1,545 matches
-
Media WAZ (Germania). Pe 29 noiembrie 2005 a debutat la Operă de Stat din Viena, prezentându-se publicului vienez în rolul Giannettei din L'elisir d'amore. Au urmat la operă vieneza roluri multiple, printre care Pamina și Papagena în "Flautul fermecat", Barbarina și Suzanna în "Le nozze di Figaro", Despina în "Cosi fan tutte", Ida în "Die Fledermaus", Tebaldo în "Don Carlo", Bastienne în "Bastien și Bastienne", Xenia în "Boris Godunov", Sophie în" Werther", Masa/Chloë în "Pique Dame". În
Laura Tătulescu () [Corola-website/Science/315263_a_316592]
-
de fasole (scenă pentru care are chiar numele potrivit!), apoi este călcat în picioare de o turmă de oi, apoi Motanul Încălțat îi dă un șut în fund, apoi îi cade un cal în cap de la balcon, apoi cântă din flaut și este devorat de un șuvoi de șobolani, pentru ca apoi s-o pățească pe rând de la Spiritul lămpii fermecate, o muscă uriașă, rățușca cea urâtă, o gheată de baschet uriașă în care locuiește o bătrânică, niște șoareci uriași, niște călători
Poveștile lui Aku () [Corola-website/Science/319286_a_320615]
-
sau [[Udu]], care este, in esenta, proiectat dintr-o cană de lut; o [[ekwe]], care este format dintr-un jurnal scobita; și [[ogene]], un clopot mâna proiectat din fier forjat. Alte instrumente includ OPI, un instrument de vânt similar cu flaut, [[igba]], si ichaka. O altă formă de muzică populară printre Igbo este highlife. Un gen muzical foarte popular în Africa de Vest, highlife este o fuziune de [[jazz]] și muzica tradițională. Modern [[Igbo highlife]] este văzut în lucrările lui [[Dr. Șir Warrior
Igbo (popor) () [Corola-website/Science/336414_a_337743]
-
fost compusă de Jason Graves și a fost creată cu ajutorul instrumentelor cu percuție, pietre, lut, și un fluier aztec al morții. Triburile pe care jucătorul le întâlnește au propriile note muzicale; tribul Wenja conține un corn de berbec și un flaut, în timp ce tribul Izilia conține fluierul aztec al morții, voci feminine și percuții de ritual. Conform site-ului web Metacritic, versiunea pentru Microsoft Windows a lui "Far Cry Primal" a fost primită cu recenzii "mixte sau mediocre" după lansare, în timp ce versiunile
Far Cry Primal () [Corola-website/Science/334918_a_336247]
-
ritmice și armonice și a unor îmbinări imprevizibile de instrumente, conferind un rol de prim-plan personajelor noi, destinate a-și face un loc în orchestră, precum violoncelul (27 de concerte) sau fagotul (39), fără a uita oboiul și nici flautul, pe care le trata întotdeauna într-o manieră foarte personală, și chiar alte instrumente încă mai marginale, ca mandolina sau trompeta. Din practicile de la San Marco, a moștenit atracția pentru a face să dialogheze mai multe "coruri" de instrumente. Vivaldi
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
solo și orchestră de coarde. De obicei, partea solistă era încredințată unei violine, dar, mai târziu, în L’estro armonico, op. 3, rolul solist s-a încredințat mai multor instrumente. Ca o extindere particulară, s-a folosit violoncelul, oboiul și flautul transversal. După cum se pare, contrabasul și viola nu erau instrumente soliste (însă de când Telemann a scris un concert pentru violă, acest instrument nu era exclus cu desăvârșire). În timpul evoluției sale, concertul pentru un singur solist este preferat în mod special
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
doua calitatea exprimării, iar în partea a treia își exprimă virtuozitatea. Dintre cele 350 de concerte scrise pentru un instrument solo cu coarde, peste 230 sunt pentru vioară. Alte instrumente solo pe care le folosește Vivaldi sunt: fagotul, violoncelul, oboiul, flautul, viola d’amoure, o vioară adoptată să sune ca o trompetă maritimă, block-flöte și mandolină. 3. Concertul cu mai mulți soliști și orchestră, unde cântă alternativ ansamblul sau orchestra. Formează o categorie mai deosebită, caracteristică stilului baroc. Concertul cu mai
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
de cuvinte. Spre exemplu fâl, care este sunetul aripii păsării când Își ia zborul Îl regăsim În sute de cuvinte care au ceva În comun cu noțiunea de ușor, mișcare a aerului: a fâlfâi, floare, fum, făină, flux, suflet, fluier, flaut, flamă, flacără, foc, foale, fantomă, fantastic, a umfla, vânt, fân, dar și plin, plămân, pluș, etc. Exemple găsim firește În toate limbile europene. Îm sau mî este lagat de pământ, urâciune, necurăție: pământ, nămol, mâl, mizerie, cărămidă, murdărie, mortar, moloz
Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_393]
-
sa era Pilar Defilló, născută într-o familie catalană din Mayagüez, Puerto Rico, unde părinții ei emigraseră în căutare de muncă. Din fragedă copilărie, la 4-6 ani Casals a învățat de la tatăl său să cânte la mai multe instrumente - pian, orgă, flaut, vioară, de asemenea canto și noțiuni de compoziție. La vârsta de cinci ani Pau și-a făcut prima sa apariție publică muzicală ca sopran în corul bisericii din El Vendrell, iar la șase ani a compus prima sa compoziție muzicală
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
pontificalis”, Ms. 672 a Bibliotecii Municipale din Reims. În acest manuscris din Reims, Orfeu este văzut ca un bărbat înaintat în vârstă, conform rolului său de precursor al tuturor muzicienilor. Ca instrument al elocinței lui Orfeu poate figura uneori și flautul, care fermeca natura bucolică din Eclogele" lui Calpurnius . În reprezentările gotice se găsesc și interpretări curioase ale mitului, datorate poate tematicii neobișnuite la acea vreme. Jean Miélot înscenează astfel un fel de „Happy End” în miniatura unui manuscris din Bruxelles
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
al III-lea, Duce de Mecklenburg-Strelitz. Carl a moștenit de la tatăl său domeniile Mirow și Nemerow. După decesul tatălui el a locuit la Mirow împreună cu mama sa. Mai târziu a urmat cursurile Universității Greifswald din Pomerania. Carl, care cânta la flaut a făcut în 1726 un tur european pentru a învăța mai multe despre muzică. După ce a vizitat Geneva, Italia și Franța a mers la Viena și a intrat, pentru scurtă vreme, în serviciu militar al Sfântului Imperiu Roman ca locotenent
Carl I Ludwig Frederick, Duce de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/334573_a_335902]
-
mulțumirile societății Brăilene." Activitatea Societății Filarmonice Lyra s-a extins de la an la an atrăgând tot mai mulți tineri. Școala de Muzică a societății și-a deschis noi clase de vioară, violoncel, pian, și chiar pentru unele instrumente de suflat, flaut, clarinet, trompetă. Unii dintre ei participau la concerte și audiții alături de profesorii lor. Când s-a ținut o soarée musicală, în anul 1887 la 14 februarie, la salonul Weibl, un ziar al Brăilei scria : "Atât scopul pentru care a fost
Societatea Filarmonică Lyra () [Corola-website/Science/313724_a_315053]
-
cea tradițională (muzica popoarelor lumii). „Imago Mundi” reunește în prezent șase muzicieni: Oana Ivașcu (oboi, drâmbă, tamburină), Daniel Ivașcu (bendir, darbuka, shakers, clopoței, rainstick, tamburină, morișcă, chime bars), Cătălin Ștefănescu (cobză, mandol, chitară), Ștefan Barbu (vioară, frame drum), Adrian Buciu (flaute, shakers), Andreea Țimiraș (violoncel, clopoței, shakers). Concertele formației sunt însoțite de comentariul vizual realizat de Cristian Stănoiu (proiecții video mixate în timp real). De-a lungul timpului au făcut parte din formație: Oana Ropotan, Raluca Slave (vioară); Sorin Neacșu, Augustin
Imago Mundi () [Corola-website/Science/325493_a_326822]
-
formației sunt însoțite de comentariul vizual realizat de Cristian Stănoiu (proiecții video mixate în timp real). De-a lungul timpului au făcut parte din formație: Oana Ropotan, Raluca Slave (vioară); Sorin Neacșu, Augustin Creznaru, Alex Hanganu, Gabriel Toma, Argin Marchiș (flaut); Valentin Turcu, Bogdan Tanislav, Marius Neag (fagot). Proiectul „Isvor (Dimitrie Cantemir: Cartea științei muzicii și Muzica tradițională românească)” face o paralelă între compoziții ce-i aparțin lui Dimitrie Cantemir și creații tradiționale românești ale vremii. „Isvor” reprezintă viziunea Imago Mundi
Imago Mundi () [Corola-website/Science/325493_a_326822]
-
românești, un repertoriu foarte rar abordat de către muzicienii de factură clasică. Piesele ce alcătuiesc proiectul „Isvor” sunt puse în valoare prin dialogul instrumentelor vechi specifice spațiului cultural românesc al vremii lui Cantemir (baglama, bouzouki, darbuka, bendir) împreună cu instrumente clasice moderne (flaut, oboi, vioară, chitară). Aranjamentul muzical îi aparține lui Cătălin Ștefănescu, doctor în Muzică, licențiat în Muzică Instrumentală și Compoziție, lector universitar la catedra de chitară a Universității Naționale de Muzică București. Performance specific muzicii electronice, proiecțiile video live ce însoțesc
Imago Mundi () [Corola-website/Science/325493_a_326822]
-
culturale europene) cu improvizația spontană a celor cinci muzicieni implicați. Proiectul „Pilgrims:live” este primul proiect al formației Imago Mundi ce presupune alăturarea proiecțiilor video și muzicii vechi. Proiectul a fost finalizat prin înregistrarea albumului „Pilgrims” în formula Sorin Neacșu (flaut, tamburină, castaniete), Oana Mariș (oboi, shakers), Oana Ropotan (vioară, shakers), Cătălin Ștefănescu (mandol, chitară, ukulele), Daniel Ivașcu - percuție (darbuka, bongos, shakers, rainstick). Primul proiect „Imago Mundi”, „Musica Viva” este și primul album al formației. Proiectul propune muzica veche interpretată într-
Imago Mundi () [Corola-website/Science/325493_a_326822]
-
vioară, shakers), Cătălin Ștefănescu (mandol, chitară, ukulele), Daniel Ivașcu - percuție (darbuka, bongos, shakers, rainstick). Primul proiect „Imago Mundi”, „Musica Viva” este și primul album al formației. Proiectul propune muzica veche interpretată într-o manieră originală, prin alăturarea instrumentelor culte moderne (flaut, vioară, oboi, fagot) celor tradiționale de percuție (djembe, darbuka, tamburină). În viziunea formației, piesele pornesc de la interpretarea fidelă a muzicii curților europene, ajungând până la improvizații libere pe teme populare medievale. Componența formației din acea perioadă era Augustin Creznaru (flaut, flauto
Imago Mundi () [Corola-website/Science/325493_a_326822]
-
moderne (flaut, vioară, oboi, fagot) celor tradiționale de percuție (djembe, darbuka, tamburină). În viziunea formației, piesele pornesc de la interpretarea fidelă a muzicii curților europene, ajungând până la improvizații libere pe teme populare medievale. Componența formației din acea perioadă era Augustin Creznaru (flaut, flauto dolce, chitară), Oana Mariș (oboi), Oana Ropotan (vioară, violă), Marius Neag (fagot), Daniel Ivașcu (percuție).
Imago Mundi () [Corola-website/Science/325493_a_326822]
-
fiind luat mai apoi de Răzvan "Lapi" Lupu. Urmează în 1999 albumul "Vama Veche"; trupa pornește în turneul "Povestea merge mai departe", care se desfășoară în 15 orașe. Membrii formației urcă pe scenă alături de alți 6 instrumentiști - vioară, violoncel, percuție, flaut, chitară. Vama Veche era o trupă ce s-a dorit nonconformistă și deschizătoare de drumuri, iar acest lucru a fost cel mai bine ilustrat de cel de-al treilea album al lor, un album conceptual, o operă rock, ce a
Vama Veche (formație) () [Corola-website/Science/303455_a_304784]
-
avea de mai multe generații tradiții muzicale. Tatăl, care lucra ca funcționar de poștă. era flautist, și poseda o colecție de partituri de choros din generațiile precedente, iar patru frați au avut și ei ocupații muzicale. Cele dintâi lecții de flaut le-a primit Alfredo de la tatăl său, mai târziu a fost elevul lui Irineu de Almeida. La 14 ani tânărul muzician, care a devenit cunoscut sub pseudonimul Pixinguinha, a compus primele sale creații muzicale. De la 15 ani era văzut cu
Pixinguinha () [Corola-website/Science/334705_a_336034]
-
le-a primit Alfredo de la tatăl său, mai târziu a fost elevul lui Irineu de Almeida. La 14 ani tânărul muzician, care a devenit cunoscut sub pseudonimul Pixinguinha, a compus primele sale creații muzicale. De la 15 ani era văzut cu flautul său oriunde se juca muzică tradițională, și de aceea i se spunea „Ștrengarul” - „pinzinguim”, de unde i-ar fi venit și porecla „Pixinguinho”. În 1912 a început să lucreze ca instrumentist profesionist în spectacole de revistă, de cabaret, la carnavaluri și
Pixinguinha () [Corola-website/Science/334705_a_336034]
-
devină iubirea vieții sale Lili Brik (soția lui Osip Brik, editorul și colaboratorul său literar) cu care începe o aventură ce va dura până în 1928. Tot în 1915 scrie și publică OBLAKO V SHTANAKH (Norul cu pantaloni) și FLEYTA POZVONOCHNIK (Flautul vertebrelor). Norul cu pantaloni - dedicat Liliei Brik - este una din operele sale programatice, poem „în patru strigate”- „Jos cu iubirea voastră”, „Jos cu arta voastră”, „Jos cu orânduirea voastră”, „Jos cu religia voastră” . Încheie anii premergători apropiatei revoluții cu Voina
Vladimir Maiakovski () [Corola-website/Science/304503_a_305832]
-
scriitor de cântece, participând la compunerea tuturor melodiilor B.A.P de pe albumul de debut, "Warrior". Kim Himchan este un multi-instrumentist și este influențat de muzica tradițională coreeană. Himchan cântă la diferite instrumente tradiționale coreene precum daegeum (un fel de flaut), jaggu (tobe tradiționale), kkwaenggwari și Jjing. De asemenea el cântă și la chitară și pian. Jung Daehyun este influențat de stilul R&B și îl citează pe Shin Young Jae ca și influență muzicală. Yoo Youngjae este insluențat de R
B.A.P (Trupă sud-coreeană) () [Corola-website/Science/334974_a_336303]
-
în anul viitor, iar cultivarea orezului și alte festivaluri legate de muncile câmpului sunt și astăzi sărbătorite pe întreg teritoriul Japoniei. Fete îmbrăcate în kimono, cu mânecile lungi legate la spate, plantează orezul în timp ce muzicanți cântă în apropiere la tobe, flaute și clopote. Dansul tradițional asociat unor astfel de festivaluri s-a dezvoltat treptat ca parte integrantă a teatrului no. Toamna se țin festivaluri cu ocazia recoltelor, iar primele fructe ale pământului sunt oferite zeilor. La sate, întreaga comunitate sărbătorește festivalul
Festivaluri japoneze () [Corola-website/Science/308201_a_309530]
-
a inventat saxofonul. Tatăl său,Charles-Joseph Sax era fabricator de instrumente muzicale ,iar Adolphe încă din adolescență, a început să învețe să fabrice instrumente muzicale.La 15 ani a participat la un concurs de muzică ,în care a cântat la flaut și clarinet.Mai târziu, a plecat la Scoala Regală de Muzică de la Bruxel ,pentru a studia mai bine aceste instrumente.Dupa terminarea studiilor în timp ce tatăl său câștiga din afacerea cu instrumente,Adolphe se specializează în inventarea unor alte instrumente muzicale
Adolphe Sax () [Corola-website/Science/304491_a_305820]