1,681 matches
-
519 din 02 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Călușarii Auzi cum trec, coboară dinspre daci Cu pașii lor împletiți in memoria ierbii Cu glasurile lor cărări de amurguri și zări Nici un vuet de luptă nu se aude pe creste Nici un foșnet ... Doar pacea răsfrantă-n rășini Ceața din trupuri se risipește Din sceptrul cântecului răsar lumini Se dezlanțuie dansul Aripi nevăzute le cresc dintr-un clocot Furtuni de ropote calea-și deschid Sub tălpile lor arcuiesc nemurirea cu bâtele lor opresc vântul
CĂLUŞARII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362033_a_363362]
-
într-o manieră elegantă, rafinată, folosind mijloace stilistice care poartă amprenta estetismului. Vibrația lirică a trăirilor este evidențiată în versuri semnificative, de mare frumusețe a rostirii: „Ce mult te-am dorit, // departe de tunetul // sugrumat între mări, // să-mi redai foșnetul de brazi // în amurg...” ... Ce mult te-am dorit, // pentru ziua ce vine,// pentru toamna // ascunsă în brațele tale, // crescute în mine,”...( Ce mult te-am dorit). Simbolurile folosite oferă autoarei un câmp larg de acțiune, reușind să pună în
RECENZIE. VOLUMUL DE POEZIE „VIAŢA LA IMPERFECT”(BILINGV – ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ), AUTOR ELEONORA STAMATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365813_a_367142]
-
Elisabeta Iosif - „Numai poemul rămâne”) În poezia LILIANEI PETCU, stările de spirit se modifică la adierea toamnei, copacul devine când semn, când simbol: „Cad frunze galbene pe trupul meu / îmi toarnă-n suflet picături de toamnă / mă răscolesc c-un foșnet arămiu și greu / făcându-mă copacul plin de taină, / îmi ruginește vorba în rostiri / ce stau în aer suspendate parcă / în vânt îmi răvășește gândul plin, / de toamne ce au mai trecut odată” (Liliana Petcu - „Copacul”) Timpul cu aripi largi
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
Când ții clepsidra în mână / Clipa se pietrifică în fulger / Peste priviri pătrunzătoare / Urmate de revărsări albastre / Ale fluviilor cu lichidul diluat / În lumină în amestec de nălucire poetică.” (Victor Ghe. Stan - „În sunetul nisipului”) În poezia lui THEODOR RĂPAN, foșnetul cuvintelor evocă vastele ipostaze ale simțirilor omenești, cuprinzând cu închipuirea armonia lumii: „Cuvintele îmi sunt oștiri vernale, / Zidirile luminii mă așteaptă, / Topiri vuinde brațele îndreaptă: / Refac doiniri de jad, monumentale!” (Theodor Răpan - „Sonetul VII”) Trecerea timpului este semnul din care
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > TOAMNA MUZICANTĂ Autor: Maria Teodorescu Băhnăreanu Publicat în: Ediția nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Toamna muzicantă Cu frunzele ce bat în vânt Cu foșnetul din pașii mei ... Acești copaci iși fac cadou dezinteresat podoaba Cu aurul, roșul și tot buchetul lor de flori Flori de reînviere A unor copaci rămași golași Pentru a noastră fericire .............................................................................. Cu Toamna ce ne cântă nemurirea și renașterea O
TOAMNA MUZICANTĂ de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366034_a_367363]
-
Acasă > Stihuri > Tonalități > ECHINOCȚIU DE TOAMNĂ Autor: Luminița Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 772 din 10 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Simt mirosul tău ca un foșnet de toamnă amară, amintire misterioasă a unei întîmplări, insula aevea cu ziduri mișcate fără spațiu, fără timp, un simplu surîs în vitrinele memoriei de care am senzația că nu pot fugi în numele adevărului, singurul, de altfel, care ne aparține. Mi-
ECHINOCŢIU DE TOAMNĂ de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366071_a_367400]
-
ce se profilau mai departe de vilă, se încărcau de impresii noi. Doar gândurile lor alergau slobozite de orice constrângere. Li se părea că lipsa cuvintelor transformase împrejurimile acestea fără de seamăn de frumoase, într-o tăcere monumental, spartă doar de foșnetul copacilor și ciripitul vrăbiilor gureșe ascunse printre ramuri. Cuvintele acum se derulau doar în mintea fiecăruia. Ca într-un film mut ce rula în fața lor, sugerând vorbele ce le-ar fi vrut fiecare să le spună celuilalt. Erau cuvinte așternute
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
VIN Autor: Lucia Tudosa Fundureanu Publicat în: Ediția nr. 1390 din 21 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Timpi trecuți și timpi ce vin, Veacul împărțit la doi, Am parcurs viața din plin, Oare, să mă uit -napoi? Trec o filă,...foșnet scurt... Iar la alta, zăbovesc... Nu știu, anii... au trecut...? Sau eu sunt cel care trec? Ploaie, soare,stele, nori, Cer albastru,cer senin, Triluri ce se-aud în zori, Eu cu drag la piept le strîng, Pentru anii mei
TIMPI TRECUȚI ȘI TIMPI CE VIN de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365278_a_366607]
-
Articolele Autorului Parcul din centrul orașului, țigăncile căreia Ericăi îi inspirau o anume teamă, atmosfera orașului de provincie își pierduseră farmecul. Părea să fi plecat Erica cu el, să-l fi dus pe malurile Dunării, această senzație fiind accentuată de foșnetului frunzelor căzute, așternute ca un covor pe alei, printre copaci, pe băncile unde nu demult zăboviseră împreună timp îndelungat pentru a se înfrupta cu sărutări. Înainte de a părăsi orașul în care descoperise trăiri ce nu și le putuse imagina până
IV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365253_a_366582]
-
ȘI TÎMPI CE VIN, de Lucia Tudosa Fundureanu , publicat în Ediția nr. 1390 din 21 octombrie 2014. Tîmpi trecuți și tîmpi ce vin, Veacul împărțit la doi, Am parcurs viața din plin, Oare, să mă uit -napoi? Trec o filă,...foșnet scurt... Iar la alta, zăbovesc... Nu știu, anii... au trecut...? Sau eu șunt cel care trec? Ploaie, soare,stele, nori, Cer albastru,cer senin, Triluri ce se-aud în zori, Eu cu drag la piept le strîng, Pentru anii mei
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
în zori, Eu cu drag la piept le strîng, Pentru anii mei ce vin. Citește mai mult Tîmpi trecuți și tîmpi ce vin,Veacul împărțit la doi,Am parcurs viața din plin,Oare, să mă uit -napoi? Trec o filă,...foșnet scurt...Iar la alta, zăbovesc...Nu știu, anii... au trecut...? Sau eu șunt cel care trec?Ploaie, soare,stele, nori,Cer albastru,cer senin,Triluri ce se-aud în zori,Eu cu drag la piept le strîng,Pentru anii mei
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
noua funcție cu tot cu responsabilități. Ceva, încă nedefinit, îl determina să fie atent la cea mai mică mișcare din spațiul pe care îi patrona. Avea o nemulțumire părândui-se că are o scăpare. Abia după ce mai tot personalul părăsise cantina a auzit foșnet și șoapte. A apucat să iasă în calea unei lucrătoare la cantină : - Sacoșa la control,... ba și geanta ! A înșfăcat totul, înainte ca femeia să se dezmeticească și a verificat conținutul scoțând la iveală două bucăți de salam așa cum ieșiseră
XXVI. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365385_a_366714]
-
din plutonul lor. * Comănescu fusese instruit să se orienteze și pe timp de noapte. S-a îndepărtat căt a putut de graniță mergând într-una prin lanurile de porumb culese, ferindu-și fața de frunzele păioaselor iritate de trecerea lui. Foșnetul continuu devenea din ce în ce mai obositor, mai stresant. Din cănd în când se oprea în loc pentru a se convinge că el era singurul care tulbura liniștea. Era singur cu vietățile nopții. Până să se obișnuiască tresărea la cel mai mic zgomot făcut
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
Schiturilor. E ceasul Vecerniei, când inima rugătorului se frânge, ca o pâine, dăruindu-se într-o viață nouă tuturor. Aburul ei se înalță, cu mireasma veșniciei către alte zări, către alte tărâmuri, către alte împliniri. Doar nucii mai dorm în foșnetul lor verde, aruncându-și umbrele pe cer ca niște chipuri de îngeri. Sub streașina nucului, Omul frumos simte Fiorul tainic al legăturii cu Dumnezeu, al împletirii cu Neamul, al regăsirii cu întreaga Creație: în ciripitul îmbobocit al Rândunelelor, în bobul
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
ca la Marele Început. E împlinirea unei Prietenii în care Frumusețea cântă. Frumusețea dacică aduce sublimul din adânc, îl răspândește în mireasma ortodoxă a acestei lumi, tălmăcindu-ne dumnezeirea. Vine ca o Mireasă frumoasă, prinsă în voalul veșniciei ... Se aud foșnetele străbune ale Dochiei noastre, în Doine și Balade. Ochii ei mari, frumoși, albaștrii la fel ca prima poruncă a cerului, cu părul lung de aur cât surâsul soarelui, are sufletul verde în care bate toată dumnezeirea dacilor nemuritori. Este vremea
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
coasei luminează locul sudoarea cosașului se înfige în cioturile rămase, gâlgâind de tinerețe, seminte de speranță cruci bătute mărunt în carnea pământului Vârful coasei ia câte puțin după pasul omului ca pulsul inimii respirând trohaic Vârful limbii cosește destine... ÎN FOȘNETUL FRUNZEI DE STEJAR Un cerb semeț, cu ochii plini de munți (bate toaca, pe Ceahlău) Ridică maiestos din corn, Să-nalțe cerul cu o palmă. Dinspre câmpie, Vultur, în zbor de întâlnire, Sub a timpului năframă Glisează veacurile în privire
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
căzut acolo tot datorită „lu tăticu”). Nu este de făcut altceva decât semnarea unor acte. Nu prea suntem înțeleși. Predilecția fanariotă pentru averi rapide a făcut din mințile marilor noștri conducători niște cățeluși buni de dat din coadă la orice foșnet al unui „euro”. Ce mai contează că suntem la un moment de răscruce? Citește mai mult Suntem într-un moment de răscruce. Europa e cu ochii pe noi. Dar nu numai ea: și America, și Australia, și Groenlanda, și mafia
ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ [Corola-blog/BlogPost/365009_a_366338]
-
căzut acolo tot datorită „lu tăticu”). Nu este de făcut altceva decât semnarea unor acte.Nu prea suntem înțeleși. Predilecția fanariotă pentru averi rapide a făcut din mințile marilor noștri conducători niște cățeluși buni de dat din coadă la orice foșnet al unui „euro”. Ce mai contează că suntem la un moment de răscruce?... XIV. ȘTEFAN DORU DĂNCUȘ - O ALTFEL DE ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE, de Ștefan Doru Dăncuș, publicat în Ediția nr. 737 din 06 ianuarie 2013. Lucrarea va
ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ [Corola-blog/BlogPost/365009_a_366338]
-
Acasa > Strofe > Creatie > CERC DESCHIS Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 447 din 22 martie 2012 Toate Articolele Autorului ai strâns în tine grația nopții. firele de iarbă au amuțit. nici foșnet ars, nici tunet fără plete, nici fulger stins... viață ai risipit... în parcul circului, copacii fură chipuri. falduri de întrebări se-aștern deschis. în mine păsări au murit. lasă pe trunchiuri rupte umbre. în primăvară, totu-i amorțit. revine urma
CERC DESCHIS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364915_a_366244]
-
ar fi sărit să-l muște, dar așa - se lăsa în voia copilului zicându-și parcă în sinea lui: „De, ce să-i fac, e și el copil, se joacă”. Deodată, bunicii lui Sebastian au auzit, de dincolo de gard, un foșnet de crengi și o bufnitură înfundată... S-au repezit amândoi la gard, strigând speriați: - Sebastian, Sebastian, ce-ai făcut?! Ajunși la gard, l-au văzut pe copil sub un nuc, țopăind ca o maimuță, cu câinele lătrând în jurul lui și
NIȘTE COPII BUCLUCAȘI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366410_a_367739]
-
sfârșit mai departe lumina nu strigă sfârșit mai aproape tăcerea sărută sfârșit de mă duce un val mă cuprinde sfârșitul de moarte sfârșitul de drum dar iată un zero perfect mă inundă un val prea pereche din cer mă sărută foșnet de viață murdară și slută pământul în unghii mă prinde contur uităm să murim murim să mai fim Autor Dorina Șișu Dublin - Ireland Referință Bibliografică: sfârșit / Dorina Șișu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 198, Anul I, 17 iulie 2011
SFÂRŞIT de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366724_a_368053]
-
septembrie 2016. Parcul din centrul orașului, țigăncile căreia Ericăi îi inspirau o anume teamă, atmosfera orașului de provincie își pierduseră farmecul. Părea să fi plecat Erica cu el, să-l fi dus pe malurile Dunării, această senzație fiind accentuată de foșnetului frunzelor căzute, așternute ca un covor pe alei, printre copaci, pe băncile unde nu demult zăboviseră împreună timp îndelungat pentru a se înfrupta cu sărutări. Înainte de a părăsi orașul în care descoperise trăiri ce nu și le putuse imagina până
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
mai mult Parcul din centrul orașului, țigăncile căreia Ericăi îi inspirau o anume teamă, atmosfera orașului de provincie își pierduseră farmecul. Părea să fi plecat Erica cu el, să-l fi dus pe malurile Dunării, această senzație fiind accentuată de foșnetului frunzelor căzute, așternute ca un covor pe alei, printre copaci, pe băncile unde nu demult zăboviseră împreună timp îndelungat pentru a se înfrupta cu sărutări. Înainte de a părăsi orașul în care descoperise trăiri ce nu și le putuse imagina până
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
plămânii de sănătate și voioșie. Atâtea zile luminoase, de dulci și parfumate am petrecut aici! Fiecare colț al grădinii, îmi oferea priveliști încântătoare. Dimineața, ascultam uguitul turturelelor ce-și aveau cuibul în ulmul bătrân din fundul grădinii. La prânz, urmăream foșnetul de mătase al aripilor diafane ale fluturilor ce se odihneau în brațele florilor încărcate de miresme și dulceață aromitoare. Pe seară, sub mărul din grădină, cântecul sublim al unei păsări necunoscute , picura ca argintul viu, dansa deasupra grădinii, apoi se
GRĂDINA FERMECATĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365762_a_367091]
-
lângă ferestruica poieții. Trezit, ca de obicei, de cântecul cocoșului, la miezul nopții, curcanul, până să adoarmă din nou, trase cu ochiul pe ferestruică să-și mai omoare timpul. Abia atunci, pentru prima dată în viață, cunoscu splendoarea nopții, cu foșnetul molcom al frunzelor, cu cântecul păsărilor de noapte și al greierilor, cu vocile brotacilor, cu suspinele oilor, cu tăcerea lunii și alte și multe frumuseți. Și, din noaptea aceea, curcanul se culcă numai la ferestruică, iar la miezul nopții, când
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]