687 matches
-
dar fără să doarmă. Nu mă vei uita niciodată, nu-i așa? întrebă ea. \ NICIODATĂ, RĂSPUNSE MARIN. POȚI UCIDE, SPUSE EA SUSPINÂND. SUNT ÎMPĂCATĂ CU MINE ÎNSĂMI. FAPTUL E CONSUMAT. "Două ființe sortite morții, agățându-se cu disperare de un firicel de viață", medita el uimit. Fiindcă, dacă nu reușea să își rezolve problema, era într-adevăr condamnat să moară, în timp ce ea doar credea că este. Clipele de pasiune îl făcuseră să uite că era timpul să îi dăruiască viața. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
împlinească tot ritualul zilei. Iubesc vara pe muzica lui Vivaldi; parcă din fiecare acord răsare câte o pasăre și înflorește o floare, în apă, lebedele, rațele sălbatice se răsfață, iar bobul de grâu se coace în trilul ciocârliei. Iubesc fiecare firicel de iarbă care te face să fii optimist, lanurile de floarea soarelui, luminându-mi chipul, albinele care știu să fructifice timpul... Când pleacă vara simt că pierd ceva din mine, mi se pare că am ratat iubirea pe care o
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
însă gemea mereu plânsul, tot mai stins și mai depărtat. Apostol văzu că au apucat-o în dreapta, se minună și șopti preotului limpede și cu părere de rău: ― Unde mergem, părinte? În suflet îi încolți, lângă părerea de rău, un firicel de nădejde, care-i spunea în taină: "Poate că totuși!..." Curând însă părăsiră șoseaua, trecură pe sub un viaduct cărămiziu, apoi peste un podeț de scânduri noi. "Doamne, unde mergem?" se întrebă Apostol acuma cu durere, mai ales că pe aici
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
te mistuie flăcările pasiunii. Simțeam o mișcare în străfundul inimii, o forță invizibilă cu care mă hotărăsem brusc să lupt împotriva morții. Începusem deodată să cred în mine, pentru că, îmi ziceam eu, nu există nimic în natură, nici o frunză, nici un firicel de praf, nici un cậntec de privighetoare, nici o măreție și nici o armonie care să nu-mi trezească fiori și care să nu-mi producă emoții nebănuite. Dar mi se părea un lucru înspăimậntător ca Elena să-l mai iubească pe Yon
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
oară cu moartea. Poposise acolo, la jumătate de cale, peste trupul înfierbậntat de prea multă licoare bahică a unui tractorist curajos care încercase să-și întoarcă tractorul mai sus de fậntậna din vale. Din gura mortului se prelungea subțire un firicel de sậnge care se îngroșa treptat, șuvoind negricios apoi către bulgării de tină. Copil fiind, am avut cea dintậi tresărire în fața confruntării cu destinul. Stăteam împietrită lậngă trupul livid al celui trecut dincolo de fruntariile vieții și încercam neputincioasă să-i
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
a fost pentru mine întocmai precum a ciobanului mioritic. Mi se părea atật de firesc să găsesc trupul tractoristului pe undeva, pe acolo, prin Frența, încật am zăbovit ore în șir la capul mortului, încercậnd să dezleg misterul prin care firicelul acela de sậnge care i se prelungea din gură să-i poată reda forța de a-și întoarce tractorul în brazdele pămậntului. Am asociat numaidecật sậngele cu viața. În purpuriul lui, vedeam forța de a clocoti, de a sfida legile
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
amintească de clipa în care întậi v-ați sărutat. Pentru aceasta, nu e nevoie să-ți dorești moartea!... Privește viața în ochi și vei vedea că florile de in nu sau ofilit toate, că orice dragoste începe așa, cu un firicel de in sau cicoare, iar eu, dragostea mea, am atậta curaj încật îmi doresc chiar să mor pentru a ne putea întậlni, să fim doar noi atunci, în seara aceea de august, plimbậndu-ne sub razele lunii... Te voi urma, dragul
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
viteza unui Boeing 747 scăpat de sub control, se trântește pe scaunul care protestează prin troznete Înspăimântătoare, răsuflă adânc, apoi pună mâna pe halba lui Gore și o duce la gură. Nu o lasă până când nu rămâne În ea decât un firicel de spumă. Apoi ridică mâna și strigă: Patroane, două halbe și-o tămâioasă! Reci, cât mai reci, ca fiorii de pe șira spinării! Ca gheața care mi-a cuprins corasonul! Gore și Gicu seamănă cu moșuleții din Muppets, varianta mută. Au
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
pe ereditate, nici pe Divinitate. Adevărurile mari sunt frigide. Îți trebuie multă artă să le cuceresti. Nu ne-ar strica, din când în când, puțin ștaif colocvial. Și identitatea unui popor stă tot în detalii. Cunoașterea este jar, creația - flacară. Firicelele de adevăr se transformă in nisipul de la temelia imposturii. Eul afectiv și cel rațional sunt într-un permanent război de gherilă. Când îți seacă izvoarele meditației, scrutează cerul înstelat! Este loc în noi și pentru rațiune și pentru revelația creștină
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
că am rămas la mare sărăcie”. Ieșeanul, de parcă nici n-ar fi auzit ce am spus, mă face atent: Ia uite-te tu la gârla asta pe care defilăm noi de ceva vreme. E săracă de tot. Colo la stânga un firicel de pârâiaș se încurcă prin ceva păpuriș. Pe ici-colo se mai zărește câte o salcie-două... În rest, gârla se întinde cât vezi cu ochii... Dacă urci dealul din dreapta, care are în prima parte o sfoară de pădurice, lucrurile se schimbă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
pene în două cu colb. Copiii cățărați pe garduri, râdeau cu spaime în ochi, iar babele prin dosul porților își făceau cruce... Tudor, când își desprinse privirea de pe norul de praf, din depărtare, și deschise pumnul, în palmă ținea un firicel de floarea „nu-mă-uita“. - Bine, bine, dom‟șorule... om mai vorbi noi! crișcă printre măsele Lisandru, și se grăbi să intre în crâșmă. „Sî duci să-și înece în rachiu rușânea..!“ șopteau gurile pizmașe, în urma lui. Și, pătruns de ură, care
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o parte și de alta, de colegi mai în vârstă. Era mai înalt cu un cap decât amândoi și mai tânăr cu cel puțin zece ani. Ochii îi erau de un albastru-închis, iar părul, negru ca pana corbului, fără nici un firicel încărunțit. —El e Marcus Black, îi spuse bărbatul, făcând semn către cel din stânga sa. E din sucursala de la New York a InvestorCorp. Iar el e Douglas Lomax, de la sediul central din Edinburgh. Și pe mine mă știi deja, desigur. Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mâinile sus deasupra capului, lăsându-mi arma să cadă pe jos În barcă. Abia atunci am observat urma roșie, cu contur perfect, ca un semn distinctiv al rangului, aflată În centrul frunții lui Grete, de pe care se scurgea acum un firicel de sânge, subțire cât un fir de păr, Împărțind În două chipul ei lipsit de viață. 18 Să asculți cum este distrus sistematic un alt spirit uman are efectul previzivil de a demoraliza Însăși fibra psihică a acelei persoane. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Să le-adape la izvoară Ca de sete să nu moară... A curs apă și mult sânge Cerul a-nceput a plânge Soarele s-antunecat Luna-n sânge s-a schimbat... Trecură peste podul Burlacului, care traversa o râpă și un firicel de apă, ajunseră în Ungureni, partea satului locuită de meșteri aduși din Ardeal pentru lucrul la sticlăria evreului Ițic Serat, și poposiră la o casă mare, al cărei stăpân se proptea într-o lopată lată, cu care făcuse loc altei
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
evident, Lulu și Bazil, care au început obișnuitele bancuri tâmpite. Unuia i-au uns lentilele ochelarilor cu cremă de ghete. Altuia i-au pus bocancii la nas, cu toți ciorapii murdari pe care i-au putut aduna. Turnau apoi un firicel de apă dintr-un pahar în altul, șoptind persuasiv și dulce la urechea câte unui adormit: "Pișșșe-te că pleacă trenul... pișșșș, pișșșș..." Mult mai eficientă era comanda: "Saltă capul, să-ți iau perna!", la care aproape toți reacționau automat, așa că
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în lumea de-atunci. Dar cum? în ce fel se leagă toate lucrurile astea? Pentru că mai simt că legăturile sânt oblice, că acolo, în obscuritatea de nepătruns unde se ating molatic sinapsele, unde chemoreceptorii se întind în cărnița transparentă ca firicelul negru din coarnele melcului, Lulu nu este el însuși un mesaj, ci trimite la un mesaj, Lulu e numele unui tunel, al unui coridor aflat adânc sub țeasta mea, un loc obligatoriu de trecere spre adevărata Enigmă. Pe culoarul Lulu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și pe care aștept să-l exprime în cuvinte, Că voi veni acolo și eu ca să termin biserica, Cum?! Cu ajutorul tău, firește! Dar, Theo, doctorul, Anul trecut, izbucnește mânios, după operație, puteam s-o termin, când încă mai aveam un firicel de lumină în ochi, Judecata de Apoi o puteam termina într-o săptămână și acum eram mult mai împăcat sufletește, doar știi ce importantă e pentru ansamblu și pictura din pronaos! Aș mai fi avut nevoie doar de o săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu mai curge de aproape un an, anii trecuți venea în cascadă pe piatra înaltă, curgea la intervale egale de timp, îți puteai fixa ceasul după apele izvorului, spuneau în glumă călugării, acum numai clocotul din măruntaiele muntelui, și-un firicel de apă ce se scurge pe sub pietre mai amintesc de ceea ce nu demult a fost Izvorul Tămăduirii, crucii de lemn fixate în stâncă, bogat ornamentată, ridicată recent, nu i-a fost încă dat să vadă faimoasa cădere de apă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
simțurilor, mai întâi i-am auzit susurul dulce, nu m-am grăbit, apoi i-am simțit în nări adierea slabă, porii pielii mele au tresărit cu nerăbdare, ducându-mă direct la izvor, ascuns de tufele de mure și lăstăriș bogat firicelul de apă limpede se prelinge fără grabă prin vadul de pietre, după cum sunt așezate pietrele recunosc mâna omului, Mă aplec și-mi ud buzele uscate, îmi răcoresc fața, îmi descalț sandalele și-mi suflec pantalonii până la genunchi, apoi îmi dezbrac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ocupat cu muncitorii la construcția noii case de oaspeți, jos la izvor un monument impozant, o cruce de marmură și-n jurul ei plantate flori, împrejmuite de un gard de fier vopsit verde, izvorul nu mai curge decât pe sub pământ, firicelul de apă care mai iese la suprafață pe sub pietre se risipește sărăcăcios la vale, piatra de deasupra pe care curgea în cascade apa e uscată ca-n palmă, de la moartea părintelui Ioan nu mai curge, spun călugării, fac turul mănăstirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cealaltă. A pus banana în dreptul șlițului, îndreptată în jos, apoi, când Clodagh s-a uitat către el, s-a prefăcut surprins și a ridicat banana. —Vai, doamnă Kelly, exclamă el. Sunteți atât de frumoasă! Clodagh râse, dar simți cum un firicel de vinovăție începe să se strecoare. Ceva mai târziu, au ieșit să ia prânzul în unul dintre acele locuri în care nu se simțeau prost pentru că veniseră cu doi copii mici după ei. Dylan a plecat să aducă o pernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
este trâmbița căderii ! rosti în concluzie Cartea de Proverbe. Votul gâzelor Eugenia Juncu Într-o minunată zi de primavară, când cerul era albastru și norii pufoși ca vata de zahăr, un cărăbuș micuț și negru se urca grăbit pe un firicel de iarbă și a strigat în gura mare ca să îl audă toată lumea: — Preacinstită adunare, primăvara a sosit! La auzul acestor vorbe, toate gazele din împrejurimi se adunară și începură să se certe. O albinuță arțăgoasă spuse că vara e cel
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
pielea puhavă, acolo unde mucegaiul deja se instalase. Mirosul era groaznic, dar Logan știa că va fi din ce În ce mai rău. O tăviță din inox era așezată chiar lângă trupul copilului și Isobel punea În ea orice rest pe care Îl găsea. Firicele de iarbă, bucățele de mușchi, fragmente de hârtie. Tot ceea ce trupul acela adunase de când viața Îl părăsise. Ceva ce Îi va ajuta poate să Îl găsească pe criminalul lui David Reid. — Hopa, spuse Isobel, privind atentă În gura copilului, Încremenită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să se stabilizeze, Înainte să continue astfel Încât să fie cu spatele la sufragerie și cu fața la ușa din spate. Agentul Rennie zăcea cât era de lung, pe burtă, cu trăsăturile șterse și palide. Era și el legat la fel ca ea, cu un firicel de sânge care-i făcea părul Întunecat lucios și purpuriu În lumina bucătăriei. De sus se auzea sunetul repetat al apei de la baie trase. Se răsuci din nou. De data acesta, dură mai puțin ca lumea să se oprească din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Poliției New York în anii 1880. Byrnes nu se dădea în lături de la nimic pentru a-și rezolva cazurile: amenințări, bătăi, dar și deducții dintre cele mai fine. La un moment dat, a rezolvat un jaf de proporții pe baza unui firicel de ață din haina unuia dintre făptași. Sub conducerea de excepție a lui Byrnes, detectivii au căpătat supranumele „Nemuritorii” și au redus considerabil rata infracționalității într-un oraș ce semăna pe vremea aceea foarte mult cu Vestul Sălbatic din acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]