5,111 matches
-
propriul univers josnic și confuz Viața-i o perpetuă profanare Dureros sfâșiată și golită de sens Ce colectează diagnostice sumbre. Drama ei spirituală alunecă Spre un dezastru moral irefutabil În legătură cu cruzimea Cu păcatul și chiar cu moartea Cu trăsăturile de fiară rănită, Însetată încă de sângele cald Bestia poate fi din când în când om, Care se roagă, citește sau scrie Piese pentru teatrul absurdului, In vivantă regie proprie Cu decoruri existențiale variate, Zilnic jucate cu casa închisă La întâlnirea realului
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ritm infernal. Bestiarul uman îl întrece în vulgaritate și cruzime pe cel mitologic, medieval, care se compune din animale legendare, stranii, încorporate marilor epopei scrise. Rămâne la latitudinea cititorului să aprecieze scurta disertație adresată unei categorii umane cu apucături de fiară privilegiată a speciei, și revin la obsesia destrămării unei familii frumoase cu doi copii. Această chinuitoare preocupare m-a urmărit mulți ani, ani în care am fost răstignit ca Mântuitorul Iisus Hristos, pierzând propria identitate, căci am fost catalogat de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
banii achitați de Centrul de colectare îi investeam în echipament sportiv: tricouri, chiloți, teniși, bascheți, mingi. Această afacere s-a dovedit a fi, după Revoluție, mult mai înfloritoare pentru șmecherii privatizărilor, care au „confundat” industria noastră cu un morman de fiare vechi, punând-o pe chituci. De mic am fost nevoit și obișnuit să-mi câștig bucata de pâine prin angajările sezoniere din vacanțele de vară, în clasele V-VIII, în cadrul CFR-ului la plivit buruieni de pe calea ferată. În perioada
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
să le miște măcar. Nici Victor Prisecaru, zis „Decuseară”, care-a făcut doi ani haltere și are un fizic impresionant. Nici Relu (”Pompelul”), karatistul, nici Țuțu, fratele Lisavetei, o matahală de om, care se laudă că „trage toată ziua la fiare”. Ușile nu au cedat sub nici un chip, iar oamenii au fost nevoiți, În cele din urmă, să le taie cu faiul balamalele și să le scoată. În ciuda faptului că a fost un om neprietenos, rece, distant, aproape Întreaga suflare din
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ajunse la florile toamnei, la crizanteme și dumitrițe... Mai bine o dărâmam și făceam o casă nouă, își spunea Alex uneori înciudat. Ina trecuse în vară prin zonă, fără știrea lui Alex și, când văzu numai gropi, movile de pământ, fiare torsionate, țevi, cărămizi și atâtea materiale în perimetrul a ceea ce se spunea că va fi gospodăria ei și a lui Alex, își puse mâinile în cap. De bună seamă, soțul ei avea ceva din încăpăținarea catârului la care se adăuga
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
o clipă de neatenție. Când făcuse primul pas pe scândura cu pricina, gândurile sale călătoreau probabil în alte sfere. Toți cei aflați în preajmă lăsară lucrul și săriră să-l salveze pe accidentat. Îl scoaseră cu greu dintre scânduri și fiare, dar observară, din durerea pe care o reclama, că ceva era în neregulă. - Maistre, mă doare îngrozitor, spuse Alex și puse grijuliu o mână pe piciorul drept care nu voia să-i mai dea ascultare. S-ar putea să fie nevoie
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
decât de obicei. Mihaiu a venit acasă, beat tare. Copila dormea. Cu trupșorul cam dezgolit. El a voit întâi să i-l acopere. Brusc, s-a răzgândit. și a descoperit-o total. În el au luat foc dorințe animalice, de fiară turbată. și a violat-o. Fata n-a apucat să-și dea seama de ce i se întâmplă. Mihaiu o strângea tot mai tare în brațe, o mângâia, peste tot, până ce ajunse la gât. Acolo a întârziat mai mult. și a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cu ochii inocenți de turcmenă, cu care, altădată, mă jucam de-a v-ați ascunselea pe malul Surenului, am strâns în brațe acest corp plăcut, umed, plin de căldură tonică. Sau, mai degrabă, m-am aruncat asupra lui, ca o fiară înfometată. O detestam din adâncul inimii. Dragostea și ura făceau corp comun. Trupul ei proaspăt și palid, corpul ăsta de femeie, se deschise și mă încarceră, ca un naja care se încolăcește de jur-împrejurul prăzii. Pieptul avea un miros îmbătător. Carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
astea, colac peste pupăză, Virgil, amicul de la șase care lucra la Administrația Domeniului Public pe un camion baban, nu-i dăduse nicio veste toată dimineața. Nici nu mai știa ce să facă. Deja toate ascunzătorile lui erau pline ochi cu fiare. Îi știa și pe gunoieri. Ar fi putut încerca o chestie lucrativă cu ăștia, dar erau din cale afară de ai dracului. Prea voiau totul numai pentru ei, iar lui i-ar fi lăsat doar de-o măslină. Iar dumnealui anvizaja
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Verde de mânie, Esesistu', negăsind la repezeală o replică pe măsură, cu bărbia tremurândă și împroșcând cu salivă în toate părțile, face: Exact. Mic cu aia mare, bă! Hă, hă, hă! La râsul lui forțat, în neconcordanță cu aspectul de fiară al mutrei, cei din jur, așa-zișii suporteri - trec la aplauze furtunoase și scandează parcă patriotic: „Ura! Ura! Ura!” Vorbește frumos, micuțule - îl temperează ușor Titi, ca un păpușar care simte că una dintre sfori nu-l ascultă bineNu așa
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
rupe un vreasc. S-a oprit pentru o clipă, să vadă ce s-a întâmplat de nu-l mai aude pe Hliboceanu. Dar ce să vadă pe întuneric și prin zăpada zburătăcită de viforniță? Și apoi vântul sufla ca o fiară! A rămas pe loc, să-l aștepte pe Hliboceanu, ca să se dumirească. Dintre trâmbele de omăt răscolit au apărut ca prin vis întâi boii și apoi sania, dar fără Hliboceanu... „S-o fi oprit și el... ca omul, pentru vreo
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu motorul Înecat ca ultimul Începător, cu toate beculețele sticlind disperate pe bord. În acele secunde s-a simțit ca un Wartburg de pensionar redegist, gata să fie prins de fălcile concasorului spre a fi transformat Într-un morman de fiare. Apoi, pedigriul teuton și-a spus cuvântul. Fauvé a simțit cum uleiul Începe să-i clocotească În vine, bujiile i-au oferit pe loc scânteia necesară și s-a năpustit neînfricat În urmărirea fugarei. Noi, oameni În general nesimțitori la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un cort peste pomeți, Întru aflarea unei odihnitoare umbre, așa că acum, mai puțini, ne simțim poate și mai solidari Între noi, Înțelegând astfel ceva mai bine ce era În sufletul acelor oameni aflați la ultimul etaj al unui mall, În mijlocul fiarelor hămesite care-și cereau drepturile. Acest interminabil ocol are și unele virtuți. Asemenea celui trezit după o comă Îndelungată, care l-a privat de aflarea veștilor bune, dar și de șocul catastrofelor ori al morții celor apropiați, n-ați trăit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
bustului și noua tehnică de psihanaliză care ajută la creșterea sânilor contribuie la popularitatea insulei. 26 iunie. Asociația Mondială a Numerologilor stabilește cu certitudine că pe data de 09.03.1998 a fost sfârșitul lumii (1998 × 3 : 9 = 666, numărul Fiarei, Q.e.d.), Însă acesta a trecut neobservat din pricina lipsei de interes a publicului. O grupare paraecologistă invadează Tit Island, cu intenția de-a o arunca În aer, dar invitații lui Hugh Hefner, care tocmai sorbeau cocktailuri la umbra pâlcului
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ce mai căutăm aici?! Suntem atenționați: „Se poate trage asupra voastră de la geamuri, de la balcoane!”. Când ridic capul și mă uit în jur, văd numai geamuri și balcoane. De unde se poate trage? O frică atavică mă cuprinde, o frică de fiară încolțită, o frică instinctivă. Fiecare celulă a corpului meu îmi spune: „Fugi!”. Dar cum eu sunt în armată, am ordin să stau aici, să se tragă în mine! Rămân pe loc. Toți rămânem pe loc. Suntem în armată! Ușor, ușor
CADENȚE PESTE TIMP by Maior (r) Sergiu MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93205]
-
dar nu eram prea sigură. Înseamnă că celălalt..., cum ziceai că-l cheamă? — Sabbatai Zevi a fost un evreu mistic din Smirna care, În 1666, s-a autoproclamat Mesia. — De ce? se miră cu toată sinceritatea Daisy. Fiindcă 666 este numărul Fiarei din Apocalipsă. — Asta chiar că n-o mai știam! Și după aceea? Întrebările repetate și cam stupide ale asistentei ar fi putut să-l sîcÎie, dar Smith se simțea, dimpotrivă, foarte relaxat și cît se poate de răbdător. Pesemne ceaiul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
dacă aruncăm o scurtă privire la tradiția europeană ne putem da cu ușurință seama că n-au fost niciodată favorabile tiranilor. Nici de data asta nu cred că se va face excepție. Omul este fără nici un dubiu cea mai feroce fiară. Acesta este felul meu de a declara război, de a te pune în gardă, Geniule. Ține de etică. Și ca să revin la ce ziceam mai înainte, permite-mi o mică recomandare: teme te. Pentru că ai de ce. — De data asta, zău
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
punînd pe el farurile ca pe un iepure. Mașinile erau două Rolls-uri rablagite luate cu japca de comuniști din garajul Palatului, care abia mai pufăiau, lăsîndu-ți impresia că dintr-o clipă în alta o să cadă grămadă într-un morman de fiare vechi. Supape, arbori, bujii, vibrochene, își etalează taximetristul cunoștințele de mecanică, forjate în timpul războiului, fără revizii și alte alea, vremuri nasoale. Surpriza mare a fost, continuă Roja, cînd din ele au coborît patru haidamaci cît toate zilele, în paltoane de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
un târziu, după ce a răsucit hârtia și a trecut limba peste micul sul, ca să o poată lipi, o aprinde și trage cu nesaț fumul În plămânii lui intoxicați cu tutun, hodorogiți. -Ascultă nerecunoscătorule, bășinosule, ucigaș de timp, omorâtor de muște, fiară de maidan, nici acum, după atâția ani de scormonit gunoaiele Împreună, nu ți-a intrat În cap că noi nu suntem la fel? Am acceptat din milă să Împart cu tine bucățica de mâncare obținută cu trudă, am acceptat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un grătar de metal, soba lor de toate zilele. Ține deasupra flăcării ibricul În care a turnat apă și câteva flori de tei, pe care le-a scos dintr-un borcan, după ce le-a mirosit cu lăcomie, așa cum miroase o fiară prada. Când apa Începe să sfârâie și să se zbenguie În ibric, Antoniu stinge flăcăruia, suflând În ea, după care deșartă ceaiul Într-o cană, aflată pe taburetul din Încăpere. Aroma de tei, dumnezeiască umple Încăperea și le intră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de trunchi. Mulțumește și continuă să tremure la câțiva metri de postul lui Antoniu. La capătul scării rulante care coboară În adânc, cerșetorul cu picioarele retezate, stăpân absolut al ,,vehicolului,, coborâtor, pândește sprijinit În cârje, cu mirosul lui fin de fiară, cascada de oameni ce curge necontenit Înspre trenuri. În fiecare zi la 10 dimineața se instalează acolo strategic și dispare la 14,00 fix , cu buzunarele pline de bancnote verzi de 1 RON Ă zece mii vechiă. Dacă raportăm timpul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
eram pregătit să lupt pentru a-mi apăra dragostea, să Înfrunt orice piedică mi-ar fi ieșit În cale, să sfâșii, să urlu, să rănesc, să fur, să mă bat, dacă cineva ar fi Îndrăznit să mă Împidedice. Devenisem o fiară la pândă și, dat fiind faptul că trebuia să ne ascundem iubirea, eram extrem de bănuitor și mă temeam În fiecare moment petrecut cu Ema, de o catastrofă, de ceva Îngrozitor, care ar fi putut să ucidă sentimentele mele. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Și Palmer n-a mai spus nimic? — Nu l-am întrebat altceva. — Și zici că te-ai purtat frumos cu el? — Am fost adorabil. — Nu sunt convins că eu, în locul tău, chiar m-aș fi repezit asupra lui ca o fiară sălbatică, zise Alexander, dar măcar l-aș fi luat puțin la întrebări. I-aș fi cerut niște explicații. — Ei, ce explicații să-mi dea? am răspuns. Nu uita că sunt bun prieten cu Palmer. A-i pune întrebări e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
se deranja să ridice privirea, ca să te poți executa când ți se cere. Și, apucându-mă de picioare, mă Îndreptă cu gesturi dure și adăugă: — Așa. Am privit În jos și am văzut că Îmi pusese niște cătușe la picioare. Fiarele sclipeau cu o strălucire malefică, ghiulelele erau mari și grele. Ca să dovedesc că pot să joc rolul manechinului unei croitorese dacă sunt nevoit, mi-am Îndreptat spatele și, curajos, m-am prefăcut că sunt din tablă. Mama mea a continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și dumneavoastră rău? — Nu, nu, spuse el. Dar n-am reușit nimic. N-am darul de-a ține discursuri. Se sprijini iarăși de fereastră și-i zâmbi: — Ai fost mai bună. Le-ai răspuns foarte bine. De ce sunt așa niște fiare? — Totdeauna sunt la fel. Burghezi, spuse el. Proletariatul are virtuțile lui, iar un gentleman e adesea bun, drept și brav. E plătit să facă ceva folositor - să guverneze, să predea la școală sau să vindece bolnavii -, sau are banii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]