1,020 matches
-
hârtie un panegiric închinat practicii vechi de ani: „Când răsucești țigara, trebuie să dezveți radical tutunul de toate acele fire care nu vor să se supună. Abia acum, când e răsucit îndesat până la margine în acea treime dinspre burtă a foiței, limba umezește, nicidecum în grabă, ci lent și cu sentiment, dâra de lipici a marginii exterioare a foiței proptită în degetele arătătoare...“ Aduceam laude, în panegiricul meu, „foiței de țigară ce putea fi cumpărată în Olanda, care, fără strat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
acele fire care nu vor să se supună. Abia acum, când e răsucit îndesat până la margine în acea treime dinspre burtă a foiței, limba umezește, nicidecum în grabă, ci lent și cu sentiment, dâra de lipici a marginii exterioare a foiței proptită în degetele arătătoare...“ Aduceam laude, în panegiricul meu, „foiței de țigară ce putea fi cumpărată în Olanda, care, fără strat de lipici, se lipește totuși“ și am pomenit la sfârșit un avantaj de un fel cu totul aparte: „...chiștoacele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
când e răsucit îndesat până la margine în acea treime dinspre burtă a foiței, limba umezește, nicidecum în grabă, ci lent și cu sentiment, dâra de lipici a marginii exterioare a foiței proptită în degetele arătătoare...“ Aduceam laude, în panegiricul meu, „foiței de țigară ce putea fi cumpărată în Olanda, care, fără strat de lipici, se lipește totuși“ și am pomenit la sfârșit un avantaj de un fel cu totul aparte: „...chiștoacele țigărilor răsucite de mână sunt curbate fiecare altfel, dar întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ieși din fire; chestia cu druzii e Încurcată, Însă, dacă nu te-a luat la ochi vreun scârța-scârța pe hârtie de la 18, poate că-ți mai poți salva pielea. Molinari l-a privit uimit. Apoi și-a amintit că o foiță lipsită de scrupule - foarte diferită, fără doar și poate, de dinamicul ziar din Cordone, unde el realiza rubricile de sporturi elegante și football - Îi legase numele de misterul de la quinta lui Abenhaldun. Și-a mai adus aminte și că Parodi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și io, și-mi părea că, până la pătăranie, toată ezistența mi-o trăise altu. Clipa când mă dasem jos pă scară mi-a părut, nici una, nici două, hăt departe. Ședeam Întins pă dușamea; mâinile Îmi mergea În doru lelii, răsucind foița unei fumigene. Ieram dus și făceam ochii roată dă moară. Atunci am lămurit, În balansoaru dă răchită, dă să tot legăna ușor, ce-o spăimise pă căprioară de mierlise. O să să spuie că io-s nesimțit, da n-am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
loialitate față de James dacă mă culc cu Adam, nu crezi? am întrebat-o cu drăgălășenie. Îmi dădeam seama cât de șocată era. Cu toate că părusem o tipă petrecăreață, aproape întotdeauna fusesem Claire cea Stabilă. Fațada mea de destrăbălată era subțire ca foița de ceapă. De fapt, era de-a dreptul transparentă. Mă jucasem de-a „lasă-te agățată“ de mai multe ori decât voiam să-mi aduc aminte, numai că niciodată n-o făcusem din toată inima. Întotdeauna îmi dorisem să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
le-a dat chiar pe toate, dar cînd s-a-ntîmplat a fost pentru că, cel puțin teoretic, chiar și un regizor rus trebuie să mănînce hamburgeri, iar cîrnatu-n chiflă face rău la imaginație și regizorul umblă de colo-colo cu stomacul placat cu foiță de plastic și portavocea după el prin te miri ce peisaje unde nimeni nu poate și nici nu vrea să-i asculte portavocea. Revin la Mary’s Lovers, unde există un mixaj desăvîrșit Între lumină, text, actori, mașini și, deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o dată pe an. N-o mai interesează. Ce căuta ieri? Nu mai știe, dar căuta ceva și s-a tot izbit de cutiile alea mari și rotunde de pălării, până s-a înfuriat și a desfăcut una, a scos o foiță de țiplă și încă una și încă una și dedesubt a dat peste o pălărie oribilă îmbibată de naftalină. I se pare oribilă, dar cândva îi plăcuse foarte mult și se mândrise cu ea. Dar ce importanță mai are acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de soare și acoperișurile caselor mici dezvelindu-se din aburii zdrențuiți ai dimineții... Partea a treia Primul cerîc) Erau singuri în toată acea pustietate și aerul adia cu o răcoare gravă. Ședeau pe banca de lemn cu stinghiile lustruite de foița de gheață, înghesuiți unul în altul, el în paltonul cadrilat ros la mâneci, cu mâinile înmănușate întinse pe pulpele picioarelor, cu capul descoperit, ea în scurta ei îmblănită, în pantaloni și cizmulițe, cu părul, vârfurile urechilor și fruntea vârâte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
râdă tot timpul. Hașuri fine se aglomerau în jurul ochilor cu cearcăne cu greu acoperite de fard. Nasul îi era drept, buzele groase. Dar privită de foarte aproape își pierdea dintr-odată atracția, ca o pictură veche și superbă doar sub foița de pergament care o acoperă, altfel un desen fără artă. Se simțea străină și stingheră în orașul acesta mare, în care nu avea rude și prieteni. Nu voia să se întoarcă în orășelul ei, cu toate că acolo era lumea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vede o dată la o săptămână sau și mai rar, când își amintește de ea, îi place să bea mult și asta o supără. În timp ce vorbea, din când în când trecea pe chipul ei o undă de vioiciune și bucurie și foița de pergament se așeza la loc și arăta superbă. Apoi a început lapovița, s-a scuturat scurt de frig, s-a ghemuit la pieptul lui o clipă, speriată, și a vrut să se întoarcă acasă. A insistat să-l țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ascuțit și violent, puțin îi păsa că o vor auzi vecinii, și-a scuturat de câteva ori părul mult și galben, fața i se înroșea, ochii îi sclipeau, era mândră și fermă și tare și amazoană și deloc tristă și foița de pergament se așternuse iarăși pe chipul ei. Vorbea din ce în ce mai gâfâit, scuipându-și vorbele, făcea pauză să găsească cuvântul potrivit, apoi dintr-odată n-a mai făcut pauze, amestecând vorbe românești și ungurești. Dar bărbatul îi întorsese spatele cu indiferență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
am dat peste scrisoarea de la Anita Alvarez, cea În care Își exprimase adorația față de tot ce Însemna Runway. Tot avusesem de gând de atunci să Îi trimit o rochie nemaipomenită, dar nu găsisem niciodată destul timp. Am Împachetat rochia În foiță subțire, am pus acolo și o pereche de pantofi Manolos și am falsificat un bilețel ca din partea Mirandei - talent pe care am constatat cu tristețe că Încă Îl mai posed. Fata asta trebuie să afle - măcar o dată În viața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
țigări Player’s, Îl deschise, se aplecă, și-l oferi lui Duncan. Haide, ia, zise el scuturînd țigările. Duncan luă o țigară. Arăta la fel de groasă ca un trabuc scurt, În comparație cu țigările făcute În Închisoare. Tutunul din interior era Îndesat În foița moale și de bună calitate - și era atît de plăcut s-o ții În mînă, că o răsuci În palmă și Începu s-o simtă mai bine. E bună, nu-i așa? zise domnul Mundy urmărindu-l. — E minunată, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sîntem În război? zise Julia. — Dar tu de ce crezi? — Cred că e vorba despre pasiunea noastră pentru barbarie, nu pentru frumusețe. Cred că spiritul care a fost pus În construcția catedralei s-a dovedit a fi prea subțire - ca o foiță de aur, și acum e dat la o parte, se desprinde. Dacă nu ne-a făcut să nu stăm departe de războiul trecut și nici de acesta - de Hitler și hitlerism, de ura față de evrei, de bombardarea femeilor și copiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
plăcințele cu fructe uscate În bucătărie. Nu, de fapt, ca să fim clari, ceea ce fac eu se numește că nefericesc plăcințele cu fructe uscate, un proces mult mai complicat și mai subtil. După ce arunc ambalajul luxos de la Sainsbury, dezghioc plăcințelele din foița lor de aluminiu, le așez pe fundul de tăiat și apoi le pălesc cu făcălețul peste capetele lor inocente și făinoase. Credeți-mă Însă pe cuvânt: nu e atât de ușor cum pare. Dacă lovești plăcințelele prea tare, or să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a unui hulub, căreia îi răspunde trilul subțire al unui pițigoi. Pripit, parcă trezit din somn, jandarmul se ridică luând poziția drepți. E proaspăt bărbierit, dovadă crestătura din bărbie lăsată de briciul bine ascuțit într-o clipă de grabă. O foiță albă, punctată de un strop de sânge, acoperă tăietura. Domnule locotenent, sunt plutonierul șef de post Căprăroiu Gheorghe. Raportez că am doi prizonieri americani, găsiți la marginea satului de numitul Samoilă Vasile. În rest nimic deosebit. Nonșalant tolăniți pe scaune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
1 ianuarie 1898. Se remarcă ușor că viitorul critic figurează cu două dintre pseudonimele sale. Cît privește pe cel dintîi, redactorii anunțau, la rubrica Ultime noutăți, la 4 decembrie 1897: "Imediat după terminarea foiletonului nostru actual, vom da loc în foița ziarului nostru unui studiu original și foarte interesant: Misoghinismul (dușmanii femeii) de C. Vraja."19 Din păcate, proza lui Pușkin nu s-a terminat înainte de încetarea existenței ziarului. Poate că nici Ibrăileanu nu-și definitivase studiul, fiind probabil că redacția
Pseudonimele lui G. Ibrăileanu Colaborator la "Noutatea" (Iași, 1897) by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8660_a_9985]
-
foarte interesant: Misoghinismul (dușmanii femeii) de C. Vraja."19 Din păcate, proza lui Pușkin nu s-a terminat înainte de încetarea existenței ziarului. Poate că nici Ibrăileanu nu-și definitivase studiul, fiind probabil că redacția îi putea găsi alt loc decît "foița". (În caz că ar fi apărut fie și un singur fragment, ne-am fi putut da seama dacă "studiul" e cel pe care G. Ibrăileanu l-a publicat în "Viața românească" în 1910, ori numai un embrion al său.) Mai mult noroc
Pseudonimele lui G. Ibrăileanu Colaborator la "Noutatea" (Iași, 1897) by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8660_a_9985]
-
laude. Tocmai cu un ceas mai înainte îl adusese un sergent pe sus și cu nepusă-n masă la îndeplinirea sfintelor datorii liberale. Vorba lui Sandu-Napoilă: "De, boieri d-v., pe lângă bejănie și caraghioslîc! " [25 noiembrie 1877] O LĂMURIRE ["O FOIȚĂ FABRICATĂ... "] O foiță fabricată în oficina "Romînului" se supără foc pe descrierea comică ce am făcut-o unei reviste a gardei cetățenești. N-avem de gând a răspunde acelei foi, pentru că n-ar fi în stare să ne înțeleagă. Dar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
un ceas mai înainte îl adusese un sergent pe sus și cu nepusă-n masă la îndeplinirea sfintelor datorii liberale. Vorba lui Sandu-Napoilă: "De, boieri d-v., pe lângă bejănie și caraghioslîc! " [25 noiembrie 1877] O LĂMURIRE ["O FOIȚĂ FABRICATĂ... "] O foiță fabricată în oficina "Romînului" se supără foc pe descrierea comică ce am făcut-o unei reviste a gardei cetățenești. N-avem de gând a răspunde acelei foi, pentru că n-ar fi în stare să ne înțeleagă. Dar pentru lămurirea puntului
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ostași mai mult, prin cazul c-ar avea nevoie de ei. Ce se câștigă însă prin gardă? Pierdere de vreme pentru oameni, iar pentru nație nimic. Repetăm încă o dată că încă în gând n-avem ca să răspundem cu această ocazie foițelor liberale. Sunt puncte de vedere acestea cari trec dincolo de priceperea lor. Dar puntul nostru de vedere trebuia stabilit. Astfel cum este, garda e o instituție hibridă. [27 noiembrie 1877] [""ȚARA ÎNTREAGĂ CUNOAȘTE... ""] "Țara întreagă cunoaște curatul izvor al reprezentațiunii sale
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ticăloșilor că ticăloși sânt nu e nici o cestie de "creștere", nici cestie de "limbagiu", ci o foarte tristă datorie a tuturor oamenilor care a luat neplăcuta sarcină de a judeca despre netrebniciile ce se fac în lumea aceasta. Ba o foiță care-și macină palavrele tot la moara " Romînului" ajunge să se anine până și de persoana colaboratorilor "Timpului". Ba unul e ungurean, ba cellalt a fost corist la teatru. Despre asta nu e supărare, pot să înșire mult și bine
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
era de a fi în două luntre, de-a nu pierde popularitatea pe de o parte, sprijinul pe care li-l dau interesele străine pe de altă parte. În chestiunea drumurilor de fier același lucru. În țară toate foile și foițele subvenționate din fonduri polițienești, precum și toți agenții de bursă mascați în redactori și deputați, susțin din toate puterile că numai pur și simplu interesul nației-i face să susție cu foc și cifre răscumpărarea, în afară promit a ne da
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
întîrzia? În sfârșit se întoarse și îmi spuse că a trecut prin restaurant și s-a întîlnit cu un prieten... Domnul Jenică se ivi și el cu un nou filtru. "Să vă fac cîte-un șnițel? zise el. Așa subțire, cât foița de ceapă? a la domnul Micu?" "Eu nu mai mănânc nimic", zisei. "Ba mie mi s-a făcut foame, zise Micu, dar ași lua șnițel, am mâncat și ieri... Domn Jenică, fă-mi un qenie christianisme!" ceru el ca și când l-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]