779 matches
-
cuvânt dintr-o limbă și cuvintele din alte limbi i.-e. nu este susceptibilă de o demonstrație riguroasă, cel mai bine este ca acest cuvânt să fie neglijat.” Știm cu toții că analiza riguroasă despre care vorbește Meillet se bazează pe fonetică despre alternanțele căreia el însuși afirmă că sunt lipsite de consecvență. „Transformările fonetice, arată el, au avut drept consecință faptul că destule foneme din cea mai mare parte a limbilor admit mai multe origini, iar uneori opt sau zece origini
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
neglijabile etimologic, împreună cu transmiterea sistemului fonetic al indoeuropenei comune în limbile derivate separă constituirea limbii de constituirea etniei. Secționarea fenomenului etnolingvistic în limbă și etnie este definitivată de Meillet și de către toți neogramaticii prin separarea morfologiei de lexic și de fonetică. Dacă ultimele două componente ale limbii constau din elemente concrete cărora trebuie să li se dea cumnecum o explicație și am văzut care, morfologia este aspectul definitoriu al limbilor indoeuropene, provenite, cum se crede, dintro sursă unică. Acesta este motivul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
amintește de formulele matematice“ (p. VII). Explicația schimbării de atitudine asupra metodei comparative în studierea istoriei limbilor o găsim în faptul că neogramaticii, urmărind reconstituirea modelului aprioric de limbă din care ar fi derivat limbile i.-e., au constatat că fonetica acestor limbi, corelată cu baza de articulație, permite refacerea unui sistem de sunete capabil să cuprindă și să explice teoretic derivarea tuturor sistemelor fonetice ale limbilor i.-e.; aceasta în timp ce reconstituirea cuvintelor și morfemelor indoeuropene se dovedea a fi mult
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
necesar ca știința limbii să renunțe la imaginea arborelui genealogic, la ideea familiilor de limbi cu limba mamă apărută în mod misterios undeva și cu fiicele ei ducând spre alte meleaguri, în întregime sau aproape în întregime, limba respectivă ca fonetică, lexic și gramatică. În locul acestor fantasme trebuie avută în vedere continuitatea globală a materialului lingvistic, care poate parcurge în evoluția sa stadiile silabic, aglutinant și flexionar, dar care poate genera la oricare din aceste stadii o limbă capabilă să satisfacă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
limbă „să vadă ce cred în privința aceasta indogermaniștii, căci indogermanistica este mai bătrână și mai cu experiență decât romanistica” (I, 387). Deșertăciunea operei lui Philippide rezidă în absolutizarea bazei psihofiziologice prin care credea că s-ar putea explica nu doar fonetica, ci tot ce este nelatin în întregul limbii române, cu precădere în lexicul acesteia: autohtonii balcanici au creat româna introducând în ea împreună cu baza de articulație și o serie de cuvinte, neamurile barbare asimiliate psihofiziologic au adus și ele în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
străine asupra lor: greacă, slavă, albaneză, turcă, italiană și chiar veche germană, pentru ca în ultimul capitol (p. 555570) să vorbească de „învățăturile trase din istoria formelor limbii române pentru originea românilor”. Prin aceasta el ajunge din nou la încheierea că fonetica, formele și cuvintele limbii române indică „locul de obârșie al poporului român” care este „teritoriul romanizat din peninsula balcanică”. Cea mai mare greutate în rotunjirea, cum necum, a concepției sale o reprezintă pentru Philippide limba albaneză, principala piedică a limitării
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
până la cele mai mici amănunte, are datoria să o reconstituie ca bază a originii românilor. În al doilea rând, și materialul lexical, trecut în plan secundar, deși el reprezintă rațiunea de a fi a limbii și baza de constituire a foneticii și gramaticii, analizat de autor în dialectele macedoromân, meglenit și istroromân vizavi de cel dacoromân, se încheie nu, cum era firesc, cu conturarea structurii lexicale, fie ea și heteroglotă, a limbii române, ci cu „învățăturile pe care ni le dă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de răspândire ulterioară a ramificațiilor acesteia; 2) anihilarea substratului preindoeuropean și, deci, a continuității materialului silabic și aglutinant în formula flexionară a limbilor așa zise i.-e. Consecințele teoriei arborelui genealogic implică spargerea unității comunicative a limbii în trei componente: fonetică, gramaticală și lexicală, cărora li se atribuie existență și evoluție independentă. Demascarea neogramaticii ca epocă perimată a gândirii istorice este înso ită de recunoa terea constituirii și evoluției limbii române ca limbă vie cu identitate proprie sub toate aspectele (fonetic
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a scădea numărul lor ca împrumuturi în română. Speculațiile pe tema elementelor autohtone își pierd însă obiectul în viziunea realistă asupra constituirii actualului peisaj etnolingvistic din jumătatea de est a Europei. Latina și româna, două limbi distincte la toate capitolele (fonetică, lexic și gramatică), sunt văzute de neogramatici într-o continuitate în care latina devine treptat română fie pe un teren golit de autohtoni, fie pe un teren, mai cu seamă cel iliric, pe care autohtonii răriți învață treptat latina, uitându
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
grupările etnice care au evoluat în spațiul aglutinant din jumătatea de est a Europei, paralel și în intersectare cu romanitatea orientală, ca efect al colonizărilor romane au fost transformate în populații năvălitoare, donatoare de cuvinte limbii române (p. 139 354); fonetica, morfologia și sintaxa limbii române, ca și lexicul fundamental al acesteia sunt o continuare specifică a latinei vulgare (p. 46 urm.). Aceste puncte orientative domină și în prezent, la distanță de peste un secol, gândirea istorică, după cum se poate vedea din
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
XVI-lea, coordonator Ion Gheție (1982), Mihail Moxa, Cronica universală, ediție critică și studiu introductiv de G. Mihăilă (1989). Repere bibliografice: I. Bogdan, De la cine au împrumutat românii alfabetul chirilic, în Lui Titu Maiorescu. Omagiu, București, 1900, 585-594; Ilie Bărbulescu, Fonetica alfabetului chirilic în textele române din veacul XVI și XVII, în legătură cu monumentele paleo-sârbo-bulgaro-ruso și româno-slave, București, 1904; Ilie Bărbulescu, Curentele literare la români în epoca slavonismului cultural, București, 1928; Sextil Pușcariu, Limba română, vol. I: Privire generală, ed. 2, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
rugăciuni comune. La Iași, hasidismul a devenit popular începând cu 1775 și a rămas ca reper perioada în care a păstorit “ țadicul” Arie Leibiș Volcinsker. Un puternic răsunet în rândul evreimii ieșene l-a avut mișcarea hasidică Babod (preluată în fonetica locală sub numele de Habod), care promova studiul intensiv alături de trăirea religioasă profundă. La Iași, între anii 1843-1849, au apărut inclusiv cărți hasidice în ebraică și idiș, la Tipografia “Albina”, aparținând lui Gh. Asachi. La jumătatea secolului al XIX-lea
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
proză empatică pentru sensibilitatea unor est-europeni, pentru că sublimează niște angoase comune). Suedezul citește o baladă, dar înainte de asta, tulbură scenariul gazdelor, intrând în dialog cu publicul. Are o pronunție de parcă ar cânta. În comentariul de după lectură spune că mizează pe fonetică în construcțiile sale poetice, că folosește arhaisme pentru a crea o atmosferă specială, de „regresie în timp”. Colegii mei acordă autografe și primesc din partea Bibliotecii Municipale câte un pliant cu fotografiile lor. Întâlnirea durează mult peste cât fusese programată, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
2.300 de poeți. În evoluția creației lirice din această dinastie sunt cunoscute patru etape. În cea incipientă (618-712), cei patru corifei Wang Bo, Yang Jiong, Lu Zhaolin și Luo Binwang au desăvârșit procesul de standardizare a ritmului, rimei și foneticii poemelor, punând astfel bazele liricii clasice chineze și dând acestui gen literar o înfățișare cu totul nouă. La capătul eforturilor depuse de ei, tematica poemelor s-a extins de la ceremoniile și distracțiile fastuoase de la curtea imperială la viața socială, a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cu ceva legat de muncă decât arareori. Oricum, atitudinea lui nea Vasile era una exemplară față de muncă. Acum niște veri, în plină vacanță, sosise în holul facultății de limbi străine o grămadă de mobilă. Tot anul universitar, niște cadre de la Fonetică se dăduseră de ceasul morții să obțină fondurile și apoi să facă noianul de forme, cu nesfârșitul număr de ștampile și semnături cerute, pentru achiziționarea celor necesare întru realizarea unui cabinet modern, destinat respectivei discipline. Acum li se împlinise visul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
epică semănând cu cea din alte părți" În Introducere este prezentat un subcapitol ce tratează despre graiul acestor locuri, subcapitol în care Densusianu ne ține un adevărat curs de dialectologie și istorie a limbii române, subcapitol care prezintă particularitățile de fonetică, morfologie, lexic, prezentând la sfârșitul Introducerii, care se întinde pe parcursul a 55 de pagini un material consacrat toponimiei acestor locuri, numelor de persoane caracteristice oamenilor din Țara Hațegului, numelor de animale folosite mai ales pentru oi și capre, dar și
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
Numărul de ședințe pe săptămână Activități complementare 6. Obiective Competențe de comunicare Competențe de scriere Cultură Autonomie în învățare 7. Conținut Lingvistic Tip (tipuri) de limbă Vocabular Acte de vorbire Gramatica (în detaliu) sau eliminarea tuturor referirilor explicite la gramatică Fonetica Socio-cultural (descriere, apoi caracterizare în funcție de criteriile corespunzătoare) Situații stereotipe sau nu Descoperirea vieții de zi cu zi (civilizație, cultură etc.) Cultura tradițională (literatură, istorie, geografie) Problematică interculturală (ecologie, tineri, muncă, raport între generații) Privitor la procedeele de învățare A ști
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
o idee despre întreaga realitate și are sens în sine. De aceea filosofii alcătuiesc sisteme rotunde, cuprinzătoare, cunoașterea trebuind să vizeze totul, și mai mult decît atît. A nu se înțelege din aceasta că sunt vreun structuralist, precum Trubețkoi în fonetică, sau Mendeleev în chimie, nu, sunt holist, chiar dacă și aceștia se bazează tot pe o interdependență între elemente unite și ierarhizate. Mîine-poimîine ne putem trezi cu un tabel care să conțină principalele idei filosofice și care, suprapus realității, să o
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
limbii române are loc odată cu formarea poporului român și face parte din limbile neolatine. Structura - substrat - daco -moesic, s-au păstrat 150 - 200 de cuvinte dacice strat latin - vocabular și structură gramaticală (80 %) adstrat slav meridional - elemente de vocabular și fonetică Dialecte: aromân, meglenoromân, istroromân. Sec. XVIII Se afirmă lupta de eliberare națională a românilor: 1744, Inochentie Micu În Supplex Libellus susține obținerea drepturilor pentru românii din Transilvania ( recunoașterea națiunii române, a limbii române). 1791, În Supplex Libellus Valachorum sunt reluate
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
măsura și ritmul textului original, dar că îl amplifică prin adăugarea a două versuri. Ion Stăvăruș consideră că autorul suedez ar fi transcris cu unele greșeli textele traducerilor în limba română, dat fiind faptul că acesta nu era familiarizat cu fonetica și ortografia noastră. E de remarcat totuși traducerea pe care a făcut-o Timotei Cipariu, fiind superioară celei lui K. Grigorie Guresco. Textul lui Cipariu conține și o transcriere fonetică a limbii vorbite, el găsind astfel o metodă de a
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
290. În Bursa de spectacole apare piesa de teatru Finnphonia No. 5, care a avut loc la Green Hours, în București. Regia piesei de teatru este semnată de David Kozma. Este vorba despre o piesă audio-vizuală care scoate în evidență fonetica limbii finlandeze, posibilitățile lingvistice ale acesteia, dar și multidimensionalitatea sa. În acest spectacol se împletesc muzica și poezia finlandeză, spectacolul ținându-se în finlandeză și engleză, dar subtitrat în limba română 291. 3.3.1.3. Istorie, limbă, societate William
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
însoțesc primul studiu. Această, pentru că studiul despre laletică s-a bucurat, de-a lungul timpului, de mai multă atenție (și, implicit, de mai multe comentarii) din partea unor specialiști, dar și fiindcă editorul nu este într-atât de pregătit în domeniul foneticii și al fonologiei, încât să evalueze în mod ferm justețea concepției hasdeiene referitoare la fiziologia sunetelor. În consecință, m-am limitat, de data aceasta, la formularea câtorva observații cu caracter general; în rest, am preferat să citez opiniile unor cercetători
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
celelalte discipline, recomandarea principiului studierii istoriei limbii în legătură cu istoria societății respective, lămurirea raportului dintre filologie și lingvistică, formularea teoriei circulației cuvintelor. Pe lângă acestea, sunt punctate și contribuțiile și precizările pe care Hașdeu le-a adus cu privire la metodologia cercetării lingvistice, la fonetica, la problema "amestecului limbilor", la cea a idiolectelor, la cea a limbii naționale, dar și la cea a argoului și a jargonului. În plus, lingvistul român s-a arătat preocupat, pe urmele lui Humboldt, si de caracterul sistemic al limbii
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
gigantică sala de lectură din London și chiar din lume, eu am citit manuscriptul de două ori și am extras din el tot ce mi s-a părut a fi interesant sub raportul filologic, fie că arcaisme lexice, fie că fonetica, fie că forme gramaticale, ca sens, ca sintaxa, ca fraseologie [s.m. C.M.]." (cf. și Mihăilă, 1983, p. 43, nota de subsol nr. 7). Judecând însă și după unele fragmente din manuscrisul cu pricina, date ca exemple de Hașdeu, s-ar
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
frazei' (o accepție privind atât știință, cât și obiectul respectivei științe înregistrată și de Littré, care adaugă, totuși, mențiunea "peu usité en ce sens")39. Ideea rezultă și din modul ascendent/ordonat în care Hașdeu prezintă faptele de limbă corespunzând foneticii, morfologiei, semasiologiei, sintaxei [propoziției] și, deci, firesc, [științei rezervate] fraseologiei [= sintaxei frazei]. Pesemne că și situația oarecum contradictorie a frazeologismului, ca unitate lingvistică (comparabilă cu cea a ornitorincului în zoologie), a produs o anumita deruta printre lingviștii vremii, care vor
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]