10,086 matches
-
numere și statistici și mai mult conform regulamentelor, valorilor și contextelor sociale. Pentru cei din urmă sensul economiei este o compensație între individualismul pieței și al dreptății sociale, este o ordine liberală demnă de om, o economie de piață ecologico-socială fondată pe etică. Întrebarea despre sensul vieții individului trebuie să fie deci considerată în raport cu sensul societății, naturii și umanității. Dar acum, după ce am reflectat despre întrebarea sensului în știință și economie, aș vrea să mă reîntorc la individ și în special
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
să fiu eu cel care ține discursul oficial. Pentru mine era o triplă surpriză: nu se cerea acest lucru unui istoric, profesor de retorică sau filozof, ci unui teolog. Decizia să țin un discurs, în biserica luterană unde a fost fondată universitatea, nu fusese acordată unui teolog luteran, ci unuia catolic. Tema nu trebuia ancorată în despre istoria universității, ci putea face referire la chestiune centrală a existenței umane. Acceptasem această onorabilă, dar dificilă sarcină conștient că va trebui să țin
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
lui Isus), a unui pasaj din Biblie sau a unei sărbători religioase or eveniment special. Astfel eram introduși în "formele cele mai elevate" de rugăciune. Misticii creștini unul dintre ei fiind chiar iezuitul spaniol Ignațiu de Loyola, cel ce a fondat Collegium Germanicum au prestabilit un Ghid de rugăciune compus din diferite niveluri, recitate și practicate îndeosebi în comunitățile monahismului creștin și în exercițiile spirituale. Astfel am avut posibilitatea să cunosc diferitele forme de rugăciune, iar prin analiza acestor faze, să
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
prescurtarea regulii de aur pe care Confucius, în istoria umanității, a fost primul care a formulat-o: "Nu face altora ceea ce nu vrei ți se făcă ție". Și astăzi conceptul de umanitate ar putea fi baza pe care să se fondeze o nouă etică, nu doar în China, ci și pretutindeni, o etică valabilă pentru tot regnul uman: umanitate în orice clipă deviză care se întâlnește atât de des peste tot. Astăzi nimeni nu își dorește din nou religia de stat
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
îmi arată că modelul de viață iudaic, în perspectivele sale esențiale, a devenit și al creștinismului. În ciuda faptului că istoria lor a fost una conflictuală care, mai ales începând cu cruciadele, a cunoscut înainte oroarea antiiudaismului Bisericii și a antisemitismului fondat pe doctrina rasistă după ce a atins forma maximă de degradare în catastrofele Holocaustului -, apropierea celor două religii s-a menținut până azi. Asemenea evreilor și eu, în calitate de creștin, cred în Dumnezeul unic al lui Avraam, Isac și Iacob, căruia omul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
pace între religii; nu există pace între religii fără dialog între religii; nu există dialog între religii fără un model etic global; nu există o supraviețuire a planetei noastre în pace și dreptate fără o nouă paradigmă a relațiilor internaționale fondată pe modele etice globale". Astfel lua sfârșit conferința mea din acel moment. Pentru ca această viziune să nu rămână generică și abstractă, a trebuit să mă dedic problemelor practice ale politicii și economiei, lucru ce a solicitat o muncă intensă, dar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
că arhimandritul era licențiat în Teologie, Filozofie și Drept (o exagerare evidentă, deoarece el a fost licențiat doar în Teologie). După revenirea în țară din Franța (1931), Șerboianu își asumă latura organizatorică în cadrul comunității țiganilor. Astfel, în aprilie 1933, el fondează Asociația Generală a Țiganilor din România, având la bază și vechea structură a societății lăutarilor "Junimea Muzicală". Meritul său era evident, fiind vorba despre o prima încercare de organizare, din punct de vedere asociativ, a țiganilor romani. Scopul acestei asociații
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
raportare intențională la o lume nu mai intervine în spaima însăși și nu are nici un loc în ea este pentru că spaima nu se dă niciodată ei înseși prin intermediul acestei raportări, al unei viziuni oarecare sau al ek-stazei în care se fondează orice viziune. În ce fel se dă spaima ei înseși? Prin faptul că se simte și se încearcă pe sine în fiecare punct al ființei sale, în acel a-se-simți-pe-sine ca atare, care constituie esența afectivității. Afectivitatea transcendentală este modul originar
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este cunoașterea conștiinței, pe care se întemeiază la rândul său știința, orice cunoaștere în general. Aceste două puteri se deosebesc în mod funciar în faptul că cea de-a doua se epuizează în raportarea la obiect și în ceea ce o fondează în ultimă instanță: apariția unei prime îndepărtări, punerea la distanță a unui orizont, o ek-stază. Fenomenalitatea care instituie această putere este cea a exteriorității transcendentale în care se înrădăcinează orice formă de exterioritate și de obiectivitate, mai cu seamă obiectivitatea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este revelare de sine, și nu a unei obiectivități oarecare, a unui cogitatum. Spaima se revelează astfel pe ea însăși și nu revelează în ea însăși, în afectivitatea sa, nimic altceva în afară de ea însăși. Că, acum, cunoașterea vieții (cunoașterea sufletului) fondează cunoașterea trupului, orice cunoaștere de obiect, aceasta rezultă din faptul că ideea cugetului nu se opune numai tuturor celorlalte idei, ci constituie esența lor comună. Astfel, orice idee care poartă în sine un cogitatum (ideea unui om, a unui triunghi
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
întrebările pe care ni le punem, și la care suntem chiar de pe acum în măsură să dăm un răspuns cert. Natura este prin esență o natură sensibilă, deoarece raportarea la obiect, adică în ultimă instanță ek-staza ființei în care se fondează orice natură și raportarea însăși, se auto-afectează în transcendența sa însăși, așa încât viziunea, de pildă, este o viziune sensibilă. Iată de ce Kant, căutând condițiile oricărei experiențe posibile, adică, pentru el, ale oricărei lumi posibile, și-a început investigația printr-o
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mai elaborată și mai abstractă cunoștință se produce în interiorul unui prim acces la lume, presupunând deschiderea prealabilă a acesteia. Aceasta este constituită de formele a priori ale intuiției și de categoriile înțelegerii, în ultimă instanță de Ek-staza ființei care le fondează la rândul lor. Condiția transcendentală a posibilității experienței în general este condiția științei înseși. La urma urmei, între filozof și savant are loc o împărțire a sarcinilor. Celui dintâi îi revine să reflecteze asupra condițiilor celor mai generale ale unei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de viață care se întoarce împotriva vieții, refuzându-i orice valoare, contestând până și existența sa. O viață care se neagă pe sine, autonegarea vieții, acesta este evenimentul crucial care determină cultura modernă în calitate de cultură științifică. Or autonegarea vieții nu fondează doar "cultura" științifică, ci o afirmă ca fiind singura formă de cultură, aruncând neîncredere asupra formelor tradiționale care constau toate în dezvoltarea vieții absolute și își atribuiau în același timp o astfel de dezvoltare ca scop explicit. Așadar nu doar
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
societate este prin natura sa un domeniu de cultură. Să precizăm mai întâi că statutul Universității ține de originea sa istorică. Într-o epocă dată, în secolele al XIII-lea și al XIV-lea în Occident, papa, împăratul, regele au fondat sau instituit, printr-o decizie de fiecare dată solemnă și conștientă de consecințele sale, o universitate, o instituție a cărei menire era de a fixa, cu scopul de a face posibilă săvârșirea anumitor îndatoriri și activitatea celor care se consacrau
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sens. Ipostaza societății și a proceselor sociale împreună cu, drept corelat, cea a legilor sociologice autonome, independente de legile subiectivității individuale și, chiar mai mult, impunându-se acestora aceasta a fost afirmația decisivă formulată de Durkheim, singura capabilă de fapt să fondeze o sociologie obiectivistă și ca atare științifică. Absurditatea potrivit căreia "viața acestei societăți urmează legi opuse legilor care îl fac pe om să acționeze ca individ" absurditate denunțată de Marx în polemica sa împotriva lui Proudhon devine principiul explicit al
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
exponenții acestora, iar femeile ar realiza mai mult o condiționare de factură afectivă, purtând de grijă și fiind sensibile la menținerea unor relații armonioase. Etica drepturilor se bazează pe egalitate și se axează pe înțelegerea corectitudinii, în timp ce etica responsabilității este fondată pe conceptul de echitate, pe recunoașterea necesității diferențelor. În timp ce etica drepturilor este o manifestare a respectului egal, echilibrând cerințele celorlalți cu cerințele sinelui, etica responsabilității se întemeiază pe o înțelegere ce duce la compasiune și grijă. (C. Gilligan, 1995, p.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
trupuri umane, stânci și orizonturi așa de expresive, că, prin intensitate și exagerare, se transformau în vis și magie. Dar după aceea nu a mai realizat nimic. Un nimic constituit din câteva sute de imagini. Pentru a ilustra Biblia, a fondat o fabrică. Sau poate două - una pentru fiecare Testament. Imaginile au fost create de xilogravorii pe care-i angajase. Totul este doar un fals și nimic altceva. Arta este o muncă grea. Mulțumesc mult de întrebare, am spus eu, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
private de televiziune, apărute precum ciupercile după ploaie, îl transformaseră într-un VIP al talk-show-urilor politice difuzate la ore de maximă audiență. I se propusese să facă și emisiuni proprii, dar preferase mai mult să își extindă trustul de presă, fondând gazete și gazetuțe prin municipiile reședință de județ, scoțând reviste deocheate, întemeind o editură proprie, un club literar și chiar o societate caritabilă pentru copiii străzii. La alegerile din 1996, simțind încotro bătea vântul schimbărilor politice, se remarcase prin propaganda
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
coleg și prieten. După liceu, drumurile li se despărțiseră, el mersese la ziaristică, iar prietenul plecase la un unchi din America, care se oferise să-l țină la studii, undeva pe Coasta de Vest. Și iată-l că revenise, ca să fondeze un ziar la București... Plin de interes, parcurse noua publicație și îi plăcu: nu părea să fie nici de dreapta, nici de stânga, nici cu oligarhii și nici cu alte grupări de influență, ci scria clar și la obiect despre
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
guvernase țara după Revoluție avea să fie prezent. Auzind de asta, Camelia nu pierduse ocazia să se laude din nou, însă Bart primi vestea cu prudență și rezervă. Din fericire pentru el, care nu avusese niciodată simpatii politice înspre formațiunea fondată în niște împrejurări așa de furtunoase, zvonul cu tătuca în postură de naș avea sa fie dezmințit chiar de tatăl socru, care a ținut să facă precizarea memorabilă că nu de părintele patriei era vorba, ci de tovarășul Bebe Nicolicea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
supliment (subsidiu) dacă respectă persoanele. Avînd alte fundamente, mai individualiste, liberalismul economic a elaborat și el un principiu al subsidiarității care a încercat să limiteze intervențiile publice. Dar există o divergență de opinii între concepția inițială a subsidiarității, ce se fondează pe o logică comunitară cvasiautarhică și concepția modernă, care plasează individul în centrul raționamentului. În această din urmă perspectivă, se încearcă prevenirea riscului de exces al intervenției publice, calificată drept etatism. Principiul modern al subsidiarității consideră că peste tot unde
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
le monde va de lui même". Acest imperativ se adresează Statului, care nu trebuie să dispară, ci să-și reducă doar cîmpul de intervenție. Odată cu clasicii englezi, în special Adam Smith și David Ricardo, voința de a circumscrie Statul se fondează pe teoria valorii. Fără a fi total inutil, Statul ar opera prelevări în detrimentul celorlalți actori economici. Cheltuielile sale nu sunt însoțite de o creare de valoare. S-a ajuns astfel la sintag-ma de "Stat-parazit", sau de "Stat-ulcer", aceasta din urmă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
înscrie într-o perspectivă evoluționistă conform căreia accentuarea diviziunii muncii în societățile civilizate reclamă intervenția Statului. Cînd Statul este mai puternic se cheamă că individul este mai respectat, cu atît mai mult cu cît solidaritatea "mecanică" a vechilor structuri social, fondată pe constrîngere, vine după o solidaritate "organică", bazată pe schimburi și interdependențe. O constatare similară întîlnim la Norbert Elias, care a insistat mult asupra rolului Statului în formarea Europei, matrice a civilizației moderne. Deci o societate particulară inventează Statul, iar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
mai întîi o problemă de definire și de apărare a dreptului la proprietate. Iar pentru a-l apăra, piața rămîne pentru R. Coase mijlocul cel mai bun. 2.2.3. Dezbaterea Coase Pigou Se poate spune că A.C. Pigou a fondat prima școală de gîndire în domeniul economiei publice. El consideră că prezența efectelor externe constituie un eșec al pieței. Prin acest fapt, dacă ne concentrăm asupra chestiunii efectelor externe negative, o intervenție exterioară pieței se impune, pentru că trebuie ținut seama
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
accepta desfășurarea unei activități generatoare de costuri externe, ce pot fi eventual compensate? Sau, în mod simetric, plecînd de la ce prag al costului extern trebuie considerat că e preferabil de închis respectiva activitate? Pentru a răspunde acestor întrebări, un raționament fondat pe modelul comercial și pe drepturile de proprietate poate constitui o ieșire interesantă. Astfel, pentru H.Lepage, distrugerea accelerată a anumitor specii de pești de către vapoare constituie un efect pervers rezultat din absența drepturilor de proprietate asupra bancurilor de pești
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]