764 matches
-
a soarelui; lanurile pieptănate agale de același vânt pașnic sunt încărcate de pete roșii - de macii sălbatici veșnic plini de emoție, așa cum îi trădează roșul din obraji. Pe deasupra spicelor de grâu se văd alaiuri de albinuțe și musculițe aflate în forfotă necurmată - semn că lucrul nu-i nici pe departe la apus. Dincolo de lanurile mândre de grâu “pârguit” din belșug, privirea mi-e asaltată de noi forme de viață ce mă câștigă prin simplitatea și, în același timp, bogăția lor: pâlcuri
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
mine, tot în picioare, ca mine, era o altă femeie blondă, cu un lanț de aur gros la gât. Era o mare veselie. Oricum, nimeni nu le băga în seamă. Bătrânele de lângă ele vorbeau la fel de tare. Lumea toată era o forfotă. Zeci de glasuri adunate într-o singură voce. Nici un secret nu rămânea nespus și disecat de gura muierilor și a bărbaților deopotrivă. Presimțeam că așa va fi, și totuși am urcat. Afară era cald. O zi călduroasă, caniculară de august
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
murmurând „Doamne sfinte“ Înainte de a porni să bată iar cămăruța În sus și În jos. În momentul acela englezii erau Îngrijiți În cel mai frumos salon din palat de servitorii contelui, mobilizați În grabă mare. Alatriste, pe când aștepta, auzise mare forfotă prin uși, voci de slugi la intrare și nechezat de cai În grajduri, de unde se vedea, prin ferestrele cu ochiuri prinse În plumb, vâlvătaia torțelor. Toată casa părea pe picior de război. Contele Însuși scrisese bilete urgente În odaia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Maria VI. 20 octombrie Toamna și-a așternut auriul minunat, și aici, în orașul celor șapte coline. Liniștea de peste vară se spulberă și străzile se animă odată cu redeschiderea anului universitar. Uneori, chiar mă întreb cum ar arăta acest loc fără forfota ce îl inundă la început de octombrie. Poate ar fi prea liniștit (de, oraș de provincie), nostalgic, precum un șlagăr vechi. Oricum ar fi pentru alții, pentru mine va fi mereu nou și plin de mister. Am știut că voi
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
cu Mihu o pasiune comună, scrisul. Îmi amintesc: era o ocazie unică de a cunoaște câțiva oameni consacrați în acest domeniu, altfel nu aș fi plecat atât de departe. Sincer, pe vremea aceea, nu-mi plăcea acest oraș. Prea multă forfotă, oameni grăbiți, zgomot asurzitor. Și o acută lipsă de aer proaspăt. Eu eram obișnuită cu străzile noastre liniștite, cu oamenii zâmbitori, cu aerul curat de aici. Mai mult decât atât, nu cunoșteam pe nimeni. În fața unui stand de cărți, mi-
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
în păduri. N-am mai văzut-o. Am trăit singură cu frate-miu, crescuți de bunica. Într-o noapte își luară și păsările zborul. Adăstaseră pitite în cuiburi, în frunzișul pomilor, supraveghind din gămălia neagră și ușor brumată a ochilor forfota și zbaterea de jos, apoi, la urmă, răspunzând la o chemare neauzită de urechea oamenilor, începură să chirăie și să piuie zvârlind pădurii și câmpiei mii de semnale scurte, agitate, zburătăcind de ici-colo, ca-n preajma unei furtuni. Adunându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe patul de spital derularea obsesivă, anesteziantă și vindecătoare cât cuprinde a stop-cadrelor herborizate cu grijă benedictină la cutiu ța cu nostalgii! Muzeul jucăriilor din Praga și al trăsurilor din Lisabona. Fadoul din cârciumele Alfamei. Liniștea disciplinată din banlieurile Genevei. Forfota pestriță de pe Podul Rialto. Nostalgia turnului Belem, stâncile aspre de la Cabo da Roca, divina absență a tavanului de la Batalha și dulceața goticului manuelin. Strahovul, Mala Strana, Place des Vosges, scârțâitul melancolic al treptelor în Casa Goethe din Frankfurt. Refluxul magnific
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Măniuțiu, noul director al Teatrului Național din Cluj, pregătește, între altele, un program mai larg cu întâlniri între literați, actori și lumea culturală, politică și religioasă transilvană? Că-n 5 noiembrie, la vernisajul Ștefan Câlția de la „Galeria posibilă“, era o forfotă amețitoare, cu zeci de persoane, care mai de care mai strălucitor bizară, metafizică și politico-masonică? Și uite că tocmai în acest peisaj de nesaț intelectual, după ce am trăit să-l vedem pe Theodor Baconsky încercând largul mării electorale, Alina Mungiu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
bibiluri, dichisuri, liube muri de ale Didinii, tot felul de șerbeturi de-astea kalokagathice, de te râd, mă-nțelegi, și curcile. Adicătălea, cum, coane, kalos în plină misofilie, agathon și agapă în ditamai domnia resentimentului, a dezmățului isteric și-n forfota sadomasochistă a urii generalizate?!? Ni se face constant imputarea, nouă - paseiștilor obsedați de frumusețea Măsurii, bieți reacționari care țin cu dinții de armonia clasică, rânduielile tradiției, cumințenia părinților, valorile familiei, de patriotism, isichia și alte atari „prejudecăți tribale“ -, cum că
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Pentru munca prestată, inclusiv smuls de buruieni, cosit sau cules de plante medicinale, turiștii nu sunt plătiți, dar primesc masă și găzduire gratuită, relatează Digi 24. Este și cazul a doi studenți din Franța, care au părăsit pentru două săptămâni forfota Lyonului pentru munca eco de la ferma din Mureș a familiei Cismaș. „Am învățat să muncim în grădină, pentru că în Franța nu avem astfel de grădini ecologice. Să lucrezi împreună cu țăranii, în natură, e un mod bun de a lua contact
Turiștii străini în România, fericiți că smulg buruieni și cosesc by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/63844_a_65169]
-
inclusiv reîntîlnirea cu foștii iubiți (unii trecuți în neființă) și retrăirea unor intense senzații erotice. Mai mult decît atît, singurătatea devine un foarte confortabil spațiu protector, o zonă a liniștii, capabilă să o țină pe autoare tot mai departe de forfota indecentă și obositoare a străzii. ?Poemul? 84, în care autoarea descrie confortul singurătății poate fi citit și ca profesiunea de credință a autoarei volumului Fetița cu o mie de riduri: ?nu mă satur de singurătate încăpătoare e pînza goală pe
Exuberanța solitudinii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10878_a_12203]
-
vițiase complet. Când Gaittany îi spuse că vede foarte probabilă o ocupație germană, Gonzalv declară: . - Lasă, domnule, că așa ne trebuie, prea ne-am făcut decap! Numai nemții au să ne arate cum se organizează o universitate. Gonzalv Ionescu, în ciuda forfotei celorlalți, venea de la o vreme zilnic la Academie, cerând mormane de cărți, de pe care își scotea fișe. Punea la cale un atac general asupra operei G. Călinescu lui Conțescu, dovedindu-i erorile, plagiatele, lacunele și mai ales carența bibliografiei. După
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
clasă care se supraveghează și se ține de reguli mai degrabă decât de instincte. Prețuia grațiosul în toate. Nu suferea paharele grele, farfuriile masive, prefera paharele de baccarat pe picior, tacâmurile de argint. Petrecerile cu zgomot îl enervau, gusta o forfotă în surdină, de așa natură încît oricând glasul său să fie auzit. În general, stilul vieții zilnice a lui Pomponescu era acela al audienței și al recepției, unde un căscat sună foarte rău. Așa de susceptibil de la o vreme față de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
spate scria cu creion chimic, cu felul acela înflorat de a face literele de mână pe care puii de țăran îl învățau păziți cu nuiaua de Doamna, înainte de război: "Mămica la Nunta noastră 1955 Agust 4". Vremea trecea repede în forfota bodegii de la Obor. Toată lumea vorbea doar despre bombardament, așa cum cu câțiva ani în urmă se vorbise luni de zile numai despre cutremur și prăbușirea blocului Carlton, care căpătase proporțiile melodramatice ale scufundării Titanicului din ridicolul vals cântat de toate flașnetele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nu se află altceva decât un urlet galben, orbitor, apocaliptic... Azi-noapte, secat de orice puteri, am adormit între cearceafurile fleșcăite și am zăcut ca un hoit înghețat pe un câmp, într-o lipsă de ființă față de care moartea e o forfotă aiuritoare, până când am avut iarăși, după trei sau patru ani, starea mea nocturnă de "revelație" (de fapt, n-am găsit niciodată un nume potrivit pentru ea, iar cel pe care-l folosesc aici mi se pare convenabil doar întrucît e
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
frunte, devine enormă, umple întregul cosmos (finit, dar fără limite, în care timpul imaginar însoțește spațiul pe toate direcțiile lui) cu o vatelină impenetrabilă - activitatea onirică îmi creștea considerabil, ca și stările de estompare a eului din timpul veghei. O forfotă de monștri mi se ivea sub pleoape de cum mă ghemuiam în pat și-nchideam ochii. Cranii putrezite, fețe indescriptibile, șoapte teribile în urechi mă chinuiau până dimineața, când, de-atîtea ori, mă trezeam complet paralizat și nu puteam face nici cea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
crepuscul injectată sub pielea ei - letală, așa că pătrundeam, deschizând lame adânci de lumină rubinie, în fanta dintre aripile clădirii, glisam pe dușumele vopsite-n chihlimbar, mă lipeam de peretele încins la roșu de soarele pătrunzând prin fereastră. Mă afundam în forfota de flori palide, crescute din podele și împinse-n sus, hipnotic, de curenți nevăzuți. Mă lăsam scăldat de amurg, incendiat de amurg. Mă lăsam distrus de amurg, emaciat de amurg. Mă resorbeam în peretele fluorescent, absorbit de ceșcuțele transparente de pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lentilă coboram mereu mai adânc în acele lumi, vedeam detalii explodând în gros-planuri, dezvoltând la rândul lor detalii ce ocupau și ele tot discul cel limpede la o privire și mai pătrunzătoare. Mă amuzam uneori să-mi concentrez privirea, din forfota unei urbe balcanice, pe-o singură zonă albastru-cenușie care deodată, umplând lentila, devenea o grădină de vară cu garduri vii, grătar de mititei și mușterii stând la mese pe scaune de răchită, tărcați pe fețe, pe fustele lungi și pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o noapte, cum dormeam toți trei intr-un pat, s-a rupt patul și ne-am trezit pe jos. Acum știu de ce s-a rupt, fiindcă mama roșește și râde de fiecare dată când își aduce aminte. Mai știu doar forfota și exuberanța acelei case de raport, veselia plebei proletare din jur, mirosul de lături și de ulei de nucă, ocările lui Ma'am Catana și fața de sfânt a lui Catana bătrânul, proprietarul casei. Bascul de culoarea zmeurei a lui
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mănânce cîinii..." Totuși, ce fericit fusese în prima zi de școală din clasa întîi, când tovarășa Dogaru, o necunoscută pe-atunci, îi încolonase în fața intrării în clasă! Copiii aceia străini aveau să fie colegii lui, clădirea aceea gigantică, plină de forfotă, era școala lui... Cu inima plină de dragoste îl mângâiase pe umăr pe băiatul din fața sa. Dar acesta se-ntorsese cu fața schimonosită și-i trăsese un pumn în burtă! Mai târziu, în bancă (stătuse întîi în prima bancă, fiind
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sânge... Nici orașul decent nu era mai însuflețit. Aceleași clădiri cu frontoane baroce, în formă de lire și clopote, aceleași canale cu apă verde. Bănci și magazine încă închise, baruri cu măsuțe pustii. Trecu prin piața Dam, luînd-o direct prin forfota porumbeilor, mai matinali decât oamenii. Aproape că nu se fereau din fața trecătorilor, aproape că puteai călca direct pe ei, pe trupurile lor îndesate, burgheze, prospere ca și orașul ce-i adăpostea. Coborî pe Damrak, pe lângă masiva primărie, și pe lângă ea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și diversificarea subiectelor. Colțuri de sate părăsite, cărări pustii, în liniștea încremenită, apăreau dintr-o armonie cromatică mereu îmbunătățită. Rareori apăreau personaje în peisajele sale. Și totuși, într-o anume perioadă a creației sale, ele apar în aglomerația urbană, în forfota caracteristică târgurilor, care recreează, odată cu pitorescul și poezia, imaginea unor crâmpeie de viață semnificativă pentru tradiția poporului nostru. Dintre acestea: Zi de târg la Câmpulung, Târg la Iași, Iarmaroc la Târgu Neamț, Târg la Humulesti, sunt tot atâtea mărturii ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
I.M.: Depinde ce înțelegem prin departe. Bunăoară, pentru Marta Petreu, de care nu mă desparte doar distanța dintre București și Cluj, ci și cea dintre generațiile noastre, care au concepții diferite despre poezie, am o admirație deosebită. Pentru că, în toată forfota asta, în care atâția intelectuali renumiți au mizat pe te miri cine ori te miri ce, ea a mizat pe cultură și a lucrat imens. Și pentru că, pe tot ce face se pot vedea bunul-gust și amprenta pusă de ea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
grăbite să-și construiască cuibul, ciripesc neliniștite pe la streșini. Albinele roiesc gustând din belșugul de polen al florilor. Se aude glasul mieilor care se țin grăbiți de urma oilor ieșite pe dealurile înverzite la păscut. Peste tot e o mare forfotă de oameni care merg grăbiți la treburile lor. Pământul reavăn și bine lucrat așteaptă cu nerăbdare semințele ce vor rodi. Cântecul păsărilor, zumzetul albinelor, petalele deschise ale florilor, covorul verde al ierbii, toate acestea sub soarele strălucitor și cald vestesc
ANTOLOGIE:poezie by Ştefania Damache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_672]
-
cu cuburile ei de beton și frontoanele ferestrelor, să devină mai vizibilă. W. trebuia să-l ajute să intre în cercul acela mai degrabă închis, care ființa doar pe baza unor relații vechi, dar tata se afla prins într-o forfotă de musafiri, vorbea, ținând paharul de vin în mână, cu expresia lui surâzătoare și sigură de sine. Stătea cu fața în plină lumină. Avea o ținută semeață și nobilă și ochii lui priveau liniștiți prin ochelarii cu rame groase, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]