973 matches
-
circa 4,5 km (varianta sat Crușovu). Cele mai apropiate orașe sunt Corabia (20 km) și Caracal (30 km). Localitatea Brastavățu este atestata documentar la 5 iulie 1550. Are numele de origine slavă, însemnând "ulmișor", nume luat de la pădurile de foioase existente în zonă. Până în 1830 a depins administrativ de localitatea Crușov, astăzi sat din componenta Brastavățului, alături de Gara Vișina. Crușovul sau Crusia, însemnând "păr pădureț" este atestat documentar la 20 mai 1388, cu ocazia dăruirii acestei așezări Mănăstirii Sf. Treime
Comuna Brastavățu, Olt () [Corola-website/Science/301953_a_303282]
-
relativ ridicate, peste 1900 mm precipitații pe an. Temperatura medie anuală nu urcă mai mult de 5 C. Iernile sunt reci, cu multe precipitații sub formă de ninsoare. Verile sunt răcoroase, cu precipitații moderate. Sunt prezente în special păduri de foioase, dominate de fagi. Mai pot fi însă prezente în Apeninii centrali și păduri mixte, cu numeroase specii de conifere, dintre care cel mai frecvent întâlnit este pinul. Fauna munților Apenini este una specifică pădurilor de foioase, incluzând așa specii, precum
Munții Apenini () [Corola-website/Science/307390_a_308719]
-
în special păduri de foioase, dominate de fagi. Mai pot fi însă prezente în Apeninii centrali și păduri mixte, cu numeroase specii de conifere, dintre care cel mai frecvent întâlnit este pinul. Fauna munților Apenini este una specifică pădurilor de foioase, incluzând așa specii, precum ursul brun, pisica sălbatică, cerbul, lupul, precum și vidra în apropierea marilor râuri. Aici se găsesc zăcăminte de: bauxită, blendă, galenă, marmură etc.
Munții Apenini () [Corola-website/Science/307390_a_308719]
-
încrengătura "Basidiomycota" în familia "Entolomataceae" și de genul " Clitopilus" care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ea se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord oriunde pe sol, crescând în colonii prin păduri de foioase precum în cele de conifere, dar de asemenea pe pajiști și zone deschise cu iarbă. Buretele se dezvoltă din (iunie) iulie până în noiembrie, de la câmpie la munte. Acest burete este considerat indicator pentru hribul cenușiu care preferă deseori același locuri
Morăriță () [Corola-website/Science/336700_a_338029]
-
confundat, de exemplu cu comestibilii "Agaricus arvensis", "Calocybe gambosa" (mai mare, cu lamele care nu devin roze), "Tricholoma columbetta" (tare asemănătoare, lamele albe până crem, câteodată cu nuanțe de roz, nu decurente la picior, se dezvoltă numai în păduri de foioase, apare de abia în august), "Tricholoma goniospermum" sin. "Tricholosporum goniospermum" (la început cu pălărie alb-gălbuie, apoi gri-ruginie până la violet deschis cu lamele de aceiași culoare și nu decurente la picior precum miros intensiv de faină proaspătă. Se dezvoltă prin păduri
Morăriță () [Corola-website/Science/336700_a_338029]
-
aceiași culoare și nu decurente la picior precum miros intensiv de faină proaspătă. Se dezvoltă prin păduri și pajiști foarte des din mai-octombrie) sau cu necomestibila "Tricholoma album" (lamele albicioase, nu decurente la picior, se dezvoltă numai în păduri de foioase în special sub mesteceni, miros neplăcut făinos- rânced, gust amar, apare de abia în septembrie). Foarte periculoasă este confuzia cu bureți tare otrăvitori, chiar mortali, cum ar fi "Clitocybe dealbata" (Pâlnioară de fildeș), " Clitocybe phyllophila" sin. "Clitocybe cerussata" (foarte otrăvitoare
Morăriță () [Corola-website/Science/336700_a_338029]
-
ul (Morus) sau agud, este un gen de 10-16 specii de foioase care cresc în regiunile temperate sau subtropicale din Asia, Africa, Europa și America de Nord, majoritatea speciilor fiind originare din Asia. ul poate ajunge la o înălțime de 15 m, cu tulpina dreaptă, gri, ramificată de la înălțime mică, cu coroana rară. Frunzele
Dud () [Corola-website/Science/304460_a_305789]
-
care se întinde la est de valea Rinului, a format partea de vest a Pădurii Hercinice. Peste Rin la vest se întinde Carbonaria Silva și pădurea din Ardeni. Toate aceste păduri seculare din antichitate reprezentau ecosistemul post-glacial temperat forestier de foioase din Europa. Resturi din această pădure, o dată-neîntreruptă, există sub mai multe denumiri locale: "Schwarzwald" (Pădurea Neagră), Odenwald, Rhön Spessart, "Thüringerwald" (Munții Pădurea Turingiei), Harz, Rauhe Alb, Steigerwald, Fichtelgebirge, Erzgebirge, Riesengebirge, Munții Pădurea Boemiei și pădurile din Carpați. Munții Mittelgebirge
Pădurea Hercinică () [Corola-website/Science/320165_a_321494]
-
poate provoca intoxicări letale. El coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Buretele este numit în popor burete porcesc și se dezvoltă foarte des în România, Basarabia și Bucovina de Nord în păduri de conifere, și de foioase prin locuri ierboase, câteodată chiar și pe cioturi în putrefacție, în grupuri mici, din iunie până noiembrie. O regăsim deja din primăvară, dar perioada favorită de dezvoltare o are în vara târzie și toamna. Acest burete a fost descris sub
Burete porcesc () [Corola-website/Science/335595_a_336924]
-
varianta purtătoare de antigen (sau mutanta) s-a înmulțit și răspândit mai intens decât aceasta fără antigen, astfel "Sindromul Paxillus" apare mai frecvent. În ultimii ani s-a dovedit, că ciupercile de acest soi care cresc atât în pădurile de foioase cât și in pădurile de conifere, au caracteristici fizice vizibile, dar la nivel de ADN ele sunt diferite și incapabile de încrucișare. Decese asociate cu consumul de această ciupercă sunt raportate în principal din Polonia și alte țări est-europene, în
Burete porcesc () [Corola-website/Science/335595_a_336924]
-
familia " Russulaceae". Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord crește solitar, dar și în grupuri, în păduri de conifere mai ales sub pini și molizi precum în cele foioase pe lângă fagi și stejari, din iulie până octombrie. În anul 1753, buretele a fost descris oficial pentru prima dată de Carl von Linné în volumul a 2-lea al operei sale "Species Plantarum" ca "Agaricus lactifluus". Elias Magnus Fries l-
Lăptucă dulce () [Corola-website/Science/335539_a_336868]
-
parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 3.661 hectare. Aria protejată (încadrată în bioregiune geografică continentală a Câmpiei Dunării) reprezintă o zonă naturală (lacuri, râuri, mlaștini, turbării, păduri de foioase, pășuni, vii și livezi), unde, în lunca inundabilă a Dunării s-au format mai multe lacuri (Lacul Golenți, Lacul Hunia, Lacul Fântâna Banului și Lacul Maglavit) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări
Maglavit (sit SPA) () [Corola-website/Science/331312_a_332641]
-
privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 9.480 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, pajiști naturale, pășuni, terenuri arabile cultivate, vii și livezi) încadrată în bioregiunea geografică (continentală a Podișului Getic) aflată la poalele Munților Făgăraș (masiv muntos care face parte din Carpații Meridionali), ce cuprinde bazinul hidrografic al Văii Vâlsanului (cu afluenții: Izvorul
Valea Vâlsanului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331446_a_332775]
-
ciuperci cunoscute. Această specie este numită în popor burete tomnatic. Ea coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor) și se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord din iunie până în octombrie (noiembrie) în păduri de foioase precum de conifere umede, în primul rând sub fagi și pini, unde pământul este acoperit de mușchi. Ciuperca crește preferat pe soluri acide. Ordinul Agaricales este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul
Burete tomnatic () [Corola-website/Science/335569_a_336898]
-
a Dunării, între Insula Mare a Brăilei și Bărăganul de Nord (cunoscut și sub numele de Câmpia Brăilei, subunitate geomorfologică a Câmpiei Române, situată în nord-estul acesteia) și reprezintă o zonă (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, stepe, pajiști naturale, păduri de foioase și păduri în tranziție) încadrată în bioregiunea stepică a Bărăganului. Parcul se suprapune sitului de importanță comunitară și ariei de protecție specială avifaunistică - "Balta Mică a Brăilei". Situl Balta Mică a Brăilei (începând din 15 iunie 2001) este protejat prin
Parcul Natural Balta Mică a Brăilei () [Corola-website/Science/324289_a_325618]
-
Symphyto-Fagion"), Păduri de stejar cu carpen de tip "Galio-Carpinetum" și Turbării cu vegetație forestieră) și adăpostește specii importante din fauna și flora lanțului carpatic al Orientalilor. „Comad - Balvanyos” prezintă un areal (pajiști naturale, stepe, pășuni, mlaștini oligotrofe, turbării, păduri de foioase, păduri de conifere și păduri în tranziție) cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice, unele enumerate în
Ciomad - Balvanyos () [Corola-website/Science/331112_a_332441]
-
Cușma. Zona Cheile Tătarului (cunoscută și sub denumirea de "Pietrele Tătarcii") reprezintă o arie naturală cu un relief diversificat alcătuit din stâncării, abrupturi și poiene; ce conferă locului un pitoresc aparte. Versanții sunt acoperiți în mare parte cu pădure de foioase (întreruptă pe alocuri de formațiuni erozionale) în amestec cu molid ("Picea abies"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe rarități floristice; printre care: colțișor ("Dentaria bulbifera"), cupa-vacii ("Linnaea borealis"), mălaiul cucului ("Luzula pallescens"), mierluță ("Minuartia verna"), poroinic (Orchis ustulata) sau
Stâncile Tătarului, Munții Călimani () [Corola-website/Science/325376_a_326705]
-
proceselor modelatoare, nota aparte dând-o alcătuirea litologică și structural. Prin poziția sa în latitudine teritoriul comunei Adâncata se situează în condițiile climatului temperat cu un continentalism moderat care se reflectă în distribuția temperaturii și precipitațiilor. Se întălnesc păduri de foioase, preponderente ștejarul, fagul în amestec cu arțarul, cireș, tei. Această pădure este alcătuită din specii ca mierea ursului, firuța de pădure, rogozul, urzica. Discontinuu apar și arbuști ca alunul, cornul, socul. Fauna terestră are numeroși reprezentanți ca urmare a prezenței
Comuna Adâncata, Suceava () [Corola-website/Science/301926_a_303255]
-
ciuperci otrăvitoare saprofită din încrengătura Basidiomycota, în familia Strophariaceae și de genul "Hypholoma". Buretele se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord mai ales pe vreme răcoroasă, căscând pe cioturi (de asemenea aflate în descompunere) mai ales de foioase dar și de rășinoase în tufe mari (uneori formate din zeci sau chiar sute de exemplare). Această ciupercă comună și multianuală se dezvoltă din (martie) aprilie până în noiembrie (decembrie). Buretele se decolorează cu Hidroxid de potasiu mai întâi portocaliu, apoi
Ghebă pucioasă () [Corola-website/Science/337126_a_338455]
-
un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord crește solitar, dar de asemenea în grupuri, pe sol acid și relativ uscat numai sub mesteceni, dezvoltându-se ubicuitar, în precum la marginea pădurilor de foioase, prin grădini și parcuri, mereu acolo, unde se află și gazda lui, din iulie până în octombrie. Buretele se decolorează cu fenol maro, cu Hidroxid de potasiu după 20 de minute deschis gri-verzui, cu sulfat de fier ușor roz-gălbui, cu tinctură
Râșcov de mesteacăn () [Corola-website/Science/336624_a_337953]
-
Craterellus". Această specie este răspândită în România, Basarabia și Bucovina de Nord, crescând în grupuri mari, adesea în mase, dezvoltându-se, mereu pe sol mai mult sau mai puțin acru și aproape mereu bine ascunsă sub frunziș, în păduri de foioase (mai ales sub fagi, ori stejari), dar de asemenea în cele de conifere (acolo preferat sub molizi sau brazi), de la câmpie la munte. Câțiva bureți ai genului se pot găsi deja în iulie și august, dar sezonul important al apariției
Trompeta căprioarei () [Corola-website/Science/337238_a_338567]
-
toate tipurile de vegetație datorită întinderii mari a continentului. În răspândirea vegetației contribuie factori precum temperatura aerului, precipitațiile, dispunerea marilor trepte și unități de relief, curenții oceanici etc. Cele mai importante zone de vegetație sunt: tundra, pădurile de conifere, de foioase, pădure subtropicală, musonice, ecuatoriale (tropicale), stepele, deșerturile temperate și tropicale și savana. Fauna Asiei urmează în general liniile de vegetație. Dintre animalele cele mai răspândite se remarcă: rinocerul javanez, tigrul bengalez și tigrul siberian (sau de Amur), elefantul indian, urangutanul
Asia () [Corola-website/Science/297757_a_299086]
-
pâinișoara oilor, este o specie de ciuperci comestibile de "basidiomycete" din familia "Russulaceae" și de genul Russula care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ea se poate găsi în România și Basarabia oriunde în păduri de foioase, acolo în special sub mesteceni și fagi precum în cele de conifere sub pini, de la câmpie la munte, din iunie până în octombrie. Aceasta ciupercă a fost descrisă pentru prima dată de Christian Hendrik Persoon în volumul 1 al lucrării sale
Pâinișoara oilor () [Corola-website/Science/335928_a_337257]
-
rezervațiile naturale: Pădurea Dumbrăveni, Locul fosilifer Credința și Pereții calcaroși de la Petroșani. Aria protejată este încadrată în bioregiunea geografică stepică a Podișului Dobrogei și se întinde pe o suprafață de 2.056 hectare). Aceasta reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri în tranziție, pajiști naturale, stepe) aflată în bazinul hidrografic al râului Urluia (în Podișul Dobrogei de Sud); ce asigură condiții prielnice de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. Situl dispune
Dumbrăveni (sit SPA) () [Corola-website/Science/334156_a_335485]
-
În Delta Dunării predomină vegetația de mlaștină. Fauna României este în special repartizată în funcție de vegetație. Astfel, pentru etajul stepei și silvostepei sunt specifice următoarele specii: iepurele, hârciogul, popândăul, fazanul, dropia, prepelița, crapul, carasul, știuca, șalăul, somnul; pentru etajul pădurilor de foioase (stejar și fag): mistrețul, lupul, vulpea, mreana, ciocănitoarea, cinteza; pentru etajul pădurilor de conifere: păstrăvul, lostrița, râsul, cerbul, iar specifice faunei alpine sunt caprele negre și vulturii pleșuvi. În particular, Delta Dunării este sălașul a sute de specii de păsări
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]