1,019 matches
-
și mai curioasă. Cu toate astea îl iubea la nebunie. I se părea că ochii lui albaștri păreau un infinit al mării. Alteori îi asemuia cu necuprinsul cerului, perle împachetate-n umezeala limpede a privirii, mărgele pline de dor ce foșnesc în creștetul cosmosului, peste care timpul petrecut înaintea nașterii ei își pusese amprenta ambiției. - Mai lasă-mă un pic... Încă un pic, Eva... îi șoptea el plin de îngăduință, afundându-și fața în părul ei. Și-ți voi așeza lumea
OMUL DIN UMBRĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345997_a_347326]
-
bănuiești! -Restul - se întrebă Eminescu - care rest? Iar tăcură și urcară un deal molcom prin împrejurimile Vienei. Și ce lună se ridicase pe cer, curată ca Sfânta, străjuită de mii de stele, paji în cinstea Măriei-Sale! Și adia vântul și foșneau plopii și cântau, cântau apele Dunării. Ajunseră, fără să știe când, la Templul lui Tezeu care strălucea-n lună ca un zid părăsit. Eminescu îi povesti toate întâmplările legate de el din antichitate: -Tezeu este eroul Aticii, el a răpit
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]
-
face iar minuni. Terra: 89 -Slavă Ție! pentru candoare și veșnicie Pe care o risipești cu dărnicie Slavă Ție! pentru raza de rămas bun A Soarelui, ce apune pe tainicul lui drum! 90 Slavă Ție Celui ce în cale -Ți foșnesc De dragoste toți codrii și țâșnesc izvoarele, apele susură, se bucură Viețuitoarele în tihnă Ți-aduc rugă! 91 Slavă Ție pentru iubirea învăluitoare A tuturor văzutelor și nevăzutelor care Din Izvorul minții Tale de Împărat Au prins contur când viață
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
memorie se activau ridicându-se la suprafață din colbul memoriei. Și amintirile îi aduceau imaginea neclară a bunicii, cu fustele ei cafenii până-n pământ, peste faldurile cărora atârna într-o necontenită legănare, șiragul mătăniilor din piele, pe care degetele uscate foșneau, foșneau întruna, de-l lustruiseră în atât de desele și-ndelungatele rugăciuni. Oare câți ani avea când a văzut pentru prima dată rugăciunea? Probabil pe la vârsta de șapte ani, când mama se hotărâse să o lase peste vară singură la
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
se activau ridicându-se la suprafață din colbul memoriei. Și amintirile îi aduceau imaginea neclară a bunicii, cu fustele ei cafenii până-n pământ, peste faldurile cărora atârna într-o necontenită legănare, șiragul mătăniilor din piele, pe care degetele uscate foșneau, foșneau întruna, de-l lustruiseră în atât de desele și-ndelungatele rugăciuni. Oare câți ani avea când a văzut pentru prima dată rugăciunea? Probabil pe la vârsta de șapte ani, când mama se hotărâse să o lase peste vară singură la bunica
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
Ion VANGHELE: ÎN AGONIA VORBELOR RĂZLEȚE În agonia vorbelor răzlețe Te strâng iubind, ca zborul unui graur Trec în argint pe lângă ochi de plaur Dorințele cu măștile pe fețe Doar visele-mi cotrobăie prin taină Restituind din umbra lor femeia Foșnind mătasea, i-am zărit scânteia În ochii mari și nasturii la haină Și pielea ei, cea albă și opacă Miroase ca și florile-n gradină Cu mine, printre clipe ea se joacă Și când și când, de dragoste suspină. (17
POEME ÎN OGLINDĂ (III) POEME DE DRAGOBETE de ION VANGHELE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346833_a_348162]
-
veștejită dintr-un ierbar uscat. Mi-ai dat o noapte calpă, cu vorbe care mor Și pumnii de cenușă la ușa din pridvor. Promisiuni deșarte, iluzii care tac... Mă sfâșie iubirea cu colți de vârcolac Și-n noaptea care curge foșnind apa adâncă Păcatul mă robește cu nemplinirea-i încă Și mă topesc în valuri de gânduri care curg Săpând în veșnicie iubiri ca un amurg... (19) Georgeta RESTEMAN: CUVINTELE CURG ALENE PE FILE-NGĂLBENITE Cuvinte curg alene pe file-ngălbenite E iarnă și
POEME ÎN OGLINDĂ (III) POEME DE DRAGOBETE de ION VANGHELE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346833_a_348162]
-
la bataille, Sensuelles ripailles ! mărie .reves. 2OO8. Pentru Maria-Diana Pe tine te-aș iubi într-o grặdinặ. Pe un morman de frunze te-aș iubi. Tu nici nu știi cît e de blîndặ frunză Și cît de tandrặ-n șopatặ ar foșni. Iubirea și pe ea o amețește. Cînd era verde ea a tremurat, Pặtrunsặ blînd de razele de soare, Care o inundau cu-n vis curat. Ce e iubirea, de nu-i împlinitặ ? M-aș rặstingni în trupul tău smerit. Și
LE MATIN de IOAN LILĂ în ediţia nr. 645 din 06 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346375_a_347704]
-
chiar probleme intime, fiecare face eforturi vizibile, pentru a reține atenția celeilalte, dar pe amândouă le-a ajuns curând oboseala, sau legănatul trenului le îndeamnă la un pui de somn. Câmpia presărată din loc în loc cu liziere de pădure, care foșnesc la trecerea trenului. Satele rămân în urmă cu aceeași viteză. Lanuri de porumb încă necules și viile dau culoare peisajului, amintind că toamna își intră treptat în drepturi. Mereu Iulia a considerat toamna, un anotimp frumos. Nu numai din cauza belșugului
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
abandonate pe măsuța de lângă fereastră. -Am intrat și-n împărăția Oltului, spune o femeie căscând. Peisajul este bine-nțeles tot câmpie, iar apa galbenă a Oltului se târaște printre sate, să ajungă la Dunare. Trenul parcurge rapid o pădure care foșnește puternic și trimite o undă răcoroasă. Și aici se vede ruginiul toamnei, în covorul de frunze de pe sub copaci. Părăsind valea Oltului de la o vreme, trenul străbate ținutul Gorjului. Peisajul începe să se schimbe treptat, iar munții așteptați cu atâta nerăbdare
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
peste oraș. Înainte de adormi din nou auzi cum se învârtește cheia în broasca ușii. Se întoarse cu fața spre perete prefăcându-se că doarme. Cristina intră fără să facă zgomot, se dezbrăcă la lumina lunii și intră sub cearșaful care foșnea sub corpul său. Adormi imediat. Ana nu mai putu să închidă ochii până spre ziuă. Era foarte supărată pe fată. Credea că sunt prietene însă a constatat cu amărăciune că aceasta nu are nici cea mai mică încredere în ea
SARUTUL SARAT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348243_a_349572]
-
de cizme, punea sticluța într-unul dintre carîmbi și apoi se ducea acasă. Și oamenii ziceau: doamne, o strîng, săraca, d-aia s-a desculțat și merge cu ele în mînă, dar povestea asta o știți deja ... iar în buzunărel foșnea sexy marele mascul, pe care îl decupase special pentru ora de sex din seara respectivă ... Odată a vrut să-l decupeze pe Clinton, dar i-a fost rușine... Ei, dacă ar fi chemat-o Monica, se gîndea ea... da' unde
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 22-23 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348367_a_349696]
-
nu avem chemarea de-a fi și dumnezei Ne-a hărăzit ursita să fim doar semizei 8 LE POEME DE GRIGNAN Le Poeme de Grignan L-am citit mai alt'an, Erau florile coapte Mă pierdusem în noapte Iarbă verde foșnea Grea de visuri și ea, Ce de gînduri aveam Și ce tînăr eram Azi m-au nins ghiocei Greu uitați sînt și ei Ce de visuri visăm Cînd bătrîn nu eram Eram tînăr mai an Le Poeme de Grignan Te
ZECE POEME FANTASMAGORICE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345309_a_346638]
-
degetele îmbrățișate-armonios... Era atâta dragoste în șoapte Că timpul lor devenise prea duios... De-atâtea priviri și gesturi îngerești Luna nu îndrăznea să se miște, Iubirea-i un dar din daruri cerești, Nici stelele nu îdrăzneau să riște... Tandre, silabele foșneau o iubire (Euforia era ceva necunoscut), Amețiți și asurziți de nemurire S-au trezit, așa, - neașteptat- în sărut!... Referință Bibliografica: ÎN NOAPTE / Lia Ruse : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1513, Anul V, 21 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
ÎN NOAPTE de LIA RUSE în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377841_a_379170]
-
plictisit de lungimea pledoariei finale... Procurorul, un munte negricios cu voce de bas, incendiase sala - cel puțin așa credea - cu acuzele sale, ordonate în fraze înflorite. Luat prin surprindere de Judecător, îl privea peste ochelarii cu rama groasă de baga, foșnind în mâini niște notițe dezordonate. Acuzata refuzase avocatul din oficiu, urmând să se reprezinte singură. Mare greșeală, opinase Procurorul făcându-se auzit și de cei din sala învecinată. Cu ochii plecați, ea reitera aceleași vocabule Nu sunt vinovată! ori de câte ori i
LOCUL AL II-LEA LA CONCURSUL PREMIILE ARS POETICA 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377856_a_379185]
-
cercănați de tăcere, inelul tău stâng va fi câmpul cu miere, biserica mea va fi roua din târg. Și-adânc scrijelind cu ninsori în amurg, când plopii vor smulge din noi două cruci, vom pune pământul pe umeri de cuci, foșni-vom ca iarba: mă duc, și te duci... Camelia Radulian Referință Bibliografică: CA IARBA / Camelia Radulian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1584, Anul V, 03 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Radulian : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CA IARBA de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/378100_a_379429]
-
nostru de lut Într-o noapte, cândva, te-am iubit aiurând. Într-o noapte cu noi te-am prădat vișiniu Îmbrăcând, doar atât, ochii tăi -haine-adânci- Nu mai știu dacă foc ori de rouă pe lunci ne-a fost trupul foșnind în atâta târziu. În felinul alint, sferic vis mă visai Sub scâncite șoptiri mâna mea te-adora. Un leșin înflorit între noi ne vindea trupul tot pe-un cuțit. Pe un crin . Pe un nai. Lupi flămânzi ne-am fost
ÎNTR-O NOAPTE, CÂNDVA de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378111_a_379440]
-
-mă mult, ca un decembrie din care nu se mai pleacă. Se vindecă timpul. Timpul mă va face atât de frumoasă că nu vei avea vreme să stai limpede, nici neînvins că speranța, nici prea departe de candele, dragul meu. Foșnește alunul e vremea șerpilor, picură dragostea ca ceara, ca ploile veștede. Cum de nu am știut mai demult cum de nu am înțeles că nimic nu e pururea? Nimic, nici această dovadă că suntem, nici numele pe care ni-l
DRAGOSTEA MEA, IEDERĂ de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378105_a_379434]
-
VERDELE DE RĂMAS-BUN Autor: Camelia Radulian Publicat în: Ediția nr. 1610 din 29 mai 2015 Toate Articolele Autorului Din poienele uitării, iarba nopții, tot mai mult și mai mult, din altă vreme, și mai stins din partea stângă s-a ascuns foșnind sub praguri și sub somn de toamnă lungă. Și, trecându-mi iar câmpia peste coaste-n astă seară, iar fântâna - peste ochii plini de cețuri și de ploi, tu, râzând, te-ai strâns din colburi și mi-ai înțeles chemarea
VERDELE DE RĂMAS-BUN de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1610 din 29 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/378102_a_379431]
-
omului la ceas de prânz, cât să îmbuce încetinel mămăliga rece, brânza și ceapa aduse în săcăteu. Nu uita niciodată să pună la rădăcina copăcelului apa rămasă în ulcior. Ar fi putut jura că, de fiecare dată, prietenul său își foșnea frunzele a mulțumire... Lăsase merindea aninată de-o creangă, la umbră, să-l aștepte până ce soarele îi va veni drept la inimă, iar ulciorul, la rădăcină, să fie rece. Timpul trecea, spicele cădeau, îl încingea o oboseală plăcută, împletită cu
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
Primăvara ați vestit! E primăvară E primăvară, iar e primăvară, Să zburde mieii, iarbă să rasară, Și păsările să se-ntoarca-n țară, S-adie iar,vântul călduț, afară! S-aud din nou un susur de izvor, S-aud pădurile foșnind ușor, Să văd pe cer că un e nici un nor, Si brazde răsturnate pe ogor! Vine primăvară Trec în carduri multe, Întuneca norii, Priviti-i cum trec, Se întorc cocorii! Berzele greoaie, Trec în carduri line, S-odata cu ele
,,ANOTIMPURILE COPILARIEI ' (1993) de TELA MOCANU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375907_a_377236]
-
având în colțul gurii, Un zâmbet ce străluce ca roua-n dimineți. În unda cristalină, în tremuru-i, se naște Speranța liniștirii, ce am visat cândva, Acompaniat de harfe, transcend în zi de Paște Și-uimit revăd tabloul, creat în Golgota. Foșnește frunza salciei ce-și plânge nemișcarea Și mă opresc din zborul visării, consternat, Scrutând cu ochii minții, caut cu emoție zarea, De care prin cădere, atât m-am depărtat. E-acolo, ea există! A mea natură însă, Făcut-a Paradisul
ARMONII DIVINE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375174_a_376503]
-
rezista încă un veac! Mă gândesc să nu tivesc la steagul sufletului meu ștergarul alb, cu prețul abaterii de la drumul adevărului. Realitatea accesibilă datorită celor ce spun adevărul trebuie să fie adusă în spațiul public în locul fațetelor unse, în care foșnesc banii. Ori de câte ori scriu despre oameni de valoare, fără a garnisi realitatea cu mierea vorbei ceremonioase, pentru că nu-i nevoie, am șovăiala anestezistului care îmbălsămează traumele. Ceea ce spun azi construiește mesajul ce-mi urmează vieții, iar a vorbi despre oameni de
PĂRINTELE GHEORGHE BÂRJOVANU. OAMENI CUMSECADE! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1723 din 19 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372604_a_373933]
-
în miezul lui este vise în extaz, pasiuni profunde, dorinți tempeste. Într-un cosmos dens fulgeri curcubeie și pulsezi dedus ordine-n contraste, plămădind avid doar dintr-o scânteie roiuri de astre. Gândul tău secant taie spații-n care galaxii foșnesc în eternul haos de la început spre continuare fără repaos. Simți că ești în tot o alcătuire de adânci fântâni în lumina lină din care absorbi stropi de nemurire pentru tulpină. Nu pregeta Vreau să te iau cu mine și să
AFLUX NU PREGETA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373088_a_374417]
-
Muscă Oană Publicat în: Ediția nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Pe-arcada înnoptării, în tainicele castre, Zvâcnește libertatea și-n trecerea-i barbară Aleargă herghelia prin stepele albastre; Vin cai să se înfrupte din pajiștea stelară. Foșnește libertatea în temeri infirmate, În colb de stele-i ceasul, secunda e orfană; Cad hamuri de lumină prin coamele-nspumate, Vin cai să se boteze în lumi fără prihană. Țâșnesc lumini sonore din nările-aburinde, Coloane spiralate topite-n depărtare - Și
CU LUNA STAU LA CINĂ de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373157_a_374486]