1,316 matches
-
cercetător științific la Institutul de Etnografie și Folclor din București (1953-1970). Rezultatele cercetărilor proprii le publică în „Demos”, „La Roumanie nouvelle”, „Revista de etnografie și folclor” ș.a. În colaborare cu Iordan Datcu, a elaborat un util instrument de lucru, Dicționarul folcloriștilor (1979). Prin câteva lucrări de referință S., elevă a lui I.-A. Candrea și Ovid Densusianu, contribuie la alcătuirea tipologiei și corpusului de texte al snoavelor românești, specie a prozei populare foarte apreciată de români pentru aliajul ei original de
STROESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289986_a_291315]
-
apară în întregime, ba chiar din paginile tomurilor editate cenzura a eliminat numeroase texte incomode pentru un regim care avea alergie la satiră. SCRIERI: La Typologie bibliographique des facéties roumaines, I-II, tr. Elena și Anton Marin, București, 1969; Dicționarul folcloriștilor (în colaborare cu Iordan Datcu), pref. Ovidiu Bârlea, București, 1979. Ediții: Povești și legende, București, 1958; Nevasta cea isteață. Snoave populare românești, pref. Ovidiu Bârlea, București, 1971; Păcală. Snoave populare și prelucrări, București, 1975; Snoava populară românească, I-IV, pref.
STROESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289986_a_291315]
-
tipologia snoavelor românești, LL, 1972, 1; Dusan Nedeljković, Facețiile populare românești și sârbești, RITL, 1974, 1; Bârlea, Ist. folc., 554; Ion Taloș, „La Typologie bibliographique des facéties roumaines”, CREL, 1975, 3; Ion H. Ciubotaru, Un prețios instrument de lucru: „Dicționarul folcloriștilor”, CRC, 1979, 36; I. Oprișan, „Dicționarul folcloriștilor”, RL, 1980, 23; Ovidiu Papadima, O lucrare fundamentală de folcloristică, RL, 1981, 35; Virgiliu Florea, „Snoava populară”, I-II, AAF, 1987; Iordan Datcu, Sabina Cornelia Stroescu (1912-1989), AAF, 1993. I. D.
STROESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289986_a_291315]
-
Nedeljković, Facețiile populare românești și sârbești, RITL, 1974, 1; Bârlea, Ist. folc., 554; Ion Taloș, „La Typologie bibliographique des facéties roumaines”, CREL, 1975, 3; Ion H. Ciubotaru, Un prețios instrument de lucru: „Dicționarul folcloriștilor”, CRC, 1979, 36; I. Oprișan, „Dicționarul folcloriștilor”, RL, 1980, 23; Ovidiu Papadima, O lucrare fundamentală de folcloristică, RL, 1981, 35; Virgiliu Florea, „Snoava populară”, I-II, AAF, 1987; Iordan Datcu, Sabina Cornelia Stroescu (1912-1989), AAF, 1993. I. D.
STROESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289986_a_291315]
-
, publicație apărută la Craiova, lunar, din ianuarie până în august 1927, cu subtitlul „Culegeri și cercetări folcloristice”. S.o. reprezintă Tovărășia Folcloriștilor Olteni, asociație ai cărei întemeietori sunt Teodor Bălășel, I. I. Buligan, G. F. Ciaușianu, C. Ciobanu-Plenița, N. I. Dumitrașcu, Gh. N. Dumitrescu-Bistrița, Gh. Gh. Fierăscu, C. S. Nicolăescu-Plopșor, I. N. Popescu. În articolul-program se afirmă că revista apare „pentru adunarea, rânduirea
SUFLET OLTENESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290013_a_291342]
-
TAMAZLÂCARU, Andrei (22.XII.1940, Greseni, j. Ungheni), folclorist. A studiat la Conservatorul de Stat „Gavriil Muzicescu” din Chișinău (1964-1969), fiind cooptat la Catedra de folclor a Conservatorului (1969-1979), unde ajunge conferențiar. A activat și la Casa de Creație Populară din Chișinău (1979-1990) și a condus ansamblul etnofolcloric „Tălăncuța
TAMAZLACARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290045_a_291374]
-
RC, 1930, 1; Al. Graur, „Clasicismul greco-roman și literatura noastră”, VR, 1931, 2; Al. Procopovici, „Catehismele românești din 1544 (Sibiu) și 1559 (Brașov)”, DR, 1943, 2; Curticăpeanu, Mișc. cult., 83; Cărturari brașoveni, 211-212; Bucur, Istoriografia, 387-388; Vasile Netea, Folclorul și folcloriștii mureșeni, Târgu Mureș, 1983, 73-77; Mazilu, Recitind, I, 449, 457. D. Gr.
SULICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290019_a_291348]
-
TALOȘ, Ion (22.VI.1934, Prodănești, j. Sălaj), folclorist și etnolog. Este fiul Ilcăi și al lui Gavril Taloș, agricultori. Face școala elementară în comuna natală și Școala Normală la Cluj, unde urmează și Facultatea de Filologie (1952-1957). Devine cercetător la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară al Academiei Române
TALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290040_a_291369]
-
dictionnaire de mythologie populaire roumaine. O ediție bilingvă, Antologie de poezie populară - Volksdichtung. Eine Anthologie, care transpune în germană lucrarea lui Lucian Blaga (1995, în colaborare cu Artur Greive și Gerda Schüler), completează imaginea activității unuia dintre cei mai apreciați folcloriști și etnologi contemporani. SCRIERI: Jertfa zidirii și legendele europene, București, 1970; Meșterul Manole, I-II, București, 1973-1997; Gândirea magico-religioasă la români. Dicționar, tr. Claudia Morar, pref. Claude Lecouteux, București, 2001; Petit dictionnaire de mythologie populaire roumaine, tr. Anneliese și Claude
TALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290040_a_291369]
-
XIX, 1974; Adrian Fochi, „Meșterul Manole”, RSE, 1974, 2; Iordan Datcu, Un studiu de folclor comparat, VR, 1974, 11; Ion Cuceu, „Meșterul Manole”, AMET, 1976; Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, București, 1980, 171; Ion Mușlea, Din activitatea mea de folclorist, AAF, 1980; Ion H. Ciubotaru, Un etnolog de vocație: Ion Taloș, ALIL, seria B, t. XXXIV, 1994-1995; Claude Lecouteux, Démons et génies du terreur au Moyen Âge, Paris, 1995, 149; Felix Karlinger, Lucian Blaga, „Antologie de poezie populară”, „Österreichische Zeitschrift
TALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290040_a_291369]
-
se menționa că ceremonialul este artifact cultural și că tehnica MT propriu zisă poate fi extrasă din acest context, ea fiind o tehnică de relaxare cu efecte benefice asupra celor care o practicau. Dar, într-o societate în care doar folcloriștii mai știau obiceiuri și ritualuri ca la carte, abordându-le ca elemente de tradiție, în bună parte uitate, ritualul a fost supradimensionat și a speriat Securitatea. Acest lucru este doar o opinie. Cine știe ce se petrecea în capul celor care ulterior
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
POP, Dumitru (18.III.1927, Băsești, j. Maramureș), folclorist și etnolog. Este fiul Anei (n. Vălean) și al lui Alexandru Pop, țărani. Face școala elementară și începe liceul în localitatea natală, apoi învață la Iași (1939-1945) și Carei (1945-1947). Își dă licența în limba și literatura română la Cluj
POP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288884_a_290213]
-
Folclor” (serie nouă), „Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei”, „Cronica”, „Demos” (Berlin), „Dacoromania” (Germania), „Etnographia” (Ungaria), „Familia”, „Folclor literar”, „Limbă și literatură”, „Marisia”, „Revista de etnografie și folclor”, „Steaua”, „Studii și comunicări de etnologie”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, „Tribuna” ș. a. Activitatea de folclorist și etnolog a lui P. este bogată, privind majoritatea aspectelor culturii populare. Ea poate fi compartimentată în mai multe secțiuni, între care teoria generală a folclorului, metodologia cercetării, categorii și motive folclorice, istoria folcloristicii, relația literatură orală - literatură scrisă etc.
POP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288884_a_290213]
-
, Miron (20.VI.1848, Ștei - 20.XI.1897, Iași), poet, critic literar și folclorist. Este al doilea fiu al Anei (n. Popa) și al preotului Nicolae Popovici, al cărui nume l-a purtat până la debutul în publicistică, schimbându-l apoi în Moise Popiliu și mai târziu în Miron Pompiliu. A urmat cursul primar în
POMPILIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288878_a_290207]
-
Opere, IV, 417-421; Panu, Junimea (1943), I, 353, II, 82-83; Const. Pavel, Miron Pompiliu, Beiuș, 1930; Lovinescu, Scrieri, II, 15-20; Călinescu, Ist. lit. (1941), 380-382, Ist. lit. (1982), 438-439; Miron Pompiliu, Oradea, 1968; Ist. lit., III, 59-60, 875-880; Virgiliu Ene, Folcloriști români, Timișoara, 1977, 83-95; Iordan Datcu, Sabina Cornelia Stroescu, Dicționarul folcloriștilor, pref. Ovidiu Bârlea, București, 1979, 348-349; Dicț. lit. 1900, 688-689; Datcu, Dicț. etnolog., II, 156-157; Liviu Papuc, Revenirea lui Miron Pompiliu, CL, 1999, 9; Dicț. scriit. rom., III, 779-780
POMPILIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288878_a_290207]
-
Pavel, Miron Pompiliu, Beiuș, 1930; Lovinescu, Scrieri, II, 15-20; Călinescu, Ist. lit. (1941), 380-382, Ist. lit. (1982), 438-439; Miron Pompiliu, Oradea, 1968; Ist. lit., III, 59-60, 875-880; Virgiliu Ene, Folcloriști români, Timișoara, 1977, 83-95; Iordan Datcu, Sabina Cornelia Stroescu, Dicționarul folcloriștilor, pref. Ovidiu Bârlea, București, 1979, 348-349; Dicț. lit. 1900, 688-689; Datcu, Dicț. etnolog., II, 156-157; Liviu Papuc, Revenirea lui Miron Pompiliu, CL, 1999, 9; Dicț. scriit. rom., III, 779-780. D.M.
POMPILIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288878_a_290207]
-
POP, Mihai (18.XI.1907, Glod, j. Maramureș - 8.X.2000, București), folclorist. Este fiul Iuliei (n. Lazăr) și al lui Ștefan Pop. A absolvit Liceul „Dragoș Vodă” din Sighetu Marmației (1925) și a urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București (1925-1928), unde l-a avut ca profesor pe
POP-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288890_a_290219]
-
, Ion (10.VI.1853, Reteag, j. Bistrița-Năsăud - 3.IV.1905, Reteag, j. Bistrița-Năsăud), folclorist și prozator. Părinții, Maria (n. Săbăduș) și Dumitru Pop, erau țărani nevoiași. P.-R. începe să învețe carte în Reteag, urmează școala normală din Năsăud, continuându-și studiile la preparandiile din Gherla și Deva (1864-1873). Din 1873, când este numit
POP-RETEGANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288898_a_290227]
-
cunoască lucruri și oameni noi, activează ca învățător în sate din zonele Hațeg, Făgăraș, Lugoj, Blaj și Năsăud, preocupat în același timp de culegerea folclorului de aici. Citea, de predilecție, studii de pedagogie, folcloristică și etnografie. Întreținea legături cu alți folcloriști, printre care T.T. Burada, Elena Niculiță-Voronca, Artur Gorovei, Jan Urban Jarník, At. M. Marienescu, G. Cătană. În 1894 și 1895 a fost secretar al Astrei. La sfârșitul secolului al XIX-lea numele lui P.-R. putea fi întâlnit în mai
POP-RETEGANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288898_a_290227]
-
P.-R. popularizează viața și opera unor autori care răspundeau ideilor sale despre rolul scriitorului: I. Barac, D. Țichindeal, Andrei Mureșanu, V. Alecsandri, D. Bolintineanu ș.a. Sporadic, a publicat și traduceri, alegând mai cu seamă povestiri cu semnificații etice. Ca folclorist, are în vedere diversele perspective din care poate fi studiată creația populară: estetică, psihologică, socială, lingvistică etc. El a fost un adept al ideii circulației și a contaminării unor motive folclorice în aria universală. Cu o informație temeinică și cu
POP-RETEGANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288898_a_290227]
-
pe motive universale (reînvierea prin găsirea inimii, eroul care salvează luna și soarele ș.a.), pot fi alăturate celor mai bune povești ale altor popoare. Culoarea locală apare foarte pregnant din obiceiuri, onomastică, localizări și grai. Culegerile de versuri realizate de folclorist cuprind multe texte inedite, rămase, în parte, în manuscris. În prefața la Trandafiri și viorele (1884) face o clasificare a versurilor folclorice în cântece bătrânești, voinicești, ostășești, de bucurie, de dragoste, de jale, de dor, de urât, satirice, de nuntă
POP-RETEGANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288898_a_290227]
-
Ion Pop-Reteganul, București, 1943; Netea, Maior-Goga, 143-165; Ion Mușlea, Cercetări etnografice și de folclor, I, îngr. și introd. Ion Taloș, București, 1971, 169-200; Ion Apostol Popescu, Ion Pop-Reteganul, București, 1965; Ist. lit., III, 881-888; Bârlea, Ist. folc., 285-291; Virgiliu Ene, Folcloriști români, Timișoara, 1977, 130-141; Dicț. lit. 1900, 702-703; Ioan Ilieș, Acasă la Ion Pop-Reteganul, Bistrița, 1995; Datcu, Dicț. etnolog., II, 163-165; Dicț. scriit. rom., III, 796-798. L.Cș.
POP-RETEGANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288898_a_290227]
-
POPESCU, Aurelian I. (24.III.1931, Jupânești, j. Gorj - 13.I.1993, Craiova), folclorist. Este fiul Nataliei (n. Motorogeanu) și al lui Ion Popescu, brigadier silvic. Învață la Liceul „Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu (1942-1945) și urmează Școala Pedagogică, absolvită în 1950. Devine învățător și profesor suplinitor de limba și literatura română în Lunca
POPESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288923_a_290252]
-
POPESCU, Ion Apostol (6.III.1920, Scăueni, j. Vâlcea - 23.I.1984, Gherla), poet, istoric literar și folclorist. Este fiul Mariei (n. Popescu) și al lui Apostol Popescu, silvicultor. Face școala primară la Robaia, județul Argeș, și la Jiblea, județul Vâlcea (1927-1932), Școala Normală la Râmnicu Vâlcea (1932-1938) și Sibiu (1938-1940), urmând Facultatea de Litere și Filosofie la
POPESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288933_a_290262]
-
sa majoră fiind de ordinul ginecolatriei” (Șerban Cioculescu). Monografia Ion Pop-Reteganul (1965), „cea mai valoroasă și cea mai temeinică ce s-a scris până azi asupra vieții și operei Reteganului” (Ion Agârbiceanu), este totuși lacunară, autorul omițând bogata culegere a folcloristului, păstrată în manuscris la Biblioteca Academiei Române. Colecționarul de folclor P. înregistrează orații de nuntă de pe Someș, basme de la armenii din Gherla și în 1969 scrie un studiu despre iconarii de la Nicula, dedicat „cu fervoare și dărnicie” - cum remarca A.E.
POPESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288933_a_290262]