1,549 matches
-
Eric, i-am explicat eu. — Tu? Frate geamăn? a exclamat el, după care a pornit spre celălalt capăt al barului. Amice, tu nu exiști decât într-un exemplar. Unul ca tine e, oricum, de-ajuns. Am simțit-o pe Martina foindu-se. Tăcuta noastră întâlnire ajunsese la capăt. S-a ridicat în picioare, apoi s-a aplecat pentru a-și culege o scamă de pe rochie. S-a uitat la mine cu ochii ei alungiți. Și nimic nu s-a întâmplat. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Noaptea și ziua trec pe lângă mine deplasându-se într-o direcție greșită. Rămân în urmă. Trebuie să mă întorc în timp, trebuie să mă apuc de ceva, trebuie să fiu sigur că m-am agățat ca lumea. Dincolo, Selina se foiește prin cameră, păstrându-și atitudinea, distanța, veghea. Am strigat-o pe nume. Și-a făcut apariția în cadrul ușii, luminată din plin, dar distantă, fără să fi fost pe de-a-ntregul acolo, dusă într-un alt film sau o altă poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ochi și, sperând că va avea de câștigat din povestea asta, îi spune totul șefului. Duda asta mare, însă, nu poate sau nu vrea să creadă. O situație clasică. Ei, dragostea e oarbă, mi-am spus eu și m-am foit pe scaun. Ca să fiu sincer, cele de pe scenă nu-mi prea capta atenția. Noaptea zbuciumată din tânărul New York și zăpușeala de afară se dovedeau un adversar mult prea redutabil pentru sistemul de aer condiționat. Am remarcat că din haina mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
emanații grase, de dâra lăsată de miile de bețivani și nespălați care o folosiseră până la mine și o vor folosi după mine. Oare cei din spatele meu aflaseră de existența mea? Martina se încrunta și pufnea. De fiecare dată când mă foiam pe locul meu, haina selecta o altă noxă din tolba ei. Ori era vorba de o paranoia a nărilor, ori eu exalam tot ce se poate în materie de mirosuri: scrumiere, explozii din cantina săracilor, cabine ponosite din prăvălii pornografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
când eram în siguranță pe hol. Era doar ca să scap de David. — N-ai făcut decât să anticipezi. M-aș fi oferit oricum. — Bine, dacă ești sigur... Am traversat sala înspre surorile gemene și mulții lor însoțitori, care se tot foiau în fața ușilor rotative, vocea înaltă și ascuțită a Belindei distingându-se de flecăreala generală. M-am oprit la recepție ca să îmi iau rămas-bun de la Bill; Sir Richard Fine era deja acolo, vorbind pe un ton scăzut cu partenerul său, Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
te-ai măritat. — Mă căsătorisem atunci? Am dat din cap, aprobând-o. Atunci îl cunoscusem și pe soțul ei. Era un fel de trepăduș pe la studențime. Se tot agita să ajungă prin prezidii de tot felul. Doar pentru a se foi urzicat pe scaunul de la masa roșie. — Ciudat... Parcă și eu încep să-mi amintesc câte ceva. E totuși destul de mult timp dus de atunci, nu? Știam că mințea. Îmi plăcea însă minciuna ei. Chiar mă bucura. De ce nu și-ar aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
basarabeancă, măritată cu un rus care făcuse armata la Chișinău și pe care, când s-a liberat, l-au trimis telefonist în Osetia.“ Matvei aproba fiecare vorbă a mea. Apoi a mai cerut două ginuri. Le-am sorbit tăcuți, eu foindu-mă stingherit de privirea lui adâncă, gravă. A zâmbit, într-un târziu, cu sclipiri parșive. „Mă așteptam să fie așa. Voi, românii, când discutați cu noi, oricare ar fi subiectul tratativelor sau schimburilor de informații, oricum o dați, oricum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
urca în mine dorința de a o avea. Aș fi răstignit-o acolo, în plină adunare. Valuri de excitație urcau în mine. M-am tras mai aproape de ea. Am dat s-o mângâi pe șold. Mi-a dat peste mână, foindu-se nemulțumită. Am coborât cu mâna totuși spre genunchiul ei. M-a împins, șoptind: „Stai liniștit, e lume“. M-am aplecat chipurile să ridic ceva de lângă pantofii ei. În mișcare, i-am șoptit: „Aș vrea să te am acum. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
rost de beție. La al meu chiar se potrivește. Dar la tine simt că e altceva, care te sperie, ceva care vine de peste tine. Va încerca să se apropie ea de mine, schimbându-și locul pe canapea. Se va răzgândi, foindu-se doar, ca și cum își înșuruba mai bine fundul. — Vine poate de peste noi. Poate ai avut dreptate. Ne-am mai întâlnit cândva. Și ce-i cu asta? Nu-i mai important că suntem, acum, aici? Chiar nu crezi că-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mirându-se că Oliver răspunde la stimuli... „Reflexele funcționează”, murmură el ușor nedumerit. „Pulsul e și el aproape normal. Și atunci de ce Îmi spuneți că Oliver a decedat?” Auzind că e În joc propria sa viață, masterandul reacționă pe loc, foindu-se pe scaun. Ramurile Încărcate de frunze și de flori foșniră neliniștit și aici, și dincolo de presupusul geam (după zodiacul chinezesc, Oliver era născut În Zodia Scorușului), iar penajul de pe piept și creștet căpătă o strălucire orbitoare. „Iată că totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
respect reciproc, se adresau unul altuia cu „dumneavoastră”. De altfel, fiecare dintre ei Își apăra, În felul lui, intimitatea. Chiar și În momentele cele mai delicate, Noimann se pomenea spunând: „Aș putea profita un pic de sânii dumneavoastră?!”. Iar Mathilda, foindu-se În pat, Îi răspundea: „Da, cu o singură condiție, dacă-mi dați voie să vă pup pe nas...”. „Desigur”, zicea Noimann, „nu e nici o problemă. Dar după asta, aș putea, la rându-mi, să vă cer Încă o favoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
La dumneavoastră alcoolul a ajuns mai sus”, surâse Satanovski. Și atunci Noimann văzu cu oroare că mâna În care ținea paharul se prăbușește pe masă, transformată și ea, la rândul ei, În cinci nouari. „Nouă e numărul dumneavoastră norocos”, spuse, foindu-se pe locul său, inginerul Edward. „Pe când al dumneavoastră-i șase”, replică pictorul, privindu-și genunchii care Încă mai tremurau. „Șase-șase”, spuse Satanovski, aruncând printre pahare și un rând de zaruri. „Mai puneți unul, ca să fie trei”, spuse pictorul. Mișcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
provocă femeia. Bikinski Încercă iar să se ridice de la masă, dar se prăbuși la loc. Satanovski Îl povățui să se calmeze. „Cu doamnele trebuie să fii politicos chiar și atunci când Întrec măsura”, Îl sfătui el. Ascultându-i, Oliver se tot foia pe locul său. Foșnetul cărților și zornăitul zarurilor Îi creau o stare de angoasă. Senzația de teamă din piept Îi creștea. Masterandul Își trecea privirea de la unul la altul, Încercând să găsească În conversație un colac de slavare pentru teama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
logice și limpezi la prima vedere, pe atât de nebuloase În profunzimea lor. „Da, trebuie să acceptăm realitatea cum e ea, nu cum dorim să fie...” Cinicul dădu păhărelul peste cap, așezându-și la loc șuvița rebelă. „Da”, repetă penitentul, foindu-se la picioarele sale, „dacă de Mathilda, momentan, nu puteți dispune, de mine puteți dispune oriunde și oricând... Eu sunt o simplă cifră, un număr, pe care Îl poți penetra cu degetele...” Cinicul Își ridică mâna, desprinzând din aer cravașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de viață, cum nu fusese niciodată. Noapte magică Noapte târzie de toamnă. Crengile deja golașe, legănate de vânt, băteau în fereastra camerei în care dormea Ilenuța. În casă era liniște și pace, doar un murmur se auzea nedeslușit. Fetița se foi în pat, deschise ochii mari și privi de jur împrejurul odăii luminate sfios de o rază de lună. La început nu știu ce o trezise dar ciuli urechea și prinse în auz murmurul care devenea tot mai vioi și mai îndrăzneț, însă glasurile nu
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
afla locotenentul... Vagonul patru era gol. ― Dumitre, hai se ne așezăm într un colț de unde să nu ne scoale nimeni. S-au învârtit în fel și chip, dar numai nu se puteau hotărî în care loc să se așeze. ― Ne foim ca baba n Rai. Uite colo. Este și geam, să vezi pe unde treci - a propus Dumitru cu glas hotărât. Au urcat valizele pe poliță, și-au scos de mâncare, sticla cu rachiu și s-au așezat cu un oftat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fi venit jandarii pe neveste și intru prostește în gura lupului? Oricât te-ai feri, tot te zăpsește vreun câine și ți-ai aprins paie în cap pe degeaba”. În acea noapte nu a pus geană pe geană. S-a foit ca un leu în cușcă cât a fost noaptea de lungă. A doua zi, în zori, s-a urcat pe dâmbul din colțul poienii, de unde, la adăpostul copacilor, putea urmări orice mișcare din curtea hanului. Aștepta s o zărească pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
aprins un muc de lumânare în bucătărie. ― Voi veni negreșit. A sărutat-o din fugă și a plecat. Mergea repede. Aproape alerga. Voia să-l prindă pe hangiu încă amețit de lovitura primită... Când a deschis ușa, hangiul s-a foit gemând... Lotrul a aprins felinarul și, punându i-l în ochi, l-a cercetat cu atenție. „Da. Am ajuns taman când trebuia. Când s-a dezmetici, o să-l am în mână ca pe o păpușă. Va face ce am să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dată, nu a mai răspuns nimeni. Fiecare a căutat să se așeze cât mai bine pe locul lui, pentru a putea ațipi măcar o frântură de ceas... Prin geamurile pâcluite se strecura o lumină cenușie. Oamenii au început să se foiască, fiecare în felul lui. Unul își întindea picioarele, altul își rotea capul ca să-și dezmorțească gâtul, un altul își desfăcea brațele, iar câte unul se ridica apăsându-și mâinile în șale. Mulți căscau zgomotos. Se vedea de departe că nici unul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
apa din găleată pe cap, ca să-și limpezească mintea... Abia acum simțea cât amar a adunat în toată vremea cât a stat în concentrare. Acolo, luat de valul milităriei, mai scăpa pentru scurtă vreme de gândurile negre. Acum, însă, îi foiau prin cap ca furnicile în mușuroi... A pornit la drum, dar, după un timp, și-a dat seama că a uitat pălăria pe ghizdul fântânii. S-a întors. După ce și-a pus pălăria pe cap, s-a așezat. Parcă nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
În ’47 unii oamenii au fost puși pe bună dreptate pe lista neagră de către CCAA. Logodnicul dumitale ar fi putut fi unul din ei. Claire țipă: — Dar a fost trecut pe lista neagră și pariez că o știai! Mal se foi pe scaun. Crezuse că o convinsese că nu știa de Loftis. Claire își coborî vocea. — Poate că știai. Reynolds Loftis, domnule Considine. În mod sigur știi că face parte din AUFT. Mal dădu din umeri și se ascunse după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Jack Dragna, stătea la o masă fixată de podea, cu mâinile încătușate de un scaun sudat și el de podea. Detectivul Upshaw stătea cu spatele la perete și își umplea un pahar cu apă de la un dozator fixat în perete. Scoppettone se foia pe scaun, iar uniforma lui de pușcăriaș al comitatului era leoarcă de sudoare la subsuori. Dudley apăru și el. — Ah, grozav! Vinnie porcușorul! Am auzit că băiatul de colo a descoperit că una din păsările lui de noapte își oferea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
impus așa ceva. Mal duse două degete la nodul cravatei - Lasă-mi-l mie. Domnule Eisler, negați că acele filme conțin propagandă filorusă? — Nu. — Ați ajuns să luați decizia de a insera o astfel de propagandă împreună cu Chaz Minear? Eisler se foi pe scaun. — Chaz era responsabil cu filozofia, în timp ce eu susțineam că intriga demonstra elocvent ceea ce voia să spună. Mal zise: Avem copii ale acelor scenarii, cu pasajele propagandistice evidente subliniate. Vom reveni ca să ne indicați dialogurile pe care i le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cred. — Și spuneți că ați lucrat cu Minear în aceeași încăpere la scenarii? — Da. — Și au existat momente în care ar fi declarat ceva în sensul de ” Asta e propagandă excelentă” sau ”Asta e pentru partid”? Eisler continua să se foiască, schimbându-și mereu poziția brațelor și picioarelor. Da, dar o făcea cu umor, satirizând. Nu înseamnă că... Dudley țipă: — Nu interpretați, relatați! Eisler țipă și el: — Da! Da! Da! Blestemați să fiți! Da! Mal îi făcu semn lui Dudley s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
umblat. Chestia cu durul o lăsă uitată. Își făcu de lucru cu mânecile de piele. Îi plăcea cum se simțea materialul la pipăit. — I-ai păcălit pe toți, Cy. Nu sunt siguri dacă ești nebun sau nu. Vandrich zâmbi. Se foi pe scaun, împingând o coapsă înspre Danny. Crezi că vreau să le trag clapa? — Știu sigur. Și mai știu că judecătorii de la tribunalul civil s-au săturat să vadă mereu aceleași fețe la fiecare trei luni și și-au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]