5,981 matches
-
pe portar, care îl privea surâzător, se urni de-acolo împreună cu prietena lui și cu tot grupul. În holul care devenise brusc prea larg și prea pustiu, nu mai rămăseseră decât Victor și, la doi pași în fața lui, studenta de la filologie, cea cu gentuța plină de cărți, care-l înfruntase pe vigilent. Ne cunoaștem de undeva?... se interesă fata, când privirile li se încrucișară, și făcu un pas spre el. Victor îi zâmbi și dădu din cap în semn că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de la matematică... La poezie nu prea mă pricep, dar când l-am auzit pe tipul ăla zicând de Eminescu că e burghez și reacționar, mi-a venit să-l fluier și să-l huiduiesc!... Surprinsă de afirmația lui, studenta de la filologie îl privi amuzată, apoi începu să râdă. Și mie!... Ce păcat că n-avem dreptul de-a fluiera și de-a huidui!... Peste puțin ieșiră și ei din universitate și o luară încet, ca două bune și vechi cunoștințe, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dată însoțit de o fată foarte blondă și foarte frumoasă, cu care părea să fie în relații mai mult decât colegiale. Se înțelege, fără să mai repete gestul de frondă din zilele trecute. Ultima dată când se mai duse la filologie pentru Felicia, se interesă de fată la secretariatul facultății, dându-se drept fratele ei. Una din secretare, o doamnă mai în vârstă, care avea să iasă în curând la pensie, luându-l drept cine se dăduse, îi confirmă că Felicia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
senzația că se află într-o școală de pe vremea separării învățământului pe sexe. Altminteri, atmosfera de la cursuri și de la seminarii era destinsă și cât se poate de agreabilă, grație faptului că acolo, la facultatea de matematică, nu era ca la filologie sau ca la științe sociale. Scutit de goarnele propagandistice ale regimului, acel colț de universitate era un fel de oază a gândirii matematice, libere și neîngrădite. Desigur că facultatea nu putea fi complet ferită, dar, cel puțin, politrucii de serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o lună după începerea cursurilor, când apele începuseră să se mai liniștească, iar lucrurile să se mai așeze, Victor își aduse dintr-o dată aminte, cu un fel de uimire, de Felicia și într-o zi se abătu pe la facultatea de filologie, cu gândul să-i dea de urmă. Nu îi fu deloc greu să găsească grupa din care făcea parte. Studenții filologi din anul întâi tocmai se aflau la un curs de teoria literaturii în amfiteatrul Hasdeu, astfel că trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ca să nu facă vreo complicație. Asta era tot. N-am știut. Îmi pare rău..., exclamă Victor la auzul celor întâmplate, apăsat de gândul că, atâta vreme, se ținuse departe de fată. S-ar fi zis că uitase că facultatea de filologie era la doi pași de facultatea sa și își spuse că nimic nu l-ar fi putut împiedica să treacă pe la ea, măcar ca să-i spună bună ziua. După-masă o să merg cu câteva colege pe la spital, îl informă studenta. Dacă vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
lui, amândoi profesori de matematică, îl trimiseseră la București, ca să dea admiterea la politehnică. El, ca un băiat ascultător, se conformase, numai ca pe drum își schimbase intențiile și, în loc să se mai prezinte la politehnică reușise primul pe listă la filologie. Acasă se stârnise, bineînțeles, un adevărat scandal: cum își permisese să înșele în asemenea hal așteptările și încrederea familiei?... Noroc cu bunicul matern, un bătrân hâtru și înțelept, fost negustor de fluiere și de armonici prin bâlciuri, care pusese vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fața spre fereastră, fata întinse mâna și aranjă mai bine florile în borcanul care le servea drept vază. Victor își continuă destăinuirile, pomenindu-i de muștruluiala pe care i-o trăsese profesorul Barbilian, atunci când îl găsise așteptând în holul de la filologie. A, domnul Barbilian, poetul! îl întrerupse Felicia. Ești norocos să-l ai ca profesor. Aș vrea să vin și eu odată la un curs de-al lui, chiar dacă n-am habar de matematică... Auzind-o vorbind așa, Victor se bucură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
un curs de-al lui, chiar dacă n-am habar de matematică... Auzind-o vorbind așa, Victor se bucură. Perfect, aprobă el. Vino oricând vrei. Ești invitata mea! Am să vin, promise fata. Cred c-o să venim un grup întreg de la filologie... Victor avu o tresărire abia perceptibilă. Zise calm: De acord, veniți mai mulți. Sper că domnului Barbilian o să-i facă plăcere... Poți să-l aduci și pe prietenul tău, dacă vrei... Felicia îl privi vădit surprinsă, apoi izbucni într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
lor evoluase cu pași înceți, dar siguri. După ce fata ieșise din spital, prietenia dintre ei devenise din ce în ce mai strânsă, căpătând și o anumită notorietate în ochii celorlalți colegi. Faptul că un student de la matematică o curta pe una dintre studentele de la filologie nu era un lucru foarte obișnuit. În general, cu toate că filologii și matematicienii erau vecini de universitate, între unii și alții nu prea existau relații amicale sau sentimentale, ca și cum ar fi aparținut unor lumi diferite. Filologii nu-și făceau de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
amicale sau sentimentale, ca și cum ar fi aparținut unor lumi diferite. Filologii nu-și făceau de obicei prieteni printre matematicieni și nici invers. Un matematician indrăgostit era, așadar, un fapt remarcabil în sine, dar un matematician îndrăgostit de o colegă de la filologie era ca un fel de a opta minune a lumii. Asta-i dragoste adevărată, măi! comentă într-o zi poetul cu rubașcă neagră, aflând de idila celor doi. Adică ce vrei tu să spui, poetule?... replică cineva. Că dragostea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sau cu vorbe în doi peri, ceea ce-l făcea să treacă drept un tip simpatic și destupat la minte, care nu privea lumea prin ochelari de cal, ca alții. Astfel că prezența unui student de la matematică în amfiteatrele celor de la filologie, unde nu se limita numai să audieze cursuri de literatură și de estetică, dar adesea își lua chiar notițe cot la cot cu filologii, ajunsese sa fie ceva obișnuit. Profesorul Vianu, care îi reținuse bine figura, de câte ori se întâmpla să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
însoțit de o gașcă întreagă de prieteni și se pomeni într-o crâșmă de mahala, zisă a lui Malastropu, plină de clienți cu figuri smolite și cu capetele înfierbântate de băutura ieftină și proastă. Aici se părea că poetul de la filologie se simțea în largul său, fiindcă se apucă imediat sa declame versuri deșucheate sub ochii căscați de mirare ai tuciuriilor. Mai târziu el începu să lălăiască în cor cu prietenii săi și cu tuciuriii și o ținură așa până după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fusese între el și Felicia, socotind că fata fie că nu-l iubea, fie că avea un alt prieten și nu voia să-i spună, și evită ca în drum spre facultatea lui să se mai abată pe holurile de la filologie. Se strădui să găsească un antidot pentru ceea ce i se părea a fi un eșec sentimental, fortificându-se în ideea că, oricum, mai erau destule fete pe lume și că, la urma urmelor, era încă foarte tânăr și avea toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
remarcând că de la o vreme nu-l mai văzuseră împreună cu Felicia, îi băteau tot felul de apropo-uri pe această temă, glumeau și îl tachinau, atunci când nu îl întrebau de-a dreptul ce se mai aude cu prietena lui de la filologie. În sinea sa, Victor convenise și el că lucrurile nu prea erau în regulă și că s-ar fi cuvenit măcar să le lămurească bine până la capăt, dar ceva îl împiedica să fie el primul care să facă pasul spre o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fata și, uitându-se spre Dobrescu, îi arătă limba. Mamă care m-ai făcut!... se lamentă prietenul lui Victor, luându-se cu mâinile de cap, de parcă cine știe ce nenorocire se abătuse asupra lui. Fără să-l bage în seamă, studenta de la filologie își privi ceasul de mână și se pregăti să plece, cerându-și scuze că nu mai putea rămâne. Te-am lăsat, umbră veche! îi dădu ea de veste. Acum trebuie s-o șterg, că am pedagogia și, dacă întârzii, taica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
asta, cu anatema, e așa, o figură de stil. Nu-mi place să fiu anatemizată fără motiv. Cred că nici ție. Dragă uriciosule, dacă vrei să ne întâlnim și să discutăm, eu te aștept azi, după cursuri, în holul de la filologie, exact în locul unde ne-am cunoscut. Pa, uriciosule! Vreau să-ți spun că eu nu-ți port pică." 4 Scrisoarea nu era o glumă și, după cursuri, Victor o găsi într-adevăr pe Felicia așteptându-l în locul stabilit. Primul imbold
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
studiază matematicile, din câte am înțeles?... se interesă domnul Măgureanu, și merse tot înainte, fără să se oprească din drum, apoi deschise o ușă care da într-o încăpere. E un matematician care se dă în vânt după studentele de la filologie! glumi Felicia. Numai de una, o corectă Victor, râzând și el. Ei, tinerețea, bat-o vina! grăi bonom bătrânul și îi introduse într-o cameră de zi, unde se afla o masă ovală cu niște scaune tapițate în jurul ei. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și?... Ce ne privește pe noi?... Asta e treaba ungurilor, nu a noastră! Lăsați-i naibii pe ungurii ăștia și problemele lor!... Universitatea n-are nimic de-a face cu politica!... păreau să spună acești colegi. În schimb, alături, la filologie era o altă situație. Studenții de aici se arătau mult mai sensibili la evenimentele din țara vecină, care luau de la o zi la alta, nu mai era nici o îndoială, turnura unei insurecții anticomuniste și antisovietice. Împreună cu Dobrescu și cu Romică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
luau de la o zi la alta, nu mai era nici o îndoială, turnura unei insurecții anticomuniste și antisovietice. Împreună cu Dobrescu și cu Romică ochelaristul, Victor ajunse să-și petreacă o bună parte din timp pe holurile și prin amfiteatrele celor de la filologie, unde se puteau auzi remarci și comentarii destul de îndrăznețe, directe sau aluzive, despre ce se întâmpla la Budapesta: Ai dracului, ungurii ăștia, nu ca noi! Când nu le convine ceva, ies cu toții în stradă și-o spun în gura mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
E bine pe dracu!... răspunseră mai mulți deodată. Și e normal să te împiedici peste tot de consilierii ăștia sovietici?... E normal pe dracu!... se auziră și mai multe glasuri. E-n regulă să ne oblige pe noi, ăștia de la filologie, să facem cursuri de socialism și de marxism, în loc să-l studiem pe Platon?... În regulă pe dracu!... Păi vedeți, fraierilor, de ce s-au supărat ungurii?... Bravo lor!... Așa nu se mai putea... Nici la noi nu prea se mai poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ochii la prietenii săi. Ce-i facem, Sandule? îl întrebă pe medicinist. Acesta nu răspunse. Aprinzându-și o țigară, el începu să fumeze în tăcere, părând să cumpănească situația. Peste puțin, la sugestia lui Victor, plecară cu toții la facultatea de filologie. Se nimeriră la țanc. În fața unui amfiteatru dădură peste un grup de filologi, care tocmai comentau ultimele vești despre evenimentele din Ungaria, ca și ieșirea la rampă a lui Hrușciov, care declarase solemn în fața lumii că ce se intâmpla la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o vreme rea, mohorâtă, cu brume și cu ploi reci Victor se pomeni din nou la el, la facultate, cu Tase și cu Sandu Bura, care, cu un aer conspirativ și fără multă vorbă, îl luară cu ei alături, la filologie, unde erau așteptați de Nelu Ianolide și de Călin Moraru, un student din anul al patrulea, cel cu doina de haiducie cântată din bojoci. Ieșiră apoi cu toții din universitate și trecură pe la arhitectură, unde li se alăturară încă doi studenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
băutor experimentat. Fața i se înroși ca focul, dar se ținu tare. A fost ideea lui Marius să ne adunăm aici, fiindcă trebuie să hotărâm ce facem...Suntem, zic eu, destul de reprezentativi. Victor e de la matematică, Nelu și Călin, de la filologie, Marius și Robert sunt arhitecți..., Sandu e medicinist și eu îi reprezint pe băieții de la politehnică... Problema care se pune e următoarea: stăm și chibițăm mai departe despre ce-au făcut colegii noștri de la Timișoara, acum și cei de la Cluj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se potoliră ca la o comandă. Trebuie să trecem la fapte, zise Sandu Bura. Am stat destul în expectativă. Ajunge. Dacă nu facem nimic acum, o să ratăm ocazia. Mediciniștii sunt pregătiți să se implice... Tot așa și noi, cei de la filologie, confirmă Ianolide. Colegul său, Călin Moraru, se grăbi să-l aprobe cu entuziasm: Stăm pe un butoi cu praf de pușcă... Doar fitilul mai trebuie să-l aprindem... Ce dracu mai așteptăm?... Îmi pare rău, dar la matematică n-avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]