundamental religioasă. Aceasta a fost legată de pământ și a căutat să păstreze ordinea feudală. Cavalerii s-au revoltat împotriva noilor taxe, care îi storcea de toți banii. Martin Luther, liderul dominant al Reformei în Germania, a urmat un curs neutru în Războiul Țărănesc. El a criticat atât nedreptățile impuse țăranilor, cât și nechibzuința a
Războiul Țărănesc German () [Corola-website/Science/313146_a_314475]
-
pentru a salva Comitatul de Edessa de la un dezastru. În consecință, Ludovic și-a declarat intenția sa de a merge la cruciadă în ziua de Crăciun a anului 1145, la Bourges. Eleanor a insistat să participe la Cruciadă ca lider feudal al soldaților din ducatul ei. Din momentul în care cruciații au intrat în Asia Mică, Cruciada a mers prost. Regele și regina erau încă optimiști - împăratul bizantin le-a spus că regele german Conrad a câștigat o mare victorie împotriva
Eleanor de Aquitania () [Corola-website/Science/311642_a_312971]