746 matches
-
un lugubru peisaj de utopie nega tivă! Suplu și alb ca laptele, Bart-ul trece pe sub ocean atât de lin, încât parcă tot tavanul lui devine treptat de sticlă și poți vedea prin el lu mina verde, tulbure a mării și forfota peștilor argintii. Într-o dimineață, moțăind pe un scaun de plastic în metrou, deodată am văzut-o. Nu eram singurul. De fapt, absolut toată lumea din vagonul puternic luminat o privea. N-am fantezii cu negrese. Am întâlnit câteva, în diverse
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
amintesc să fi spus ceva deosebit de rău la adresa dumneavoastră... știți, nervii mă cam lasă uneori, apoi intervine și oboseala, stress-ul are și el un cuvânt important de spus... Oricum, eu vă apreciez tare mult și...” ... ... VI.5...”Ce-i cu forfota asta inspectorială prin școală?” “Hm! O poveste veche și, totuși, nouă. S-a primit o altă anonimă” “A câta oare?” “Da’, dracu’ le mai știe număru’? De fiecare dată când, pe cineva anume, îl mănâncă condeiul, pac!, anonima-i gata
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
vîrstă se dezvăluie Într-o clipă În toată grozăvia sa neexplorată și ajunge să te obsedeze mai tîrziu În vis, chiar dacă n-ai văzut mai mult de cinci sau șase asemenea chipuri pe stradă. La colțul acestei străzi pline de forfotă, la intersecția cu una din străzile mari și murdare care străbat În lung și-n lat orașul și care sînt veșnic umbrite de violența sălbatică și de vuietul trenului suspendat, așa Încît nu numai lumina ce străbate prin rețeaua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
minții de bărbat și din vraja mîinilor de femeie - totul mi s-a părut bun și minunat. Căci acolo sus, departe, printre firele țesăturii de oțel, deasupra pulsetului și valurilor vieții de pe strada cea mare, deasupra valurilor strălucitoare și a forfotei din marele BÎlci, am zărit deodată imaginea luminoasă a chipului vesel, delicat și trandafiriu al iubitei mele. Iar imaginea acestui chip unic parcă dădea glas bucuriei, parcă dădea siguranță forței și fericirii ce o trăiam, parcă aduna În conturul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ale vieții cu o mie de picioare! au strigat ei. Stradă scăldată În vuietul roților, stradă inundată de lungi șiruri de bărbați, de zăngănitul fanfarei strălucitoare În marș, de fîlfîitul drapelelor mîndre, stradă inundată de țipete și de chemări, de forfota picioarelor... stradă năpădită de trăsuri hurducăite, de copite răsunătoare, de tramvaie cu cai În clinchete de clopoței, calul din mijloc mereu Întorcîndu-și capul cu tristețe spre vecinul cel slab și răbdător din dreapta - stradă măreață, plină de viață zbuciumată și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
toate de aceeași dimensiune, și urcară un escalier de smaralde cu irizații verzui. Holul din capul scărilor era de argint masiv și, ceva mai încolo, începea un culoar placat cu demult celebrul material plastic opalescent multicolor. Palierul era plin de forfota soldaților, astfel că Gosseyn avu impresia că plonjează în mijlocul lor. Thorson se opri și-i arătă o ușă, 30 de metri mai departe. ― Acolo este. Lui Gosseyn i se păru ră mintea i se încețoșează. Buzele i se mișcară vrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
toate de aceeași dimensiune, și urcară un escalier de smaralde cu irizații verzui. Holul din capul scărilor era de argint masiv și, ceva mai încolo, începea un culoar placat cu demult celebrul material plastic opalescent multicolor. Palierul era plin de forfota soldaților, astfel că Gosseyn avu impresia că plonjează în mijlocul lor. Thorson se opri și-i arătă o ușă, 30 de metri mai departe. ― Acolo este. Lui Gosseyn i se păru ră mintea i se încețoșează. Buzele i se mișcară vrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
că aterizase ca să rămână. Era singur și nu văzuse acele locuri decât în poze. Oricum nu se potriveau. Aeroportul părea sărac, în ciuda ghirlandelor și a becurilor multicolore. Era după Crăciun, cu doar două zile înainte de Anul Nou. Se-așteptase la forfotă și sclipiri, însă totul arăta sechestrat sub un clopot de sticlă mată: pistele de zbor măturate de un vânt aspru, hainele cenușii ale celor care descărcau cala, cafenelele cu pardoseala murdară de pași care aduseseră înăuntru zăpadă. Atâta era? Pentru
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
gândi că acum ori mergea înainte, ori dispărea. Alesese sau nu să ajungă acolo, chiar nu mai conta, trebuia să învețe să respire un aer nou, sau măcar așa își făcuse el socotelile. Jos, sub el, începea să se simtă forfota unei case cu multe suflete. Erau glasul unui copil, într-o limbă necunoscută, râsul unei femei și, probabil, o muzică de la radio. Era umbletul lui Godun, care apăsa ca un taur pe podeaua de la parter și părea că se ceartă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ar fi bocit: „Samaneh, pentru ce ai murit? Fiul tău are nouă ani, cum te-ai îndurat să îl lași?“. El, atunci, întregise în gând tot ce nu se mai întâmplase. Era singur lângă peretele care îți permitea să veghezi forfota pregătirilor. Mai venise o musulmană în vârstă, cu mâini înroșite și noduroase: Luați copilul de-acolo! zisese. — Ba lasă-l, doar așa o mai vede pe maică-sa. Și chiar o văzuse, ca niciodată, adormită și goală, întinsă pe masa
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
duzi și mesteceni cu trunchiul alb. Veterinarei îi plăcea ca și lui să vadă copaci în câmpie și s-audă frunziș tors de vânt. Oricum, în tăcerea lipsită de apărare a câmpului, ca o palmă întinsă, ei puseseră ziduri și forfotă, plănuind că așa ar fi trebuit. Acum chiar știa: Veterinarei îi plăcea, ca și lui, să stea singură, deși ranch-ul era suprapopulat. Deosebirea dintre ei doi consta, totuși, în faptul că el întorcea trecutul pe toate fețele și era
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
eforturi s-o amuze. La telefoane, așteptau câteva persoane, alături, două cucoane grăsulii, aferate, pline de saci, pachete, cercei, gulere de blană, își sărutau aerul de lângă urechi după o despărțire de o zi. Ochii maiorului alunecau fără să se oprească. Forfota mulțimii îi făcea bine. Locotenentul se grăbea la masă. Gura i se umplu de salivă. Văzu mormanul de colțunași cu unt și smântână care așteptau în cuptor, la cald ― nevastă-sa îi comunica meniul de dimineață ― crema la pahar cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de melancolie și erudită în atenția cu care urmărește detaliul documentabil, istoria lui Micheluzzi este partea din marea istorie pe care o scrie veacul XX pe câmpurile sale de bătălie. Africa anului 1935 este unul dintre acele spații ce evocă forfota cinematografică a filmului noir hollywoodian. În Alexandria și în Cairo, acolo unde se joacă cărțile acestui Mare Joc al Orientului, spionii italieni și cei englezi își dispută informațiile în decorul crimelor care se comit la colț de stradă, pe ascuns
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
se îndreaptă și el. Rasputin însuși îi face semn vesel cu mâna, în vreme ce ostrovul său din Pacific plutește în derivă pe o mare de smarald. Cerul lumii lui Corto se deschide asemenea unei cortine de teatru și doi ochi urmăresc forfota universului pe cale de-a se naște. Cine ești tu ? strigă Corto și uniforma sa de marinar se preschimbă în fracul albastru al clownului cu toiag de aur. Dar ochii care îl privesc din cer nu au buze care să vorbească
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
acoperite de jeg și de pânze din fire groase de păianjen. Pe toate mesele de tablă, și în fața lui Rambert însuși, se uscau găinați a căror origine și-o explica greu până ce, dintr-un colț întunecos, după un pic de forfotă, se ivise cu mici sărituri un splendid cocoș. Căldura, în acest moment, păruse să crească și mai mult. Cottard și-a scos haina și a bătut în masa de tablă. Un omuleț, pierdut într-un lung șorț albastru, a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ca mersul la cumpărături într-o piață aglomerată după aerul rece și impersonal al unui supermarket situat în afara orașului. Toată lumea striga la tine și îți cerea o părere, o decizie în privința unui titlu sau acordul pentru un pictorial. Era zarvă, forfotă și agitație, mai ales dacă se apropia termenul de predare. Jack se simțea ca acasă. Era trecut de șase când oamenii începură să-și strângă lucrurile. Jack era pe punctul să închidă calculatorul când își aminti să-și verifice e-mailul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe de altă parte, nici Sophie, nici Lottie nu-ți seamănă prea mult, este? El își luă revanșa pentru această lovitură sub centură răsturnând-o și luând-o de la capăt. Fran stătea în biroul ei, prin ușa căruia se întrezărea forfota gălăgioasă a redacției de știri și se gândea la Laurence Westcott. Ședința de redacție trebuia să înceapă dintr-o clipă într-alta și avea o mulțime de lucruri de făcut, dar nu reușea să se apuce de nici unul. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
strălucitoare și de curajoasă. Uneori singura culoare pe care o percep eu este griul. Asta din cauză că muncești tot timpul, îi veni să-i spună, și nu ai nimic altceva care să umple golurile din viața ta. Ceea ce îți lipsește e forfota și agitația, o familie. Dar nu o spuse. Era prea devreme. În schimb, își puseră halatele pe ei și, hămesiți deodată, devorară cina pe care o pregătise Fran înainte să meargă sus. În timp ce stăteau la masa din bucătărie, hrănindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
arian fără simțul umorului și cu o diplomă de profil real. — Stevie! Fran chicoti fără să vrea. — Laurence are un minunat simț al umorului. Doar că e diferit de-al tău. — Sau de-al oricui altcuiva. Stevie țâșni înapoi în forfota din redacția de știri înainte ca Fran să apuce să-i dea replica. Fran scoase dosarul cu planurile ei legate de costurile și partea practică pentru Fair Exchange și își căută calculatorul. Însă alte întrebări, mai spinoase, i se învârteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ca tatăl tău să te conducă la altar, nu sunt sigur că putem să așteptăm până în septembrie. Cred că ar trebui să luăm în calcul ideea de-a ne căsători cât mai curând posibil. Nimeni nu mai văzuse vreodată o forfotă ca aceea care cuprinse birourile redacției Citizen în săptămânile următoare. Tâmplarii bocăneau cu spor, pentru a transforma biroul lui Fran în departamentul de televânzări al Fair Exchange, cu casetofoanele date la maxim, ignorându-i pe bieții reporteri care se chinuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o asculta. Se întreba în schimb cum se făcea că Jack Alen își băgase dintr-odată coada în viața Francescăi și ce-ar trebui el să facă spre a-l scoate din peisaj. A doua zi, învăluită în zarva și forfota redacției de știri, într-unul din puținele momente când nu zbiera nimeni la ea, cerându-i să ia vreo decizie, Fran nu reușea să-și ia gândul de la testul ADN și de la ceea ce avea să-i dezvăluie. Dacă se dovedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ca el să facă vreodată bine cuiva? E liniște în Shibuya la ora două noaptea. Cafenelele, cinematografele și magazinele sunt toate închise. Gaston se afla în Shibuya pentru prima oară, dar și-a dat imediat seama că era mai multă forfotă în această zonă a orașului decât în Sangenchaya, prin care tocmai trecuse. Pe strada principală nu mai circula nimeni, dar se mai auzeau voci pe aleile lăturalnice - bărbați care se-ntorceau de la cârciumă. Pentru urechile unui străin, cum era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
unduia deasupra acoperișurilor joase ale hanurilor. Celelalte case erau cufundate încă în tăcere deși lăptarul, pe bicicleta lui, anunța începutul unei noi zile. Se face repede dimineață aici, în Sanya, explică Endō. Gaston constatase asta și singur. Se minuna de forfota matinală, cu totul ieșită din comun. Din hanuri ieșeau, câte doi, câte trei, bărbați în haine de lucru, cu prosoape în jurul gâtului. — Ce fac oamenii aceștia? — Pleacă în căutare de lucru. La podul Namida din apropiere e un birou de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
unuia din bazinele pentru pește. Marie țipă: - Tată! Dădu fuga spre el, fără să mai Întrerupă legătura cu Loïc. - Nu, o, nu!... În picioare lîngă tatăl ei, nu-și putea desprinde privirea de bazinul alături de care stăteau În picioare: În forfota crabilor mari și mici, aproape cu totul acoperit de agitația crustaceelor de dimensiuni mari, se ghicea un corp, din care doar un picior ieșea la suprafață. Milic apucă mîna fiicei sale, erau amîndoi distruși de același gînd. Nicolas. Mașina lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de Burgundia, iar gustul băuturii e pe măsură. Ce bună e! plescăie Pascal mulțumit. ─ E ultima sticlă. Acum așteptăm roadele viitoare... Cuvântul a chemat în amintire, în închipuire, Pascal de mult bănuiește că sunt tot una, zilele călduroase de vară, forfota matinală din piețe, vrafurile de vișine pe tarabe, cu pielița plesnind pe alocuri datorită cărnii îmbelșugate. Cât e de ciudat, cât de ciudat, se gândește, și gândul îl umple de o melancolie dulce-amăruie exact ca vișinata din clondir. Ele există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]