1,924 matches
-
a corporalității, deficiențe cum ar fi orbirea, determină adesea, o profunzime analitică superioară în sesizarea și percepția lumii la nivelul conștiinței individuale. Acest tip de profunzime vizează cu predilecție surprinderea amănuntului, a detaliului și adăncirea lucidă în planul său de ființare. Un amănunt este ceea ce poate deține o importanță capitală într-un context de fapte și inter-relaționări. El scapă, însă, adesea, atenției prin situarea retrasă, la limita ascunderii în cromatismul metafizic, în pluriformitatea lumii ce se expune printr-o fereastră deschisă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
echilibrul funcționalității sale. Fiecare din amănuntele astfel surprinse pot fi exploatate în demersul istovitor al apropierii de normalitate și al imitării atitudinilor sale. Acest demers este, în esență, unul de adâncire al conștiinței în mereu noi potențe și variante ale ființării precum și ale multiplelor conexiuni ce pulsează teluric legând fragmente de existență aparent îndepărtate. Zăbovirea în preajma detaliului aduce ca efect, de multe ori neintenționat, nevizat dintru început, creșterea sensibilității conștiinței pentru meta-realitate. Cel lovit de suferința deficiențelor corporale se comportă astfel
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
multiple scenarii ale utilizării revelându-și, astfel, potențe noi dar fundamentale. Desigur, aici importă mai mult ideea decât acțiunea în sine, dar această idee aduce, adesea, noutatea metafizică ce scapă normalității cotidiene, ineditul ce deschide spre profunzimile de esență ale ființării depășind banalitatea comună a mundaneității. Pentru orb, pentru cel lipsit de putința mersului sau de funcționalitatea mâinii lumea apare și ca un flux de amănunte și detalii ce se cer deschise întru exploatare ca replică la suferința ce-i copleșește
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
spirit pe care o exersează discursul poetic poate revela fascicole și străfulgerări din sferele cele mai adânci ale interiorității umane, din energia telurică ce poartă profunzimea de duh a ființei umane. Dar poezia este un har ce rareori zăbovește peste ființarea extenuată a omului prăbușit în profan iar ne-poeticul, grotescul înveșmântat în sluțenia unei materii ce eclipsează spiritul își manifestă dominarea peste mundan asemeni unei constante otrăvitoare. Ceea ce noi citim sau redăm printr-un surplus de efort concentrat al voinței
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pe drumul calvarurilor sufletești. Încercarea forțată de a trăi și manifesta o deplină compasiune față de suferințele spirituale ce incendiază conștiința unui celălalt aduce cu sine confirmarea și consolidarea sfâșierii metafizice a acestuia în raport cu dinamica lumii, stimularea desprinderii resurecționare dintre tensiunea ființării sale și complexul existenței mundane. Falsitatea ce se înveșmântă aici în aura unei trăiri veritabile este, cel mai adesea, necunoscută ca falsitate propriu-zisă chiar celor prin care se manifestă. Astfel, sunt mulți cei care se cred în posesia unei iubiri
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ce se revarsă metafizic în imensitatea unei individualități cu adâncuri insondabile. Metamorfozele impuse prin suferințele de ordin spiritual vizează convertirea modalității de abordare a paradigmei sufletului de către suflet. Înainte de survenirea cutremurării aduse de aceste suferințe, conștiința se raportează la propria ființare precum și la prezența celorlalte conștiințe prin intermediari, într-o formulă ce implică o constantă mediere. Cel mai adesea, ea se oprește la nivelul acestor intermediari iar cazul depășirii lor nu implică renunțarea la amprenta și formele pe care ei le
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
generale. Ciocnirea crepusculară dintre bine și rău își dezvoltă energiile întemeietoare în parcursul cotidianului efemer și nu numai paralel sau dincolo de el. Dar în planul mundaneității de zi cu zi este ignorată sesizarea și înțelegerea acestui meta-conflict ca principiu fundamental ființării și ierarhiilor sale inter-corelate. Pentru cel pătruns mistuitor de suferințele cu motivație spirituală principiul dualității dintre bine și rău se relevă ca trăsătură-lege atemporală și aspațială a paradigmei existențiale în care omul este inserat deplin. De asemenea, apare evident că
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cărui esență este intuită ca fiind ancorată transcendent. Negarea acestei intuiții determină, într-un astfel de contex, schimbarea limbajului și a modalității expunerii dar nu și-a sensului evocat. El poate fi ascuns însă nu neutralizat dovedindu-i-se inexistența. Ființarea lui rămâne prezentă atât în acceptarea cât și în respingerea sa iar cel care îndură suferințele de ordin spiritual se dovedește o conștiință ce-și dobândește profunzimea din mijlocul durerilor motivate doar sufletesc și își asumă transcendența ca temelie învăluitoare
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
adâncurile sale lăuntrice poartă cu sine acea profunzime ce-l predispune transcendenței pe care și-o asumă în temporalitatea mundaneității dar și dincolo de ea, întru transcendența însăși. Generalitatea anonimă sub formula căreia cotidianul își derulează agitația existențială ignoră posibilitatea de ființare a acestor primordiale valențe ale suferinței umane. Dar ignorarea nu înseamnă aici neglijarea ci efectul unei frustrări profunde, a unei neputințe originare de a accepta sesizarea și recunoașterea propriei vicieri și corupții metafizice. A recunoaște în suferind un spirit ce
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Speranțe și obiective, proiecte și ambiții, concretizate sau nu, se împletesc cu spectrul multitudinii de chipuri umane în gigantica trecere pe ireversibila punte a proiecției dinspre trecut spre viitor. Aici nu experiența individuală este vizată ci modalitatea de percepție și ființare a generalității existențiale de către mundaneitatea aferentă viețuirii umane colective. Cetatea ca simbol al acestei viețuiri respinge într-un reflex de conservare naivă recunoașterea suferinței umane individuale ca fereastră spre o posibilă transcendență ce se deschide celui îndurerat. Odată cu acest refuz
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în care pulsația conștiinței este răpită spre și întru sublimările unui absolut întemeietor. Frumusețea ce-și deschide aici prea-plinul atinge și învăluie individualitatea predispusă fascinării prin întâlnirea cu armoniile artei, o înalță spre vitalitatea unei redimensionări a perspectivei interioare asupra ființării în totalitatea ei plurivalentă. Arta, în cele mai desăvârșite împliniri ale sale, trezește resurecționar privirea sufletească captivă narcozei superficialului cotidian, reactivează abilitatea acesteia pentru sondarea propriilor profunzimi eliberând luciditatea conștiinței spre întinderi și dimensiuni, spre paliere și ierarhii de experiență
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
existențiale fundamentale în raportul dintre imanent și transcendent. Astfel, pentru cel asimilat trăirii religioase întru reculegerea mistică, templul ca vie circumscriere a sfințeniei relevă o poziționare axiologică inversată față de cea indicată și impusă în mundaneitatea cotidiană, o poziționare a valorii ființării umane întru și pentru Divinitate. Aici survin imaginea unui destin uman proiectat doar tranzitoriu în efemeritatea temporală dublată de finitudinea poziționărilor spațiale. Acest destin nu-și regăsește adevărul și apogeul tensiunilor sale în dimensiunea imperativelor spațio-temporale imanentul fiind înțeles ca
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
morale nu este o chestiune a moraliștilor, a justițiarilor, și nici măcar a pedagogilor moralei (care nu pot fi, desigur, ignorați), ci o problemă a înțelegerii și recunoașterii, după modele arhetipale, după exigențele rațiunii sensibile, după vitalitatea parcursului inițiatic, a unei ființări colective care nu se organizează după figura lui homo faber, a omului faustian sau prometeic, ori după îngustimea egoistă a lui homo oeconomicus, ci după o alchimie a empatiei și a armoniei dintre natură și cultură, dintre sinele individual și
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
a tezei și antitezei. Premisa unității contrariilor este coapartenența la un anumit gen, este furnizată prin conferirea a ceea ce este propriu, definitoriu unui contrariu celuilalt contrariu, prin trecerea în esența celuilalt, printr-un schimb necontenit al propriului care determină apariția, ființarea și esențializarea (adică dobândirea și conferirea esenței) unui nou element, proces, fenomen, etc. care, deși identic cu sine, este sintetic în sine. 2.5 La nivel macrocosmic, unitatea contrariilor este absolută, permanentă întrucât există un flux continuu de contrarii ce
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
de secole osemintele sacre al înaintașilor cărora le datorăm existența noastră de astăzi. Scriitorul a înțeles că istoria, martoră a trecutului, act de naștere a tuturor generațiilor plecate spre cele veșnice, dar și lumină aruncată peste întunericul zbaterii omului pentru ființare, dă neamului nostru paternitate și sentimentul că are un izvor, că nu a apărut din neant, că are rădăcini infinite capabile să ne alimenteze peste veacuri spiritul de stăpân în jurul arcului carpatic. Dictonului „De unde venim, cine suntem și încotro ne
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93064]
-
o limbă română limpede, cristalină ca apa de izvor. Conținutul ei bogat și variat încorporează istoria existenței unui om îndrăgostit de familie, de profesie, de viață, dar nedreptățit de soartă, dacă avem în vedere evenimentele nefaste care i-au marcat ființarea. Prin bogăția de informații, prin date locuri, oameni, fapte și evenimente, Călător prin vâltoarea vremii este o carte-document scrisă cu suflet și cu har, cu sinceritate, dragoste și respect pentru cititori. Vă felicit, din toată inima, stimate Domnule prof. Mânăstireanu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
scuze, dacă ar putea vorbi. Pasărea mai mare din pereche se întoarce și îl fixează. Ceva din pasărea preistorică iese la iveală, un secret despre el, dar nu al lui. O expresie de sălbăticie pură, toată inteligența compactă a simplei ființări, pe care Weber o uitase. Dar femeia vorbește. Spune lucruri, lucruri îndepărtate, cu mare febrilitate. Îi povestește despre războaiele apei. Cum deocamdată au câștigat ecologiștii. Cum vor pierde apoi pe vecie. Ea văzuse toate cifrele și nici o putere nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fiecare decizie pe care vrem să o luăm. Dacă ne lăsăm prinși în capcana minții vaporul vieții va pleca și noi vom rămâne pe țărm construind mental alte și alte scenarii și pierzând din vedere ce este mai important: trăirea , ființarea. Totul se rezumă la alegerile pe care le faci. Ești trist pentru că ai ales să fii victimă. Ești fericit pentru că ai ales să te bucuri de viață. Te-ai setat pe întâlnirea cu tot ceea ce-ți poate trezi această
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
axa drumului inițiatic, prezentându se progresiv etapele cunoașterii ce-l vor duce spre accederea la principiile axiologice ale vieții. Formula tipică specifică începutului, “a fost odată ca niciodată”, este înlocuită de una particulară “era odată”, sintagmă în care imperfectul verbului ființării, “erau”, sugerează ideea de iterativitate. Făcând apel la un timp verbal al narării, care devine echivalentul transpunerii în “illo tempore”, și corelându-l cu adverbul de timp “odată” și cu indicele localizării acțiunii “într-un sat”, instanțele narative sunt plasate într-
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
si în diversele forme ale existentului uman este redată cu acuitate și profunzime de „pălăria de paie”, pălăria care este un soi de cască magică a lui Pluto, casca vizibilului invizibil, casca trecerii dintr-o realitate în alta, dintr-o ființare în alt mod de ființare. Tramvaiul și birja sunt mijloacele real obiective de trecere dintr-un tărâm într-altul, sunt „luntrea lui Caron” în care fie taxatorul, fie birjarul primesc ortul, primesc, acceptă plata transgresării sau a transcenderii. Imagistica bordelului
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
existentului uman este redată cu acuitate și profunzime de „pălăria de paie”, pălăria care este un soi de cască magică a lui Pluto, casca vizibilului invizibil, casca trecerii dintr-o realitate în alta, dintr-o ființare în alt mod de ființare. Tramvaiul și birja sunt mijloacele real obiective de trecere dintr-un tărâm într-altul, sunt „luntrea lui Caron” în care fie taxatorul, fie birjarul primesc ortul, primesc, acceptă plata transgresării sau a transcenderii. Imagistica bordelului, imaginea, perspectiva din La țigănci
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
Desigur, adăugăm noi, în viață putem evita obstacole, primejdii, persoane, dar fiecare nu se poate evita pe el însuși; Unamuno și-a trăit propria construcție a destinului său și, spre deosebire de cei mai mulți dintre noi, el s-a străduit să persiste în ființarea sa prin originalitatea operei sale. În acest sens, el povestește că un prieten i-a spus la un moment dat: "Aș vrea să fiu Cutare", iar el, Unamuno, i-a răspuns: "Asta este ceea ce eu nu înțeleg, că cineva vrea
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
picioarele lui Dumnezeu. Nici o nemurire nu te poate mântui de o atare cădere. Dar ce să faci dacă rănile vieții sânt ochi spre Creator și guri deschise spre merinde de absolut! Privegherile înfricoșate ne mântuie - peste vrerea noastră - de superstiția ființării și, obosindu-ne avântul, ne hrănesc din adierile deșertului divin. Slăbirea voinței înfige pe Dumnezeu - ca un par de spânzurătoare - în mijlocul nesiguranțelor noastre... Absolutul e un stadiu crepuscular al voinței, o stare de foame istovitoare. Dragostea de frumusețe este inseparabilă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
viața. Prin ce se deosebește acesta de eternitate? În el trăiești, căci nu se poate respira decât în beția infinitei deveniri, pe când eternitatea este luciditatea devenirii. Când, în curgerea lucrurilor, ne scoatem capul nemulțumiți și ne trezim răzvrătiți din beția ființării, încercarea de evadare ne împinge spre negarea timpului. Decât, eternitatea ne obligă la o continuă comparație cu temporalitatea, ceea ce nu se mai întîmplă în suspendarea radicală din experiența neantului, care "este" neutralitate atât față de timp, cât și de veșnicie, neutralitate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
blestemării ca atare puțin importă. Nivelul sufletului, înălțimea de pasiune a unei ființe, iată totul. Căci în sine, blestemul nu-i decât un dogmatism liric. Să calci peste deliciul de a muri zilnic în tine, să împarți în doi povara ființării, să ai un vecin pentru decepții! Femeia comercializează neînțelesul, iar în căsătorie vinzi porții de singurătate și blestemul ființării devine marfă. Sursa nefericirii în dragoste e teama de a fi iubit, voluptatea singurătății întrecînd îmbrățișările. Femeia nu pleacă de bunăvoie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]