619 matches
-
de la ferestrele zidite, râdeau mușchii de la peretele din casa ce începuse să se roadă de se-auzea de sub tapet măcinarea lui implacabilă din care timpul mușca de peste 200 de ani căsoaia aceasta, cândva han cu cuhne, beciuri cu arcade și firide, cameră pentru dormit al negustorilor în tranzit, al celor certați cu legea, al artiștilor care fugeau de lume, al armatelor prăfuite care se retrăgeau din fața altora, aurite și impunătoare ca după o felie de timp, cam cât gestează fătul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în primele neanturi ale copilăriei. Se vede treaba că se pregătește ceva maiestuos, zbârnâi un cărăbuș către cadânele cu elitrele atât de chitinoase și cu perișori atât de fini sub lăbuțe, încât adulterinul tărâmurilor spongioase nu-și mai încăpea între firide, într-o erecție continuă, care-l făcea să aibă poluții și când dădea lecții de zbor nenumăraților săi copii, e drept, mulți diferiți de gena lui, punând totul pe seama mutațiilor biochimice ale locului ce adăpostea sub umbrela succesului său deosebit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
un moment dat, văd o femeie trecută de prima tinerețe, slăbuță, Îmbrăcată În negru de sus până jos, cu broboadă pe cap, așa cum cer bunele reguli ale bisericii. S-a Îndreptat către cele două icoane aflate fiecare În câte o firidă din perete, la dreapta era reprezentat Isus Cristos, iar la stânga se afla Sfânta Fecioară Maria cu pruncul În brațe. Cei care intrau În biserică pupau cu patos și nesaț aceste două icoane făcătoare de minuni, și mai apoi se consternau
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ca și Carol Magnul . Pe lângă multe alte daruri bogate , solii aduseră cu ei un orologiu , cel dintai ce s-a văzut în Europa ,care a 8stârnit admirația tuturora . Avea forma unui edificiu cu 12 ziduri și 12 uși . Ușile formau firide și în fiecare dintre aceste firide se afla o statuieta reprezentând câte o ora . Când orologiul vestea un anumit ceas al zilei ,ușile , câte una de fiecare bătaie , se deschideau și pe ele ieșeau tot atâtea statuiete făcând grave înconjurul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
alte daruri bogate , solii aduseră cu ei un orologiu , cel dintai ce s-a văzut în Europa ,care a 8stârnit admirația tuturora . Avea forma unui edificiu cu 12 ziduri și 12 uși . Ușile formau firide și în fiecare dintre aceste firide se afla o statuieta reprezentând câte o ora . Când orologiul vestea un anumit ceas al zilei ,ușile , câte una de fiecare bătaie , se deschideau și pe ele ieșeau tot atâtea statuiete făcând grave înconjurul turnului . Mișcarea ceasornicului era pricinuită de
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cu gene lungi nu voiseră să coboare cu nici un chip peste ochii negri ca smoala. Cenușa fetei umplu o urnă ce avea ca toarte doi îngeri de fier forjat. Nu trecură nici două zile și urna a fost furată din firida ei din interiorul crematoriului. Am cer cetat colecția de ziare din acea perioadă ca să mă conving de realitatea acestei povești. Am găsit titluri cu litere de-o șchioapă în gazetele vremii anunțând furtul urnei. Ceea ce nu s-a știut însă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
coloane asemenea bazilicilor și ferestre din alabastru subțire, deschis la culoare, adăposteau, în două rânduri de nișe în pereți, rafturile din lemn de cedru din Libanus care nu putea fi atacat de cari, unde se aflau volumina și codice. Deasupra firidelor se aliniau, în rame rotunde de stuc, portretele marilor scriitori din toate disciplinele, asemenea unui șir de suverani. Nu i-au interzis să treacă pragul acelor încăperi, și lui i se păru că a ajuns pe o insulă. Din voința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în urmă; foarte bătrân, depozitar fidel al hotărârilor politice imperiale, ale preferințelor și interdicțiilor, își petrecuse viața și-și distrusese ochii, zi de zi, în penumbra aceea; pesemne că acum era aproape orb, pentru că se mișca ager de-a lungul firidelor, deschidea fără ezitare ușițele și apoi, cu o mână diafană și nesigură, pipăia și lua opera căutată fără să-i citească titlul. Întreaga bibliotecă - vechile volumina, sulurile, și modernele codice, strămoșii cărților actuale - trăia, grandioasă, ordonată, în mintea lui. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
privit în ochi așa cum era gol de iubire ciutură spartă înțelepciunea fântână cu lanțul rupt cum să te mai cațeri înspre izvoare ploaie curată? se-mpungea cu sfinții în stele de-așezat pe umărul drept avan despletit oglindă opacă printre firidele umblătoare ale mării cu-o mână atinsese o fărâmă de cer cu cealaltă fura trepte spre adânc mințind de a nu-i fi spus nimeni că veșnicia poartă chip smerit îl vedeam o dimineață care-a uitat să se facă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
smerenie, ca să i-o sărute. Uite c-am venit la matale, ca să mă-nveți toate cântecele... Bine, glăsui deadul Vasile și, apucându-l de mână, îl duse în căsuța lui, într-o odaie luminată de un opaiț așezat într-o firidă din perete. Odaia semăna cu cele din orice casă țărănească veche, doar că pe pereți, de jur împrejur, printre icoane, scoarțe și ștergare, spânzurau la loc de cinste o sumedenie de găidulci, mai multe decât văzuse vreodată Culae, de diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
niciodată, așa cum ar fi trebuit să fi fost de la bun început. Doar că acea zi întârzie să vină, și eu și ea știm asta, iar timpul pare "să nu mai aibă răbdare"... Descântec 2 Aspidă perfidă, Nu te ascunde în firidă, Că-ți văd în oglindă Căutătura rânjindă. Cu fața năpârcească Și lividă De aspidă. Degeaba stai lungită pe prispă, Cu trupu-ți de odaliscă. Eu la sânul tău șerpesc Nu mă mai ghemuiesc. Pe buzele tale senzuale N-am să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de palmier și încărcat cu lumânări ce nu izbuteau să împrăștie pe de-a-ntregul întunericul încăperii, se zărea o superbă cromolitografie înfățișând un Sfânt Gheorghe nespus de chipeș care străpungea cu lancea un balaur mustăcios. Sub altar, un fel de firidă împodobită cu hârtie creponată adăpostea, între o lumânare și o strachină cu apă, o mică statuie de argilă, vopsită în roșu, înfățișând un zeu cu coarne, ce flutura în aer, cu o mișcare sălbatică, un uriaș cuțit din poleială. Bucătarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în noi, să fie-n voie... Doamna mea de dincolo de munte, Să-mi păstrezi un cer(c), cu stele multe, Că iubirea, chiar de e profundă, Dacă nu e Pi pătrită, se afundă... Vorbele-aruncate-n rug(ă), efemeride înnobilează cerul... cu firide. Ce Zar! Se zvârcolește verbu-n piatră, Se duce pâna-n lumi celești, Ca să-nțeleagă, Cleopatră... Din care zeitate ești? Ce zar ai pus pe tabla lumii Și cum te-ai antonyionizat, Cum ai pus, tu, trecutu-n față Și viitorul... la
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
animalelor, apa se mulțumește să se adune într-o baltă și să stagneze în cele mai joase și mai întunecate locuri de pe pământ. Cade din cer sub formă de ploaie și, după ce își termină treaba, curge în cele mai adânci firide ale pământului: Cel mai mare bine se aseamănă celui făcut de apă. Bunătatea apei este faptul că întreține cele zece mii de ființe Și totuși nu se luptă pentru a i se acorda atenție, Ci se mulțumește cu locurile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
ridicând din umeri cu stânjeneală. M-am gândit la tine stând aici, dormind aici, punând lucrurile la locul lor după cum îți place. După ce m-a găsit Meryt, am făcut asta pentru tine. A luat o cutiuță de lux dintr-o firidă. Era fără ornamente, dar perfectă. Făcută din abanos - un lemn care se folosea aproape exclusiv pentru mormintele regilor - și fusese lustruit până ajunsese să lucească ca o lună neagră. - Pentru trusa ta de moașă, a zis și mi-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sau ochii lui dezmierdau cu mulțumire toate amănuntele acestui palat. Împrejurul înspăimîntător de înaltei clădiri, sub ferestrele adânci, între stâlpi rotunzi de marmură neagră care văzuți de jos păreau a nu se sfârși decât în cer, erau așezate în mari firide îmbrăcate în plăci de fildeș, înalte de câte patruzeci de coți fiecare, statuile de aur ale zeilor și ale tuturor regilor și marilor preoți pe care i-a avut Atlantida de la începutul ei. Dacă privirea luneca peste acoperișul rotund ca
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
a jucat cu piatra lui, mi-a năvălit în minte gândul că pământul ar putea să fie ca o sferă. În ochii bătrânului tremura o lumină. Nu-i răspunse sclavului. Se sculă din jilț și se duse încet spre o firidă. Se uită puțin spre rafturile firidei, cuprinzînd-o într-o privire. Se aflau acolo mai multe lucruri stranii care pentru ochii unui atlant obișnuit nu s-ar fi vădit bune la nimic, nu erau nici lucruri care să poată folosi la
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
a năvălit în minte gândul că pământul ar putea să fie ca o sferă. În ochii bătrânului tremura o lumină. Nu-i răspunse sclavului. Se sculă din jilț și se duse încet spre o firidă. Se uită puțin spre rafturile firidei, cuprinzînd-o într-o privire. Se aflau acolo mai multe lucruri stranii care pentru ochii unui atlant obișnuit nu s-ar fi vădit bune la nimic, nu erau nici lucruri care să poată folosi la ceva, nici podoabe. Alese un glob
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
înțepenite în ea; coada însă nu avea picioare, ca turnul. - Cu asta mergem! spuse cel mai tânăr dintre străini. - De unde ați scos-o? întrebă Auta. - Străinul cel tânăr îl duse pe prietenul pământean în spatele ușii turnului unde era deschisă o firidă mare, pe măsura acelei bărci înaripate. Cel mai tânăr dintre străini, cel mai bătrân dintre ei, încă unul și Auta intrară pe o ușiță îngustă și se așezară pe scaunele care se desfăceau din podea, până atunci nevăzute. Al patrulea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
poți descurca. Uite, noi zburăm acum spre răsărit, la stânga e miazănoapte... - Dar locul deasupra căruia zburăm? zise Auta. Poate că suntem mai la miazănoapte sau mai la miazăzi... Fără umbra soarelui nu știu nimic. Bătrânul străin luă dintr-o mică firidă unde erau câteva lucruri necunoscute pământeanului o săgeată înfiptă într-un cerc plin de metal argintiu. Săgeata era neagră. O așeză pe podea, lângă Auta, și-i spuse: - Noi folosim asta pentru cu totul altceva, dar e bună și să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în luntrea mică. După un zbor scurt se roteau deasupra limanului Marelui Oraș. Corabia mare a regelui atlant se afla mai departe de celelalte, într-o scobitură deosebită a țărmului, unde se săpase în malul stâncos și înalt o uriașă firidă. Din fericire, corabia era afară și pe puntea ei se aflau câțiva corăbieri. - Să cobori deasupra firidei, zise Auta. Hor însă nu încuviință. - Atunci am să fac altfel! și Auta îl rugă pe cârmaci să-și oprească luntrea în aer
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
atlant se afla mai departe de celelalte, într-o scobitură deosebită a țărmului, unde se săpase în malul stâncos și înalt o uriașă firidă. Din fericire, corabia era afară și pe puntea ei se aflau câțiva corăbieri. - Să cobori deasupra firidei, zise Auta. Hor însă nu încuviință. - Atunci am să fac altfel! și Auta îl rugă pe cârmaci să-și oprească luntrea în aer, deasupra marii corăbii regești. Soldați nu erau prin apropiere, iar corăbierii spălau puntea. Îndeobște era lume puțină
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
țărmul din dreapta, spre miazăzi. Meșterul pânzei să aibă grijă de vânt. Vei pluti pe drumul arătat de Zeul Cerului care se află deasupra ta. Ridică-te, cârmaci, și dezleagă corabia! O sută douăzeci de lopeți loviră apa. Corabia ieși din firidă și, ca prin vis, meșterul pânzei întinse pânza pe catarg. Cu ochii la pasărea ciudată, cârmaciul întoarse corabia îndreptînd-o pe drumul arătat. Și astfel pluti parcă vrăjită de zborul în cercuri al luntrei străine, până când ajunse la țărmul unde altădată
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
când am să izbutesc să învăț mai multe de la voi. Fără voi n-aș mai putea fi nici măcar ce am fost înainte... Hor se uită în ochii lui umezi, apoi zâmbi și spuse moale: - Bine, șase. Închiseră luntrea mică în firida anume făcută a celei mari, și intrară toți șase, desfăcîndu-și jilțurile și, după cum se cerea, culcîndu-se pe ele, întinse de tot, cu picioarele în sus. Jilțurile îi cuprindeau strâns, desfăcute cu totul ca niște paturi, și fiecare își strânse trupul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
zânei Dochii Întind spre apă gâtul, la cer înnalță ochii. {EminescuOpIV 412} GEMENII O candelă subțire sub bolta cea înnaltă Lumină peste regii cei dacici laolaltă, Cari tăiați în marmur cu steme și hlamide Se înșirau în sală sub negrele firide, Iar colo-n fruntea salei e-un tron acoperit C-un negru văl de jale, căci Sarmis a murit, Iar chipu-i - cel din urmă în lungul șir de regi - Sub vălu-i ca pe-o umbră, abia îl înțelegi. De-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]