9,472 matches
-
cel care scrie acolo sortit e pe veci să aleagă între răfuială și alibi Delfica o fărîmițare bolnăvicioasă a spaimei ca-n romanele cu sertare firește că asta nu spune lucrurilor pe nume și nici nu împiedică ziarele literare tutunul ficțiunile să cîștige pentru mine acum un șir de bătălii în marș - între noapte și zi e timpul cînd se furișează la marginea orașului femeia preschimbată în vulpe după cîteva ore de dragoste citise hesse mai tîrziu handke patru ani fusese
Poezie by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/12024_a_13349]
-
autoarea dintr-o perspectivă antropologic-comparatistă nu se citește mai anevoios decât un discurs ficțional, pentru că scriitura mizează, subiacent, pe tertipuri de captatio care seduc cititorul și-l obligă cumva la un soi de (fals) pact ficțional. Știi că nu citești ficțiune, cu toate acestea suspense-ul lecturii e similar pentru că e construit după aceleași reguli. Povestea "despre povestire" (111 romane celebre era un "roman" despre...romane!) semnată de Ruxandra Ivăncescu e o lucrare doctă, cu farmec: de la "ritualul povestirii" - implicațiile mitului în
Despre povestire, cu tâlc... by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Imaginative/12425_a_13750]
-
trei secțiuni, modern, riguros structurate. Narațiunea pierde din substanța factologică, devine insistent, fin și precis analitică. Este elaborată cu o vie însuflețire critică. Ca metaroman analitic in pregress și nu deliberativ, Anchetatorul apatic impune o omologie structurală între existență și ficțiune. Ratarea existențială ajunge să fie substituită de realizarea anchetei romanești. Perspectiva narativă aparține unui tânăr procuror, un insolit anchetator, o conștiință apatică lucidă, (auto)critică, dar suspicioasă, nehotărâtă, relativistă, ce se confruntă cu alte conștiințe iremediabil apatice, în special femei
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
Tinerii prozatori din deceniul 9 vor exprima o predilecție a mișcării lor literare înspre alegerea existenței celor care nu au putere politică și, supuși Gulagului, nu au nici puterea celor lipsiți de putere. Ideea devine la V. Duda însuflețită de ficțiune, oricât de dominant analitică ar fi ea. Prozatorul are intuiția, imaginația, capacitatea de expresie a existenței autentice și devine artificial doar prin exercițiul în exces al acestora. Dar romanul acesta masiv are norocul unui echilibru între real și ideal, epic
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
de canțonete. Iată un personaj demonic, reprezentativ pentru o epocă istorică, dar și pentru o epocă literară, creat cu o știință matură și subtilă a tipologiilor. Oglinda salvată, 1986, este un (meta)roman adus la limita memorialisticii creditabile, deopotrivă ca ficțiune și document, despre educația literară și sentimentală a scriitorului, în provincia deceniului 6. El este scris cu aceeași fină inteligență. Are în concepție surprinzătoare, vii, elevate și, nu mai puțin, sincrone principii poetologice, situate la interferența (auto)referențialității. Cu el
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
a continuat în România și în literatura română. Modalitatea de roman se schimbă mai puțin, în sensul clarificării retoricii narative și a unui spor de comunicare cu cititorul. Duda devine și mai decis autobiografic, fără a se dispensa de protocolul ficțiunii. Restructurate și adecvate în funcție de substanța reflexivă și factologică, romanele sale par lipsite de evoluție. Mult mai mult se modifică relația cu materia literară, societatea "socialistă", din perspectiva lumii libere și a celei postcomuniste. România. Sfârșit de decembrie, 1991, este un
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
Memoriile reflexive despre viața în comunism au ca interes încercarea de a o înțelege, în sensul de a lămuri, dar și în acela de a asuma, de a motiva mentalități și fapte, din puncte de vedere diferite. Comună cărților de ficțiune rămâne perspectiva dinspre cotidian spre istoric și politic (acesta în relație cu alte sisteme totalitare). Volumul se alcătuiește din mărturii minore și semnificative despre curaj și lașitate, opoziție și supunere, într-o viață care trebuie trăită și visată. Alvis și
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
ce se degajă din aceste versuri ce au delicatețea unor miniaturi și fragilitatea unor stampe japoneze. Temporalitatea este parcă suspendată, figurile vegetale trăiesc o beatitudine a reacțiilor liminare, gesturile și mișcările au o lentoare funciară, trăiesc sub zodia imponderabilului, a ficțiunii mântuitoare și în regimul oniricului. Starea de dragoste, desenată în tonuri rafinate conduce spre un ceremonial galant, în care se împletesc instinctul ludic și figurile grațiosului ritualic. În cea de a doua parte a poeziei gravitatea capătă o pondere din ce în ce mai
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
la cărarea lui din codru. Nimeni nu ne împiedică să vedem aici o profesiune de credință a poetului, iar în pitic un alter ego al său; trauma mersului silit la școală produsese, după doi ani, efecte literare, sublimîndu-se într-o ficțiune cu tîlc. în fine, denumirea circului: "Pompadur" - de unde și pînă unde?! Pasionat ca toți copiii de asemenea spectacole, autorul nu ratase nici unul din acelea care trecuseră prin Piatra Neamț: Kludsky, Franzini, Metropolis, Globus... în raport cu aceste premise, numele de "Pompadur" ne transferă
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
ucenici prin diferite redacții, miezul de noapte prinzîndu-i �în scîrțîitul mărunt al peniței". Aici apare în 1921 primul număr al revistei Gîndirea, cu Gib Mihăescu printre întemeietori. Lipsit de convingeri ideologice, autorul Rusoaicei lasă impresia că pune patimă numai în ficțiune. Văzut de contemporani într-o �imagine perfectă a omului bun" (O. Șuluțiu), �un om absent și lipsit de vigoare" (Oscar Han) �pe care nu putea să-l urască nimeni" (G. Călinescu), Gib Mihăescu duce o viață exterioară lipsită de �întîmplări
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12914_a_14239]
-
timp, la 19 octombrie 1935, să se stingă din viață, la doar 41 de ani. Tocmai publicase Donna Alba și vorbise, fără urmă de sumbre presimțiri, despre alte proiecte de viitor. Povestiri și romane în manuscris, �calde încă de viața ficțiunii", cum avea să se exprime, mîhnit, P. Constantinescu, își așteptau finalizarea. Iată o biografie curată, care a generat ideea nepotrivirii dintre o viață �banală, lipsită de evenimente" și o operă cu virtuți compensatoare, permanent ispitită de senzațional și de neprevăzut
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12914_a_14239]
-
ca și cum te-ar îndemna să intri somnul se face o apă limpede și nimic n-o mai tulbură Sacul ca vechi pacient al neliniștii, ar cam fi fost vremea să înțeleg - mișcările făcute în afară nu sînt decît călărire de ficțiuni. la ce bun ? prevăzător, aidoma celui ce vine dintr-o îndelungată convalescență și se întreabă dacă ea, convalescența, cu discreția-i vinovată că te-a călăuzit departe de boală, mai poate fi un preludiu la ceva, prevăzător, deși obișnuit pînă
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
continuarea, ci negația mișcării. negație cu damf de șantaj. mai întîi trage storurile, apoi mișcarea e silită sau convinsă (n-o vom ști niciodată) să se dezbrace și țuști afară și clic ! încuietoarea. rămasă acolo, mișcarea e lăsată pînă ajunge ficțiune în carne și oase. prevăzător și totuși cu nimic mai surprins decît pușcăriașul ce, spășit, își ia blidul cu terci și se retrage într-un colț mai cald al închipuirii, mă îndreptam spre locul unde urma să-l întîlnesc, trebuia
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
sex-appeal și fără resurse / într-o piață cât burta căscată / în mijlocul orașului”, “mai ridicolă / decât un papagal pe rotile”, “balerină ridicolă și fără dinți” - replică trist-parodică a Leonorei romantice, și a acelei “donna angelicata / a profesorului călinescu”. Dacă “(a) auzit ficțiunea lătrând pe băncile goale / și labele ei păroase frământând noaptea”, aceste e un semnal al spaimei de golul existențial și nu o programată anulare a realului, expresia dramatică a sentimentului deteriorării ființei ce nu mai poate găsi decât o contrapondere
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
mai mult decât o pasiune”. Spitalul manechinelor (1998) continuă acest proces de pătimașă înscriere a viului în poem (“poți să faci ce vrei / eu tot te aduc fără să știi / în această hârtie nerușinată / fiecare poem e un viol / fiecare ficțiune e refugiul unui masochist”), dar, nu o dată, și cu sentimentul irealizării, al căderii sub o mască imaginată, pur produs al “creierului”, lipsit de concretul palpabil de către “mâna” ce l-ar putea verifica: “mă pipăi și nu mă găsesc / - când nu
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
gubernia N... nu se înșeală." „Deodată se auziră huruind roțile unei trăsuri. O caleașcă mică intră în curte. După cîteva clipe, în salon apăru feciorul, aducînd o scrisoare pe o tăviță de argint." Era de la al dumneavoastră, Cu stimă și ficțiune, 31-VII-980 Emil Brumaru
Un fluture ce palpită by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13815_a_15140]
-
ar putea umple de invidie și pe cei mai generoși dintre noi, s-a născut tocmai în anul ei de naștere și nu s-a născut mai devreme sau mai tîrziu. Astfel ar fi evitat să facă parte din acea ficțiune numită Generația ’80 și teoretizată mai plictisitor decît enumerarea stațiilor din Mersul trenurilor de către Gheorghe Crăciun, un grafoman notoriu și un campion al umorului involuntar.
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]
-
și Securitatea, intelectualii care s-au opus regimului Ceaușescu și turnătorii care îi "fișau" pe indezirabilii acestuia. După topirea tirajului cărții de proze de debut, Monciu-Sudinski se reprofilează pe alcătuirea de "reportaje" (pe care, de fapt, le mimează într-o ficțiune biografistă ce derutează atît cenzura, cît și critica literară a vremii), grupate în două volume: Caractere (1973, Premiul UTC) și Biografii comune (1974); în aceeași perioadă, autorul e angajat ca redactor la revista Argeș. La mai bine de un an
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
la idilismul social al prozei industrializării staliniste (gen Petru Dumitriu), pe de alta, la evazionismul etic al romanului politic șaptezecist (tip Buzura, Ivasiuc sau Preda), defazat "critic" față de propriul său prezent ceaușist. Cine ar încerca, astăzi, să reconstituie prin mijlocirea ficțiunii lumea anilor ’50-’60-’70, ar face-o mai degrabă din Rebarborul lui Monciu-Sudinski, decît din prozele colectivizării și industrializării ale "obsedantului deceniu" (pline de activiști omenoși și infailibili, tineri superdotați și muncitori titanici mergînd benevol și entuziast pe șantierele
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
drama interioară. Ar fi o poveste tandră, dar adevărul face ca ea să fie tristă. Cartea Silviei Kerim e scrisă frumos, are structura unei nuvele psihologice, cu planuri temporale intercalate sau suprapuse, dar rareori poți uita că nimic nu e ficțiune. Casa din „poveste" se află în București, pe strada Parfumului, de unde i se trage și numele de Parfumerie. A fost construită în 1847, anul în care o mare parte a Bucureștiului a dispărut în „Focul cel Mare." Urma să fie
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14030_a_15355]
-
exagerare, o generalizare a datelor particulare, o nivelare". Foamea de real s-a volatilizat, proza rămâne fără subiect, ochiul auctorului s-a întors cu totul înspre interior pentru a-și surprinde și înțelege ipseitatea, pentru a aborda cu alte instrumente "ficțiunea corporalității sale reflexive", cum ar spune Carmen Mușat. Dacă romanul optzecist avea la bază concepția inutilității prerogativelor autorului și a actului demiurgic de a mai construi lumi, Gh. Crăciun încearcă acum să analizeze mai îndeaproape înseși motivele eșecului de a
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
Grandangulare (căci volumul cuprinde contrapunctic și proză - cam naivă, cum altfel - nepublicată în anii '80) sunt excelente, chiar rafinate considerații teoretice despre noile crize ale scrisului. Găsim aici problematizate cam toate provocările prozei postmoderne: corporalitatea textului, teoria limbajului, raportul autenticitate " ficțiune, text - imagine ș.a., pornind de la Wittgenstein până la Steiner și Barthes. E-adevărat, teoria scindează scrisul explicitându-l, dar îl și provoacă îndeaproape: "Limbajul ajunge cu adevărat să te comunice abia atunci când ai ajuns să accepți că subiectivitatea ta nu se exprimă
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
diferit de colegii săi de generație, care păstrează un ce tragic și dezumanizant în spatele jocului lumii și a faldurilor limbajului. Poezia lui este considerată poezie a concretului, a cotidianului, dar e un concret care se definește "la cea mai înaltă ficțiune", ca "high fidelity" în același timp. E un real coroziv care cuprinde și imaginația și oniricul, în care "cea mai înaltă fidelitate" este față de suflul inimii. Sau, după cum mărturisea Florin Iaru într-un interviu din 2001, "oamenii trăiesc mai mult
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/14274_a_15599]
-
Cestita poveste a corabeei sunt două istorii scrise în limba letopisețelor. Povestirea în care un țăran îndărătnic primește prin poștă, de la un expeditor incert, un computer, de care-i e frică ca de dracu, e de un haz nebun. Plăcerea ficțiunii este evidentă mai ales în Un obiect tensionat..., o povestire în care scriitorul argeșean folosește un Pateric străvechi de la o mânăstire ctitorie a lui Petru Rareș, o sofisticată teorie de fizică, rapoarte CIA, agenții de presă internaționale, jazzmani și unde
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14272_a_15597]
-
că a scris în acest mic roman întâmplări "absolut reale". Aș zice, însă, parafrazând un celebru dicton, să n-avem încredere în scriitorii târgovișteni nici atunci când fac confesiuni. Sau mai ales atunci. Situația care declanșează această autobiografie, asistată îndeaproape de ficțiune, avea chiar o semnificație aparte în anul apariției primei ediții. Un tânăr care vrea să se angajeze într-un institut de cercetări, ajuns în fața eternului șef de cadre, e nevoit să ofere câteve variante biografice instantanee asupra cărora revine aleatoriu
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14272_a_15597]