54,757 matches
-
șura caldă încă multă vreme după ce apunea soarele noaptea regăseam sfiala mea în fața mării pe care n-o văzusem niciodată câți mă vor fi înțeles ce voi fi înțeles eu din tot ce trăiam habar n-aveam pe-atunci că ființa are nevoie de transcendența necazurilor și-a bolii și de-o gigantică frunză de brustur sub care să se-ascundă până când căpăta-va forța de-a privi în față marea TRISTEȚI Tristețea zilelor noroase din viața mea câteva umbre pe
Poezie by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/6304_a_7629]
-
aleargă pe străzi cu una din ele mă voi duce odată ceva mai departe decât obișnuiam când zoream spre atâtea întâlniri neizbutite tot ce-am făcut înadins nu mi-a ieșit tot ce nu mi-am propus îmi scălda întreaga ființă într-o lumină prietenoasă bucuria copacilor când treceam pe străzile în care investisem speranțe o aversă fugară gazonul brusc plin de melci ne-am mai întâlnit undeva îl întreb pe vreun trecător doar ca să-i aud glasul răspunzându-mi orice
Poezie by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/6304_a_7629]
-
lentă o adiere de vînt abia perceptibilă care se desface de tîmpla ta oarecum de la sine cum un timbru de pe un plic vechi însă odată făcute toate mișcările rămîn în făptura ta aidoma oaselor. Poetică Palidă resignată stîngace de-acum Ființa mărturisește ceea ce n-a putut fi Lumea înciudat crispat congestionat Cuvîntul mărturisește ceea ce n-a putut fi el însuși. Frigul perpendicular Frigul perpendicular pe propria sa încremenire aerul frecat de zgomot se-aprinde cum un chibrit un mic vid muritor
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
n-a putut fi Lumea înciudat crispat congestionat Cuvîntul mărturisește ceea ce n-a putut fi el însuși. Frigul perpendicular Frigul perpendicular pe propria sa încremenire aerul frecat de zgomot se-aprinde cum un chibrit un mic vid muritor aidoma unei ființe începură să facă drumul înapoi toate intersectîndu-se bulucindu-se într-o oglindă ce se teme de lucruri cum un copil se teme de-ntuneric. Final Nici un gînd oricît de bicisnic nu te mai ia în seamă inumanul cer rotindu-se
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
Ci arborii-s molifți, care-l păzesc Și ne privesc, printre, de cetini, pleoape, Străini. De-un alb dur crucea. Nelumesc, O rază, scurt. "Cerul, foarte aproape". Nu-l mai salți "în tării", prin lănci de gând. Eh, "întru"! nici "ființă"-n ceas, nici "vrere". Acest descânt, din sfântul lăsământ, "A dulce spure". Dinspre Mânăstire, Un schivnic duce-un vas - crezi, de tăcere. Și totul, românesc, numai Rostire... 2006 Sfinți Dumitri Doctorului D. Dumitrașcu Vin zile-n toamnă, iar, de mică
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
Mi-a tras un pumn în obraz, Mi-a trântit un stigmat De care să nu se facă mult caz întrucât aș fi sluțit și opresat Scutindu-mă de orice altă suferință Cât poartă și petrece zeul meu ca proprie ființă. M-am dus la cel Spital Elias Unde altădată intrau fără ieșire Activiștii Partidului ciungi de pas, Adică pierzându-și cadența, până la Marea Oprire. M-au trecut printr-o machină Cu lumini, cu muzici de laser, M-au acoperit c-
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
peste altul. revoltați pururi, fumează tabac ieftin, înjură știu doar că viitorul încă nu e trecut neînduplecați precum șarpele căruia i s-au furat puii pe umede pietre își amintesc timpul când încă nu aveau gânduri ubicuitatea, plasma lucrurilor devenite ființe nimic nu le poate sta împotrivă sunt mustul viu bolborosind prin verigile cramei, de-a lungul zilei și de-a lungul nopții meșteresc ce nimeni nu știe, neștiind că între cei fără de chip numai țipătul preschimbat în apoteoză pe toate
Sacrificiul by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/6990_a_8315]
-
ca în tot ce este omenesc, abjectul cu sublimul se între-pă-trundeau în acele zile. Și mai puteai vedea și auzi pe Calea Victoriei, pe Dionisie Lupu, în Mântuleasa ceva ciudat, neașteptat, ceva tulburător care apare negreșit la marile nenorociri în fața cărora ființa umană e neputincioasă: misticii de toate nuanțele, iluminații, oratorii stradali anunțând vehement parusia, sfârșitul lumii, necesitatea pocăinței. Bucureștenii mai aveau totuși o salvare: autohtonul, nedezmințitul haz de necaz. Iată și gluma (scrâșnită, macabră, forțată, dar totuși glumă) care circula în
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
sine cu pânzele veștede rupte de vânt vântul toamnei ce totul usucă doar lacrima nu Vibrații Tremurul mâinii ce scrie și apoi îndelungata oprire în gol când răbdarea abdică în culoarea bolnavă a ploii când totul se destramă în necunoscuta ființă ce-ți mângâie urmele pe hârtia credulă simți că poți lua înfățișarea oricărui cuvânt păstrându-i secretul în sânge clipele una pe alta se îmbrățișează oftând Acasă Să poți discerne ce e obiect și închipuire ce este fotolii gemene cu
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
cu broaște și nimic mai mult dar pentru mine lacul e totul în adâncul lui se ascund toate străzile și toate răspântiile posibile toate umbrele pe care locuitorii le vor arunca în amiezile vremilor viitoare suspendat adevăr eolian în care ființa mea se va regăsi tangaj al lacului Bled în sparte răsărituri de soare 7 Azi mâine totdeauna luciul penelor de rață glisează într-aiurea pe ape senzația iminentă a unui intrus care privește toate acestea de la o fereastră cineva care
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
Emil Brumaru Duminica-i cu mandarine moi pe tavă, În lucruri nu mai este nici o grabă, Cuierul flutură ca pe un steag capotul, Mînerele-n sertare-și bagă botul Și-amușină, despăturind cearceafuri, Peste dulapuri cad încet-încet vechi prafuri... Ființele își lenevesc plăcerea De-a stoarce miezuri ce-și preling lin mierea Pe buzele lor coapte a dezmățuri Scăpate într-o doară din dulci hățuri, Cînd sînii și cu coapsele, de-a valma, Sînt rotunjite de serafi cu palma Spre
Duminica-i cu mandarine... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7450_a_8775]
-
pe covorul care acoperea culoarul avionului, pășește cineva spre mine. Fratele meu, pe care nu l-am văzut de treisprezece ani. își face apariția atât de brusc încât culoarul avionului începe să strălucească de o lumină ciudată, și toate amănuntele ființei lui strălucesc și ele: bărbia, obrajii, mâinile, ochii... Fratele meu stă în fața mea, pe culoarul avionului, uitându-se lung la mine, și știu că în câteva secunde va dispărea din nou. Așa că îi spun în gând: nu pleca așa repede
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
n-are importanță... Mă uit la un băiat de treisprezece ani, îmbrăcat într-o cămașă pepit cu mâneci scurte, și pantaloni de doc, scurți, descolorați de soare, și sandale fără șosete. Are genunchii juliți. îi simt genunchii juliți, undeva în ființa mea. E bronzat ici și colo, cum sunt bronzați băieții, vara, când joacă fotbal pe stradă. Buzunarele pantalonilor îi sunt bucșite cu obiecte băiețești, din care identific o crăcană de praștie. Mi-amintesc senzația praștiei, strânsă în mâna stângă, cu
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
coajă ca de ou a lumii ce întinde-n spațiu grele tăceri tânjind ca din cavou spre existențe noi, dintre zăbrele. Cine Mă gândesc numai la lucruri ciudate la disperarea de-a spune sau de-a nu spune ceva la ființa mea ce se clatină pe picioarele-i iluzorii la nenorocirea de-a regăsi doar ziua de ieri Ordinea lucrurilor e grav viciată așa cum e viciat mersul astrelor atât de grav încât luna îmi cade noaptea-n grădină incendiindu-mi ferestrele
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
drumul spre ultimele sclipiri cele de dincolo de lună, de sori unde se sparg cuvintele ca nucile grele ce cad din copaci de greutatea zumzetului interior Dar cine să stea în spatele acelor minuni prezumate cine altcineva decât propria, ideala-ți proiecție ființă de abur și fum a pierderii de sine a câștigării de tot Începutul spectacolului Ce nervi, ce vibrații, ce răni de primăvară și chipuri palide de fetișcane îngândurate pe străzile însorite și calde în decembrie cu mugurii copacilor plesnind cum
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
i l-am tăiat amândoi (să nu îndrăznești să te eschivezi - amândoi!) apoi cea căreia i l-am îndesat cu de-a sila: ecouri încălecate grimase răsfrânte una din cealaltă mototolindu-se reciproc și luând locul trăirii din care scăpaseră ființa potrivnică sieși mormăie groaznic (eu una nu mă pierd cu firea) răstoarnă ezitări o scrumieră (nici tu nu te prea sinchisești) așteptăm să ajungă la un echilibru - cu tine în pumnul stâng și cu mine în cel drept drept în
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
rău ea se rescrie cu o viteză fulgerătoare din bucăți de viitor. bătrâna de la azil îmi vorbește despre părăsire și povestea-i pulsează ca o inimă resuscitată. trupul rămâne întreg după ruperi, însă nu mai e localizabil. câtă prefacere atâta ființă. Îmbrîțișare când crezi că poți ceva cazi din îmbrățișare; nu poți, dar iese din tine o putere ce drămuiește fericirea într-un război fără tabere adverse însă cu o miză mult mai mare: corpul mișcat din loc de o durere
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
o durere vecină cu dragostea străzile nu duc nicăieri pentru că se termină acolo unde pierzi sensul lovirii și nu poți să-l trasezi fără puterea ce aruncă un pumn de pământ peste ape încinse în dansul pe loc trecerile prin ființe lasă noduri pe care le desfaci între stații, când liniștea accelerează schimbarea și vezi prin pânza lumii un loc în care timpul nu se definește prin pierderi de sânge ci prin umplerea unor contururi răzvrătirile își mușcă primii născuți și
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
familia ta pe ape femeia, copiii, și alergai pe mal prin țipetele ierbii - și cum ai împăturit toate malurile, le-ai pus în portofel și ai plecat. Trebuie să îmi spui despre construcțiile tale vizionare arse de rebeli până în temeliile ființei. Toți am trecut pe acolo cu stânci, cu pietre, cu arbalete, pe unde toți se feresc să o spună cresc masacre. Mărturia e o femeie grasă, dormind dintr-o infinită candoare, pe un morman de coceni descojiți un chibrit face
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
iar, în pat. TĂIAT ȘI CUSUT Tăiat și cusut, cusut și tăiat. Dogoarea infirmierei peste răni aplecată. Mort proaspăt înviat, căutat pe dinăuntru ca peștele de icre, ca sepia de perle pe dinăuntru căutat de tine cel nou în miezul ființei mele nou încrustat. Uitat între mațe un bisturiu și cusătura deasupra închisă - doar la aplecări cu durere-ți simt prezența încinsă - cusut și tăiat - rana, gestul, cuvântul - plaga supurândă. Cusut și tăiat. Cum să mă întorc acasă, când acasă este
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
Cuvântul tău ce-l port la gură. Voi, lacrimi divine în corpul divin, Ca stâncile mă înconjurați, Ocean mugiți în inima Ce își oprește bătăile Ca mai mult să vă rețină. îngeri de sare, zboară De aici în lumea cealaltă, Ființa voastră peste Tămâie și ceară. Sfâșietoare lege a înțelepciunii Când nimeni nu mai este Pentru a te împiedeca să Fii, Inimă peste inima celui viu, Grație prosternată. * Infinit ce întrece infinitul, Inima sfărâmă porțile tainei, Din sfărâmături face aripi, Din
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
-mi fie carne? Ce altă facere iau din necreat? Podoabă cui fără podoabă? Ce viață din mine murind se face viață? * Creat, sunt mai nemuritor Decât în vis. Visat de început Și de sfârșit, el deasemenea facere. Dumnezeule, îți sunt ființă, Și prin aceasta mă redau mie însumi. Cine te strigă, deși cu nume pierdut ? E o noapte în care nu mai știi De tine însuți și de toți. Trage obloanele să nu vezi Că dincolo de ferestre cineva te privește Cu
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
mirări și miresme a poetei Beatrice Silvia Sorescu un DAR pentru mine? M-a surprins coincidența. Doamna Silvia a presimțit ceva, mult Înaintea mea... sufletul artistului este mai sensibil. Surioara mea mai mare și-a luat adio de la noi. O ființă generoasă, prietenă și soră, greu de egalat. Ea este sigur, În Rai, acum. DAR de Beatrice Silvia Sorescu Noru-acela brun și rău S-a oprit În dreptul meu Și mi-a spus, În gura mare, Că n-aduce supărare. O să vină
Adio, sora mea scumpă!. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Julia Deaconu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1540]
-
a cunoscut altă femeie, ea n-a cunoscut alt bărbat. Credincioși nu sunt și nici n-au fost decât unul față de celălalt. Înainte de a-l căuta pe Dumnezeu, au găsit divinitatea în ei înșiși. Priviți-le fruntea, obrajii, ochii! Fiecare ființă ce trece prin viața noastră lasă o umbră. Și de fiecare umbră sunt legate bucurii sau regrete, plăceri sau neliniști. Pe fețele lor nu văd, însă, decât zâmbetul copilăriei și adolescenței în care s-au cunoscut. O, nu! Nu sunt
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
de ce tăcea Bunul Domnul-Dumnezeu... Chiar de ești... și în ultima clipă a celor 999 de ani ai săi Matusalem strigă: " Oprește-te, clipă , chiar de ești - înspăimântătoare!!!!!!!!!!" Pîstaia, relieful boabelor păstaia bombată în zece sau mai multe locuri ca o ființă de zece sau mai multe ori gravidă concomitent păstaia ca o scrofușoară sau cățea a plantelor.
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/8113_a_9438]