828 matches
-
ai s-o bei! Acum du-te acasă și liniștește-te. Pe urmă om mai vedea noi... Din clipa aceea, Toaibă s-a simțit ca și cum n-ar fi băut nici o picătură de rachiu... S-a ridicat, a luat sticla cu fiertura dată de Dochița și s-a îndreptat spre ușă. Rămâi sănătoasă - a îngăimat el, punând mâna pe clanța ușii. Mergi sănătos și nu uita ce ți am spus. Ține și bastonul pe care l-ai pierdut când ai căzut în
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
viscolul nedomolit. Mergea aruncându-și din când în când privirea înapoi, de parcă se temea să nu fie urmărit de cineva. Bastonul nici nu-l mai folosea... Fără să-și dea seama, căuta să se convingă că na pierdut sticla cu fiertură de la Dochița.... Gândul i s-a fixat pe spusa Dochiței: „Dacă a vrea Dumnezeu, vă va dărui și un prunc”... „Doamne! Fă să se întâmple minunea asta!” Pe la al doilea cântat al cocoșilor, Toaibă a intrat în casă. Maranda abia
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
știa de ce nu-i venea să-i spună ce a avut de tras în noaptea aceea. Parcă îi era rușine să-i povestească întâlnirea cu Dochița și că sticla de lângă el nu-i plină cu rachiu, ci cu... cu o fiertură afurisită pe care el trebuie s-o înghită picătură cu picătură... A mai privit o dată la sticlă și... cu un efort de voință peste poate, a tras aer adânc în piept, a înșfăcat-o, i-a scos ciocălăul care ținea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
niciodată. Ori mi s-o părut mie ori ai mâncat chiar cu poftă? Ee! Am mâncat și eu, că mi-o venit foame așa pe neașteptate - a îngăimat Toaibă, fără chef de vorbă lungă, fiind bucuros în sinea lui că fiertura ceea de la Dochița îi plăcută și nu-i cine știe ce leșie. „Da’ cum a fi cealaltă zamă? Că Dochița nu mă iartă. Și asta înseamnă să nu mai beau nici o gură de rachiu?” Acest gând l-a făcut să-și aducă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ca la 153 începuturi... Ea a rămas nedumerită întâi, pe urmă... „De când nu m-a mai ținut în brațe Toader al meu? He-he! Poate tocmai de dinainte de război!” În dimineața următoare, Toaibă parcă abia aștepta să ia o înghițitură din fiertura Dochiței... A dus sticla la gură și a tras o dușcă zdravănă. Licoarea a pornit pe gât ca un balsam. „Da! Acum parcă sunt în altă lume. Mare minune” - gândea Toaibă în timp ce se îmbrăca, pregătindu-se să iasă în curte
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
dat peste cap și restul de rachiu rămas pe fundul ulcelei. La sfârșit s-a cutremurat ca de friguri. Nu a mai simțit plăcerea de altădată... De fiecare dată când se așeza să mănânce, lua câte o înghițitură zdravănă din fiertură. Nici el nu-și dădea seama cum de a prins atâta drag de zeama din sticla primită de la Dochița... „Numai că la mijloc îi o vrăjitorie, că altfel nu-i” - gândea Toaibă, dar nu uita să bea din ea la
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
i-a umplut traista cu de toate, neuitând să-i pună, ca de obicei, și un rest de rachiu rămas mai de multă vreme... „Să aibă când s-a mai hodini”. Toaibă însă a avut grijă să ia restul de fiertură. Parcă vedea privirea Dochiței din clipa când i-a dat sticla... Își înfipsese ochii într-ai lui în timp ce îi spunea: „Ai s-o bei, Toadere! Musai ai s-o bei!”... Toată săptămâna a muncit cât șapte. Abia când se aciua
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
umbli tu după mâncare, că până acu’ mă întrebai dacă mai am vreo gură de rachiu? Uite că omului îi mai este și foame, nu numai sete - a răspuns Toaibă, fără a îndrăzni nici acum să-i dezvăluie secretul privind fiertura primită de la Dochița. Se temea în sinea lui ca nu cumva, dezvăluind secretul, aceasta să nu-și piardă puterea de leac... „Mai bine să nu știe Maranda de 155 zeama ceea, că dacă n-a fi de nici un folos nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Dacă am căzut în șanț, asta s-o întâmplat fiindcă am piciorul beteag. Și mai era și potopul acela de viforniță... Nu te supăra pe mine, Toadere. Eu nu-ți vreau decât binele. Mai degrabă spune-mi dacă ai băut fiertura ce ți-am dat-o? Da’ ce stăm de vorbă așa peste gard? Fă bine și intră, că atunci altcum putem grăi. 158 Toaibă a stat puțin în cumpănă, dar fără să vrea parcă a pus mâna pe poartă, a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de foc, acum se întunecau devenind două hăuri fără fund. Nu-l slăbeau însă nici o clipă. Toaibă nici nu și-a dat seama când s-a trezit cu o sticlă plină, astupată cu un ciocălău, în brațe. Aici ai altă fiertură, care trebuie s-o ajute pe ceea pe care ai băut o. Să știi că asta îi chiar mai plăcută la gust... după ce îi termina-o, mai stăm de vorbă... Doar nu ai de gând să-mi torni pe gât
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cum trebuie să mă port cu ea. ― Mama a fost foarte supărată: a cetit într-o carte că fn Europa se servește supă în fiecare seară. La noi n-ați avut niciodată supă, de aceea ați slăbit. Noi nu păstrăm fiertura aceea, o dăm la paseri. ― Nici mie nu-mi place supa, încercai eu să o liniștesc. ― Aș fi vrut să-ți placă! spuse și-i sclipiră o clipă ochii. ― La urma urmelor, ce importanță ar fi avut? ― Pentru mama... Ar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se trezește barbatu’?” „Nu se trezește. Sigur nu se trezește. Uite aici. Ia șâpu aista și înainte a vă a eza la masă îi pui câteva chicături în ulcica cu vin, pe care o bea în ficare seară. Îi o fiertură de buruieni. Nu-i nici o otravă.” Ceva parcă a împins-o să ia sticla și s-o ascundă cât mai repede sub ștergarul înflorat ce îl purta mereu la cingătoare. Parcă era vrăjită. Nu mai putea să se împotrivească de
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
decât dimineața târziu. Chiar și acum iarna când noaptea îi atât de lungă!... „Să știi că fimeia îmi pune cine știe ce în vin. Ia să mă prefac eu că îl beau, dar...” În seara aceea, hangița, știind că i-o pus fiertura în ulcica cu vin, n-o mai băgat de seamă dacă hangiul o băut vinul ori ba. Era o iarnă vrăjită și omătul proaspăt din poiană nu era atins nici de pasăre... La miezul nopții, hangița a plecat, ca de
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
nu mai este nimic de făcut”. ― Ce femeie de treabă! - a comentat Elena. ― Fără să spun ceva, m-am așezat din nou. Ea o stat o vreme pe gânduri. Apoi o pornit să vorbească: „Eu am să-ți fac o fiertură de buruieni de leac, din care să bei dimineața și sara câte o lingură. O lună. După aceea, am să-ți fac alta, din care să bei numai dimineața. Ai să vezi cum ai să scapi de nacaz. Da’ În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
acest timp să nu pui strop de rachiu În gură. Ascult-o pe baba Dochița și poate Dumnezeu vă va da și un urmaș! Tare mare bucurie ar fi pentru voi, da’ și pentru mine. Să vii mâine dimineață după fiertură, Toadere”. Gruia privea la bătrân cu ochii plini de o lumină caldă și de admirație. Mama Maranda a luat mâna lui tata Toader și a păstrat-o tot timpul Într-ale ei, uitându-se la el cu zâmbet și aducere
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și de admirație. Mama Maranda a luat mâna lui tata Toader și a păstrat-o tot timpul Într-ale ei, uitându-se la el cu zâmbet și aducere aminte... ― Acum spune, frate Toadere, dacă te-ai dus la bătrână după fiertură? - l-a Întrebat Petrică. ― Păi, dacă nu mă duceam, nu cred că mai avea cine să vă spună povești În sara asta. Cred că de multă vreme eram oale și ulcele. ― Dacă luăm În seamă spusele lui Bismark privind efectul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
care adăugau noi elemente, cu asiduitate, la acel plan misterios, neconturat încă, dar al cărui germen apăruse ca posibil în diabolica ei lucrare. Era ca și cum pe o plită încinsă dădea în clocot o oală plină nu cu apă, ci o fiertură cu otrăvuri pe care ea aștepta un moment anume să o răstoarne peste sufletul celor pe care îi acuza că o trimiseseră pe necunoscute drumuri... Lunile treceau și cu cât sarcina Inei avansa Olga o alimenta cu asigurări privind sprijinul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
se mai vedea câte ceva în profilul cu linii moi și în arcuirea coapselor, prea puțin îngroșate de trecerea anilor. Dar acum femeii nu-i păsa de frumusețea ei. Într-un capot gros, cu ciorapi flaușați, îndesați în papuci îmblăniți, amesteca fiertura pe aragaz. Petrache veni din spate și o sărută pe tâmplă. Ea îi aruncă o privire fugară, dar nu se opri din treabă. — Ți-am adus parizer... puse Petrache pachetul pe masă. — A întrebat Stănică de mine ? — Ți-a trimis
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de apă. — Bravo, se bucură maică-sa, e cel mai important. Veni cu farfuria plină și i-o puse cu mândrie în față, așteptându-i reacția. El privi speriat să nu greșească. Așa că răscoli cu lingura până ce câțiva dintre miejii fierturii ieșiră la iveală. Parcă avusese o presimțire. — Ei ? întrebă femeia, aplecându-se ca pentru a inhala aburii calzi. — Ciorbă de linte... bâigui el, simțind că nu mai are nicio scăpare. Cu țelină... preciză maică-sa, când lingura se împotmoli într-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în pășunile de stepă, nu aveau așezări statornice (sate), nici locuințe, ci trăiau în care acoperite cu femeile și copiii. Carele lor, așezate cap la cap, alcătuiau o adevărată tabără de luptă. Nu practicau agricultura, se hrăneau cu lapte și fiertură de mei, luat de la localnici, după consemnările unui rabin, din 1170. Exista la acești păstori nomazi frăția de sânge, fiind organizați pe ginți. Aceste populații, mai ales cumanii, au avut o înrâurire însemnată asupra istoriei românilor, mai ales după 1223
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de o vrăjitoare; era pe moarte, chiar în agonie, și Catarinelle, disperată, s-a adresat unei cumetre pricepute la leacuri de dragoste și alte poțiuni în contra blestemelor sau pentru a avea noroc în viață. Femeia îi dăduse să bea o fiertură amăruie, aproape acră, cu un vag gust de roșcove și smochine uscate, iar după câteva ceasuri el a deschis ochii, și-a recăpătat întreaga putere și a început din nou să dea iama cu ceilalți copii pe ulițele satului. Fusese
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și nici divină. E nevoie de un exorcist ca să te elibereze; vom vedea, mai ales vom vedea dacă e-adevărat că pe Monte Consolino în satul tău există iarba aceea despre care toată lumea vorbește, iarba aceea care sub formă de fiertură face minuni, dă știință oricui o bea. Tommaso continuă să-și țină capul plecat, mușcându-și limba, înghițindu-și cu greutate saliva și repetându-și în gând că trebuie să primească cu răbdare mustrările și speculațiile acelui bătrân care de-
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
a fost unanimă, asta și fiindcă Biserica nu avea vreo intenție de a face din el un martir și erou în ochii sărmanilor mereu gata să găsească felul de a i se adresa pentru sfaturi în felurite instanțe judecătorești, pentru fierturi, siropuri, leacuri, profeții, horoscoape. Toate astea sunt inacceptabile și va trebui să luăm măsuri serioase, de-acum pare că orice își poate da întâlnire în celulă cu călugărul, să vorbească cu el și să se sfătuiască, fapt la care se
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
a lecui pe oricine. Dar de ce mă-ntrebi? Fiindcă de două sau trei zile nu mă simt prea bine, am ca o apăsare aici chiar pe frunte, și n-am reușit să-i vin de hac cu niciun fel de fiertură sau descântec de deochi. Mătușa Concetta din Vomero mi-a tăiat o șuviță de păr, a făcut descântece, m-a pus să-mi spăl fața și să arunc apa din lighean la o răscruce de drumuri, dar nimic, durerea de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
se citește în această logică concretă astfel: preparatul și putrezitul se opun crudului ca transfor-matul non transformatului. Preparatul se opune putrezitului ca transformare culturală transformării naturale. Alimentele preparate (fierte sau prăjite) sînt mai aproape de natură (friptura) sau mai aproape de cultură (fierturile); în fine, fiertul ține de endobucătărie și de uzajul precumpănitor familial, iar friptul de un uzaj social (rezervat invitaților în primul rînd). Opozițiile fundamentale endogen/vs/exogen (adică materii prime naționale sau exotice), central/vs/periferic (baza mesei și adausurile
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]