610 matches
-
sa unuia din fiii lui Noe (Noah), Yafet (Yefet). Prima așezare urbană fortificată datează de pe la 1800 î.e.n. În secolul al XV-lea î.e.n. a fost cucerită de oștenii faraonului Thutmose al III-lea. A cunoscut dominații diverse - ale canaaniților, ale filistenilor, ale asirienilor, babilonenilor, perșilor, fenicienilor. Aici, după Biblie, au fost descărcați in două rânduri, în secolul al X-lea și în secolul al V-lea î.e.n., cedrii importați din Liban și destinați construirii și, respectiv, reclădirii Templului evreiesc din Ierusalim
Tel Aviv () [Corola-website/Science/300198_a_301527]
-
la singular și preia und atribut adjectival la singular. Elohim trebuie explicat la un plural intens, denotând măreție și maiestate, fiind egal cu Dumnezeul cel Mare" . Termenul "Elohim" este însă folosit și pentru alți dumnezei: în este folosit pentru zeul filistean Dagon (cel cu coadă de pește), iar în , pentru zeul asirian Nisroc. Pentru un evreu vorbind cu un filistean sau cu un asirian, termenul de Dumnezeu (Elohim) ar fi fost așadar insuficient pentru a-l identifica pe dumnezeul căruia i
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
maiestate, fiind egal cu Dumnezeul cel Mare" . Termenul "Elohim" este însă folosit și pentru alți dumnezei: în este folosit pentru zeul filistean Dagon (cel cu coadă de pește), iar în , pentru zeul asirian Nisroc. Pentru un evreu vorbind cu un filistean sau cu un asirian, termenul de Dumnezeu (Elohim) ar fi fost așadar insuficient pentru a-l identifica pe dumnezeul căruia i se închina. Dicționarul "The Imperial Bible Dictionary" ilustrează foarte potrivit diferența dintre "Elohim" și "Iehova". Despre numele "Iehova" se
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
Lot și fiicele sale (cf. Gn 19,29). Cu toate acestea la cererea nepotului său Lot unul din orașe , Țoar (sau Zoar) este cruțat, cel putin temporar. De la Mambre, Abraham s-a mutat la Negheb, stabilindu-se la Gherar (pământ filistean), unde încă odată a reușit să o salveze pe Sară de poftele regelui Abimelec, cu care Abraham a legat prietenie (cf. Gn 20,1-18). Si cand numără deja 100 de ani, Abraham a avut, în sfârșit, moștenitorul dorit și așteptat
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
de 23 Kiahk, aniversării decesului lui David. David, fiul lui Isai, din tribul Iuda, își începe cariera ca militar în slujba predecesorului său Saul, regele fondator al Israelului, cu a cărui fiică Micol se căsătorește, potrivit tradiției, după victoria asupra filisteanului Goliat. Conform cu David l-ar fi ucis pe Goliat cu praștia, însă conform cu pe ucigașul lui Goliat nu îl chema David ci Elhanan. Popularitatea lui David trezește suspiciunea lui Saul și-l obligă pe acesta să se refugieze în regiunea
David (Biblie) () [Corola-website/Science/308598_a_309927]
-
Goliat cu praștia, însă conform cu pe ucigașul lui Goliat nu îl chema David ci Elhanan. Popularitatea lui David trezește suspiciunea lui Saul și-l obligă pe acesta să se refugieze în regiunea de graniță a Iudeei, apoi în slujba dinastului filistean al cetății Gath. După moartea lui Saul în lupta de la Gilboa împotriva filistenilor, David este proclamat inițial rege în sud, în Iudeea, având ca reședință orașul Hebron, apoi după dispariția lui Ișboșet, fiul și succesorul lui Saul, este recunoscut ca
David (Biblie) () [Corola-website/Science/308598_a_309927]
-
ci Elhanan. Popularitatea lui David trezește suspiciunea lui Saul și-l obligă pe acesta să se refugieze în regiunea de graniță a Iudeei, apoi în slujba dinastului filistean al cetății Gath. După moartea lui Saul în lupta de la Gilboa împotriva filistenilor, David este proclamat inițial rege în sud, în Iudeea, având ca reședință orașul Hebron, apoi după dispariția lui Ișboșet, fiul și succesorul lui Saul, este recunoscut ca suveran și în Israel, realizând astfel unirea celor 12 triburi israelite sub autoritatea
David (Biblie) () [Corola-website/Science/308598_a_309927]
-
exista un cuvânt pentru „imperiu” sau „împărat”, ci doar pentru „regat” și „rege”. Și termenul de Cărțile Împăraților folosit uneori în traducerile Bibliei a fost abandonat in favoarea celui mai corect de Cărțile Regilor. În trei campanii, David sfarmă puterea filistenilor și instituie controlul asupra cetății Gath; moabiții de pe malul răsăritean al râului Iordan sunt supuși, arameii care vizau controlul Transiordaniei sunt înfrânți iar Hanun, regele din Ammon, devine vasal Israelului. Campanii dificile sunt purtate împotriva Regatului Edom de la hotarele meridionale
David (Biblie) () [Corola-website/Science/308598_a_309927]
-
și că ar putea conține ruinele palatului regelui David. Alții sunt sceptici, susținând că ele pot reprezenta fie o fortăreață iudaică, fie una canaanită. Baruch Halpern l-a descris pe David drept "vasalul de o viață" al lui Achiș, regele filistean al Gatului; Israel Finkelstein și Neil Asher Silberman au identificat drept cea mai veche și mai de încredere secțiune din Cărțile lui Samuel acele capitole care îl descriu pe David drept lider carismatic al unei cete de luptători („rebeli și
David (Biblie) () [Corola-website/Science/308598_a_309927]
-
Sinai ar fi găzduit vreodată (sau că ar fi putut să găzduiască) aceste milioane de oameni și turmele lor. Este de asemenea dificil de reconciliat ideea de 600 000 luptători israeliți cu informația că israeliții s-ar fi temut de filisteni și egipteni. Unii cercetători au raționalizat aceste numere la cifre mai mici, citind de exemplu textul ebraic drept „600 de familii” decât drept 600 000 de bărbați, dar toate aceste soluții au propriile lor probleme. Opinia cercetării biblice moderne "mainstream
Cartea Exodului () [Corola-website/Science/308630_a_309959]
-
și al IV-lea î.e.n., și ca punct de plecare al profetului Iona în nenorocosul lui voiaj către Tarshish. Yaffa a cunoscut o lungă dominație egipteană - până prin anul 800 î.e.n., de asemenea a fost controlată de canaaniți, multă vreme de către filisteni , inclusiv de către regatul Ashdodului și a făcut de câteva ori parte, temporar, din regatele ebraice antice - Israelul unit - sub regii Solomon și David, iar mai târziu sub unii din regii Iudeei ("Yehuda"). a cunoscut, odată cu întreaga regiune, invazia asiriană (a
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
celți, cerchezi, cherokee, cherusci, chewsuri, chinezi, cimbri, ciuvași, copți, coreeni, corsicani, creoli, croați, cumani daci, dahome, dakota, damă, damara, danezi, dorieni, druzi egipteni, elvețieni, englezi, eschimoși, estonieni, etiopieni, etrusci, evenci, evrei, ewe falași, felaci, fenicieni, finlandezi, flămânzi, francezi, franci, frisoni, filisteni gali, georgieni, gepizi, germani, geți, giljaci, goți, greci, gurkha herero, hinduși, hotentoți, huni iakuți, iberici, indieni, indogermani, indonezieni, ionieni, irakieni, iranieni, irlandezi, irochezi, islandezi, israelieni, italici, italieni, itelmeni japonezi, javanezi kaffi, kirghizi, kolla, komi, koraiți, korani, kru, kuri, kurzi ladini
Popor () [Corola-website/Science/306937_a_308266]
-
(singular: "filistean") sunt o populație antică, de origine indo-europeană, stabilită între secolele XIII-XI î.Hr. pe coasta sud-estică a Mării Mediterane. Numele biblic "pelištīm" (ebraică (la plural): פְלִשְׁתִּים; egipteană "peleset"), atribuit acestei populații, este un
Filisteni () [Corola-website/Science/303313_a_304642]
-
atribuit acestei populații, este un nomen gentilicum. Din această denumire au derivat în greaca veche "παλαιστινη" și în latină "palaestina". Numele latin s-a impus în epoca romană asupra întregii zone, devenind regionimul Palestina. Cele mai timpurii izvoare istorice privind filistenii sunt inscripția și basoreliefurile monumentului dedicat lui Ammon, ridicat la Medinet Habu, în Egiptul Superior, în apropiere de Teba. Monumentul a fost construit în perioada faraonului Ramses al III-lea (1184-1153 î.Hr.). Inscripția relatează despre campania luir Ramses al III
Filisteni () [Corola-website/Science/303313_a_304642]
-
și a unor „popoare ale mării”. Prin termenul „popoarele mării”, izvoarele egiptene se referă la diverse grupuri etnice care în perioada faraonilor Ramses al II-lea (1279-1213 î.Hr.) și Merneptah (1213-1203 î.Hr.), venind de pe mare, au atacat Egiptul. Alături de acesti filisteni, identificați prin etnonimul „peleset”, inscripțiile de la Medinet Habu menționează grupurile etnice „tkr” ("tieker"), „dnw” ("danu"), „șrdn” ("șardana"), "șekeleș" și "uașaș" ("wașaș"). Textul inscripției relatează despre confruntări masive între egipteni și „popoarele mării”, purtate pe mare și pe uscat, probabil imediat
Filisteni () [Corola-website/Science/303313_a_304642]
-
Chr., descoperit în ruinele anticului Ugarit (astăzi Ras Samra, Liban), este scrisoarea adresată de Hammurabi, ultimul rege al Ugaritului, regelui din Alașia (Cipru). Documentul menționează „debarcarea unor corăbii ale dușmanilor”, care „au incendiat orașe și au provocat mari devastări”. Colonizarea filistenilor pe teritoriul lor de locuire, în Canaan, este posibil să fi avut loc în timpul și cu asentimentul lui Ramses al III-lea. Referitor la originea „popoarelor mării”, inscripția de la Medinet Habu precizează că aceste populații ar fi provenit din "insule
Filisteni () [Corola-website/Science/303313_a_304642]
-
Caftor, numele ebraica al insulei Creta. Insula Caftor pare să fi fost însă doar o etapă în itinerarul acestei populații spre coastele sud-estice ale Mediteranei. Habitusul acestei populații, așa cum apare redat în basoreliefurile de la Medinet Habu, indică, de asemenea, că filistenii nu au fost o populație semită. Atât armamentul, cât și coifurile purtate de războinici, diferite de cele ale israeliților, își găsesc analogii în reprezentări descoperite în insula Creta. Căști similare au fost identificate pe un disc de lut, găsit la
Filisteni () [Corola-website/Science/303313_a_304642]
-
al XVII-lea î.Hr. Unele coifuri și arme par a fi identice cu cele reprezentate pe vaze cu ornamente războinice descoperite la Micene. i sunt evocați repetat în Biblie. Teritoriul pe care s-a stabilit această populație este denumit „țara filistenilor” (eretz peliștin) sau "Filistia" (asiriană: Palastu, Pilistu). În Filistia, care cuprindea zona de coastă la sud de Carmel, iar în interior se extindea până în zona deluroasă, se aflau așezările Așdod, Așkalon, Gaza, Ekron și Gat (Iosua, 13: 2-3). Fiecare din
Filisteni () [Corola-website/Science/303313_a_304642]
-
cele cinci cetăți erau conduse de câte un "seren" (Iosua 13:3, Jud. 3:3, 16:5). Termenul pare a fi echivalentul cuvântului hitit "tarwanas" „judecător” și probabil similar etimonului protogrec "τυραννοι" „stăpân absolut”. Patru din cele cinci așezări atribuite filistenilor au fost identificate și cercetate arheologic: Așdod (Tell ed-Ras, lângă Esdud), Așkelon (Tell el-Harra), Gaza (Gazze) și Ekron (Hirbet el-Muqanna). Cercetările arheologice au demonstrat că așezările Așdod și Ekron au fost ridicate pe ruinele unor așezări canaanite, distruse în jurul anului
Filisteni () [Corola-website/Science/303313_a_304642]
-
Așkelon (Tell el-Harra), Gaza (Gazze) și Ekron (Hirbet el-Muqanna). Cercetările arheologice au demonstrat că așezările Așdod și Ekron au fost ridicate pe ruinele unor așezări canaanite, distruse în jurul anului 1200 î.Hr. Prăbușirea dominației egiptene în jurul anului 1225 î.Hr. a permis filistenilor să-și exercite dominația în Pentapolis. Abia după aceasstă dată filistenii încearcă să-și extindă treptat sfera influenței politice și militare și asupra zonei deluroase, locuită în această perioadă de triburi israelite. Expansiunea filistenilor a dus la confruntări militare cu
Filisteni () [Corola-website/Science/303313_a_304642]
-
au demonstrat că așezările Așdod și Ekron au fost ridicate pe ruinele unor așezări canaanite, distruse în jurul anului 1200 î.Hr. Prăbușirea dominației egiptene în jurul anului 1225 î.Hr. a permis filistenilor să-și exercite dominația în Pentapolis. Abia după aceasstă dată filistenii încearcă să-și extindă treptat sfera influenței politice și militare și asupra zonei deluroase, locuită în această perioadă de triburi israelite. Expansiunea filistenilor a dus la confruntări militare cu israeliții, despre care Biblia relatează frecvent (Ios. 13: 2-3; Iud. 3
Filisteni () [Corola-website/Science/303313_a_304642]
-
în jurul anului 1225 î.Hr. a permis filistenilor să-și exercite dominația în Pentapolis. Abia după aceasstă dată filistenii încearcă să-și extindă treptat sfera influenței politice și militare și asupra zonei deluroase, locuită în această perioadă de triburi israelite. Expansiunea filistenilor a dus la confruntări militare cu israeliții, despre care Biblia relatează frecvent (Ios. 13: 2-3; Iud. 3:31; Iud. 13-16) și confirmate parțial de cercetările arheologice. Potrivit Bibliei, între filisteni și israeliți au loc contacte sociale și o osmoză culturală
Filisteni () [Corola-website/Science/303313_a_304642]
-
zonei deluroase, locuită în această perioadă de triburi israelite. Expansiunea filistenilor a dus la confruntări militare cu israeliții, despre care Biblia relatează frecvent (Ios. 13: 2-3; Iud. 3:31; Iud. 13-16) și confirmate parțial de cercetările arheologice. Potrivit Bibliei, între filisteni și israeliți au loc contacte sociale și o osmoză culturală, facilitată și de căsătoriile mixte. Abia după instaurarea monarhiei, în timpul regilor Saul (cca. 1025-1005) și David (cca. 1005-970), israeliții reușesc să se impună în fața filistenilor (II Regi 8,1). Influența
Filisteni () [Corola-website/Science/303313_a_304642]
-
cercetările arheologice. Potrivit Bibliei, între filisteni și israeliți au loc contacte sociale și o osmoză culturală, facilitată și de căsătoriile mixte. Abia după instaurarea monarhiei, în timpul regilor Saul (cca. 1025-1005) și David (cca. 1005-970), israeliții reușesc să se impună în fața filistenilor (II Regi 8,1). Influența filistenilor scade sensibil după invaziilor asiriene din secolele VIII-VII î.Hr. În 720 î.Hr., filistenii sunt obligați să plătească tribut regelui Sargon al Asiriei (722-705). După această perioadă izvoarele istorice nu-i mai menționează pe filisteni
Filisteni () [Corola-website/Science/303313_a_304642]
-
și israeliți au loc contacte sociale și o osmoză culturală, facilitată și de căsătoriile mixte. Abia după instaurarea monarhiei, în timpul regilor Saul (cca. 1025-1005) și David (cca. 1005-970), israeliții reușesc să se impună în fața filistenilor (II Regi 8,1). Influența filistenilor scade sensibil după invaziilor asiriene din secolele VIII-VII î.Hr. În 720 î.Hr., filistenii sunt obligați să plătească tribut regelui Sargon al Asiriei (722-705). După această perioadă izvoarele istorice nu-i mai menționează pe filisteni. Informațiile referitoare la religia filistenilor sunt
Filisteni () [Corola-website/Science/303313_a_304642]