5,226 matches
-
Warren. El colectă ultimul bilet și bătuci cartoanele, formând un teanc egal, În jurul căruia trecu fără grabă un inel elastic. Doamna, Îi explică el cu o politețe Îndărătnică, Îi spusese când ieșise pe peron că e posesoarea unui permis. Îi fluturase un cartonaș și trecuse pe lângă el Înainte să i-l fi putut examina. Acum dorea să vadă cartonașul acela. — La naiba! spuse domnișoara Warren. Atunci mi s-a furat poșeta. Dar doamna tocmai spusese că era În tren. Domnișoara Warren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
deveni preocupat de hârtiile șoferului, care se deschideau Într-un pliant lung, asemenea cărților pentru copii. Josef Grünlich se aplecă prevăzător În față și luă pașaportul lui Myatt de pe bancheta din față. Când lanterna roșie Îi lumină fața, rânji și flutură pașaportul. Soldatul Îl chemă pe prietenul lui și Îl cercetară În lumina scăzută, vorbind unul cu celălalt În șoaptă, fără să dea atenție gestului său. — Ce vor? se plânse el, fără să-și modifice zâmbetul Încremenit și larg. Unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
era subțire, dar nu-și putea aminti trăsăturile ei. Am făcut tot ce-am putut pentru ea, Își spuse el. Oricum ne-am fi spus la revedere În câteva săptămâni. E momentul să mă așez și eu. Domnul Stein Își flutură iarăși pipa, iar fetițele lui Dunn dădură din picioare și fluierară din țignale. Așteptând În gară O relație s-apară, Puf, puf, puf, puf... — Nu te mai Întoarce la ea. Rămâi cu mine, spuse Myatt. Puf, puf, puf, puf... Expresul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Totuși, descurajată, am Început să formez noul număr. Când făceam asta, am simțit o bătaie ușoară pe umăr. M-am Întors: era Marci. —Nu reușesc să intru, m-am văitat. Marci, cu o expresie neobișnuit de severă pe chip, Îmi flutură prin fața ochilor o legitimație pe care scria MEMBRU MOMA. Mă luă de mână și mă conduce direct În muzeu. —M-am gândit că o să ai nevoie de sprijin moral, Îmi zise. MOMA mă făcea Întotdeauna să mă gândesc la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
SECRETĂ A PROASPETEI DIVORȚATE! Vezi pagina 3 pentru rochie, detalii și masa festivă!!!“ Am dat la pagina 3. Acolo, radioasă, Lauren zâmbea dintr-o fotografie alb-negru. Zăpada cădea rotindu-se În jurul ei, iar o rochie de mireasă din organdi albă flutura În urma ei... era În... Rusia? M-am uitat cu atenție mai de aproape la fotografie. Erau niște turnulețe aurii În fundal... părea exotic și glacial. Rochia era atât de strâmtă, cât era posibil la bust și apoi cădea În falduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Soțul tău a fost Cupidon pentru noi... pețitorul nostru. — De acord, soțul meu este un sfânt, am spus. OK, de ajuns. În clipa aceea, Lauren se Întoarse spre mine și se uită drept În ochii mei. Coada de cal Îi flutura spre umeri, În briza oceanului: — Vezi tu, Sylvie, când soțul tău Îți spune că trebuie să ai Încredere În el că totul va fi OK, chiar poți să faci asta, Îmi spuse. Privii lung spre Hunter. Îmi Întoarse privirea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
vindecări, viziuni și miracole care nu apar niciodată în presa serioasă. Săptămâna asta e vorba despre Sfânta Fecioară din Welburn, New Mexico. A apărut în zbor deasupra străzii principale, săptămâna trecută. Avea părul lung, împletit în șuvițe roșcate și negre fluturând în bătaia vântului, picioarele desculțe și murdare și era îmbrăcată cu o fustă indiană de bumbac, vopsită în două nuanțe de maro, și cu o vestă de denim. Materialul a apărut în World Miracles Report, numărul de săptămâna asta, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
se compune din mirosul scaunelor de mașină din piele, al trandafirilor de mult veștejiți și al șifonierelor cu furnir de cedru. Și Helen Hoover Boyle zice: — Stai un pic, Mona. Și, venind înapoi spre mine, zice: — Ce spuneați, domnule Streator? Flutură din gene o dată, de două ori, clipind rapid. Așteptând. Are ochii albaștri. Sunt reporter la ziar. — Casa Exeter e o casă minunată, de patrimoniu, pe care unii vor să o dărâme, zice, acoperind cu o mână telefonul. Șapte dormitoare, cincisute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
controla. Și Mona Sabbat se oprește din scris și rupe pagina. O ține între noi, la jumătatea distanței, și zice: — Dacă doriți cu adevărat să învățați cum să controlați puterea asta, trebuie să veniți la un ritual vrăjitoresc New Age. Flutură hârtia spre mine și zice: — Avem mai mult de o mie de ani de experiență într-o singură cameră. Și deschide stația de interceptare a poliției. Iau hârtia. E o adresă, cu dată și oră. Stația de poliție zice: „Unitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
la fugă spre echipa de muncitori. Le-a strigat să aștepte. A zis că ar putea să dea o mână de ajutor. Câinele era doar un hoit putred în niște zdrențe de blană. Bărbatul era tânăr, blond, cu plete blonde fluturând în rafalele stârnite de mașinile care vâjâiau pe lângă ei. Avea o țăcălie roșcată și cicatrice care îi brăzdau amândoi obrajii, chiar sub ochi. Cicatricele erau stacojii, iar tânărul a băgat mâna în sacul de gunoi unde era câinele mort și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pupitru își face apariția Helen Hoover Boyle. Zâmbește până când bibliotecarul își ridică ochii din calculator, apoi își răsfiră degetele pe care stau înghesuite inele sclipitoare. Zâmbește și zice: — Tinere! Fata mea a uitat o fotografie de familie într-o carte. Flutură din degete și zice: Poți ori să respecți regula, ori să faci o faptă bună și să-ți capeți răsplata. Bibliotecarul se uită la degetele ei; pe chip îi joacă culorile prismelor și stelele de lumină frântă. Își linge buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
acul, și puroiul galben se îmbibă în prosop. O culege cu penseta și zice: — Ce naiba e asta? E o turlă de biserică. Nu știu, zic. Mona cască gura și scoate limba. Gâtlejul i se ridică sub piele și se îneacă. Flutură mâna la nas și clipește repede. În halul ăsta pute puroiul galben. Șterge acul pe prosop. Îmi ține degetele piciorului cu o mână și cu cealaltă sparge o altă bășică. Lichidul galben împroașcă o mică explozie și pe prosop ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
lucruri de pe pământ, dar asta nu înseamnă că nu se pot sparge. Pot suporta o tensiune și o presiune constante, dar un impact brusc, punctual le poate face praf. Jos, pe platformă, Mona vine alergând prin rumeguș până sub noi, fluturând din mâini. Sare în sus și țipă: — Uhuuuuu! Haide, Helen! Roata se smucește, pornind din nou. Scaunul se înclină, iar poșeta lui Helen alunecă, dar o prinde. Piatra cenușie e tot acolo. Darul de la Stridie. Îi alunecă în schimb agenda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
e tot acolo. Darul de la Stridie. Îi alunecă în schimb agenda, care se deschide în aer și se rostogolește prin aer până jos, în rumeguș; Mona aleargă și o ridică. Mona lovește agenda de coapsă, ca să scuture rumegușul, apoi o flutură ca să ne arate că e în regulă. Helen zice: — Mona, slavă Domnului. Mona mi-a spus că ai de gând să mă omori, îi zic. Și Helen zice: — Mie mi-a spus că tu ai de gând să mă omori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
grăbești cu traducerea. Și Mona zice: — Nu eu o car după mine de zece ani de zile. Nu eu am făcut-o praf și am scris peste tot pe unde se putea scrie. Ține cartea cu amândouă mâinile și o flutură spre Helen: Asta e o carte foarte veche. Este scrisă într-o variantă arhaică de greacă și latină, plus niște tipuri uitate de rune. O sa am nevoie de ceva timp, zice. — Uite-aici, zice Helen, și-și deschide poșeta. Scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
treaba asta o să ai nevoie de un pic de intimitate. E îmbrăcat în uniforma albă. Cadavrul de alături poartă aceeași uniformă. — Colegul meu, zice Nash, făcând semn cu capul înspre el. Când dă din cap, coada, micul palmier negru, îi flutură în creștet. Pieptul uniformei îi este plin de pete roșii de chili. — De mult trebuia să-l descânt, zice Nash. În spatele meu se deschide ușa și intră cineva. Rămâne locului și se uită în jur, zicând: — Ce paștele mă-sii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
am auzit ce-ți striga profesorul. Parcă eu mă supăr cînd îmi zici de Vlad? Cine-i ăsta? întreabă Radu absent. Puștiul cu telefoanele. Cam obraznic, e drept; mă înnebunește cu insistențele. Oare?! Doar nu-ți închipui...! se miră Paula, fluturînd un gest aiurea, în timp ce iese, uitînd să mai lege cordonul capotului, lăsînd să i se vadă goliciunea de la mijloc în jos, printre poalele lovite nervos de genunchi. "Ce dracu'-i cu mine?! gîndește Radu, scuturat ca de friguri, privind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ce în ce bătăile se amplifică, se stabilesc într-un ritm anume, brațul stîng descrie nervos un arc de chemare, oprindu-se întins, parcă ar sta sprijinit pe umărul vecinului, capul plecat al lui Săteanu se scutură prompt, părul îi flutură prin aer, fruntea rămîne în sus iar brațul drept, cu paharul strîns între degete, se duce la spate, lipind puternic dosul palmei de șale; călcîiul stîng zvîcnește de două ori lovind mocheta, apoi piciorul drept se îndoaie cu genunchiul ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și servitoarele stăteau cu Maria. N-am reușit să... Iar cînd a fost cu... Bătrîna se oprește brusc. Continuă să privească în afară cu același interes, încercînd să-și justifice oprirea printr-un gest aiurea, făcut cu mîna, ca și cum ar flutura o batistă: Vorbe!... Vremuri... Ăsta întoarce privirea spre matematician va cunoaște din plin atașamentul copiilor, va cunoaște sublima dragoste de fiu, pentru că-i crește cu dragoste părintească. Uite ce-l mai pupă ăla mic! Se ridică pe vîrfuri ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gunoi ca să înflorim asemeni trandafirului... Ochii bătrînei, vii și frumoși, întineriți cu douăzeci de ani, se scaldă încă în viscolul de afară și doar buzele, în colțul cărora timpul a înflorit cîteva cute, se deformează lent, ca un chin prelungit, fluturînd surîsul trist: Adevărat, dar ce te faci cînd ți se toarnă gunoi în cap, ești trîntit în noroi?... Cred că o fire mai slabă s-ar fi călugărit, desigur... N-aveau mănăstirile atîtea locuri pentru cîți ar fi trebuit s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lăsat fetei -, e un tip de treabă. Zău?! rîde fata întotdeauna? Mai ales cînd, în materie de femei, uită să mai vadă în orice pupăză o privighetoare. Pe deseară! Succes la Astronomie! Fata îi spune cuvinte prietenești, de îmbărbătare. Lazăr flutură mîna a rămas bun și, din drumul lui spre ușă, înșfacă schiurile, apoi iese, după ce trezește întreaga sală cu tropăitul bocancilor. O clipă, toți rămîn ca năuciți. Primul își revine profesorul, care fuge afară, urmat la cîteva secunde de bătrîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-i fostul meu prieten, Teofănescu, iar acesta, prietenul său, doctorul Marcu, cel căruia i-am dat brățara de aur, ca să mă... siluiească. Cei întărîtați de frumoasa Evelina, soția lui Marcu, au la dispoziție aceste două femei... prezentabile rîde Maria ironică, fluturînd pozele. M-au costat douăzeci de mii, dar merită. Dacă vrei un adevărat spectacol, vino deseară... conchide ea plină de ură. Mihai rămîne sprijinit de calorifer, aproape nemișcat, cu privirea aruncată în gol, fără să înțeleagă, fără să se manifeste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
actorul, umplîndu-se de zîmbet, înapoindu-i cu stînga bancnota, în vreme ce cu dreapta deschide geanta agățată în umăr. Te rog, spune-mi tovarășă! zice femeia scurt, ca un ordin. Ține-ți banii, ți-i datorez. Hm! surîde actorul, privind-o lung, fluturînd bancnota. Vă înșelați, tovarășă; aici, acum, gulerul costă două mii cinci sute, pe puțin. Printr-o mișcare scurtă, femeia se întoarce spre ofițerul care, la trecerea ei mai înainte, și-a înclinat privirea, salutînd-o: Tovarășe ofițer! Tovarășul arată ea spre Iulian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
displăcea să vorbească deschis despre serviciu, ca și despre sentimentele sale. Știa foarte bine că nu poate risca să-l întrebe direct, că nu se va alege decât cu o grimasă enervată și cu imaginea moțului său, de-acum pleoștit, fluturând atunci când va trânti ușa. Absenteismul atrase după sine și mai multă băutură. Carol găsea sticle suspecte de lichioruri lipicioase și rachiu puturos în tot felul de locuri: sub chivuetă, pe sub taburete, în spatele grilajelor de aerisire. Dar în scurt timp n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să te faci frate cu dracul până treci puntea, nu? Razza încerca să-l imite pe Bull, maimuțărindu-i accentul de Pathé News și însoțindu-l cu un plonjon în genunchi și un tremur nefiresc de încântare. Freza umflată îi flutura la fiecare mișcare pe care o făcea simulând un act sexual. O domnișoară, auditor junior la Godstone, leșină din cauza emoției. Paharul de Cinzano îi lăsă o pată oribilă pe rochie. Bull era deja în parcare, aproape fugind. Trecând în revistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]